A vorbi despre libertatea…… gândirii și a cuvântului plecând de la John Stuart Mill

Lucrarea lui John Stuart Mill „Despre Libertate” s-a convertit, prin valoarea sa dobândită în timp, într-un text de referință pentru doctrina liberală, foarte utilă în domeniul filozofiei sociale și politice. Autorul respinge încercările de constrângere a comportamentelor oamenilor fie prin constrângere juridică sau socială susținând că prima condiție în care constrângerea ar fi acceptată este atunci când comportamentul unei persoane dăunează altor persoane, contrar, societatea ar trebui să trateze diversitatea cu respect.

Libertatea este capacitatea de a progresa și de a evita stagnarea socială, iar libertatea de opinie devine valoroasă permițând oamenilor să-și înțeleagă mai bine propriile opinii.

„A dezvălui lumii un lucru care o afectează profund și de care n-a știut până atunci nimic; a-i dovedi că s-a înșelat asupra unor lucruri de interes pentru viața sa sau pentru spirit este unul dintre cele mai importante servicii pe care o ființă omenească le poate aduce semenilor săi.”[1]

Capitolul „Despre libertatea gândirii și a cuvântului” înfățișează cu forță convingerea în libertatea de exprimare. Conform părerii autorului nu putem fi niciodată siguri că o idée nespusă nu conține elemente utile iar faptul că ascultând păreri false poate fi productiv din două motive: pe de o parte indivizii sunt mai dispuși să renunțe la părerile eronate, atunci când se află într-o dezbatere, iar pe de altă parte teoriile corecte vor fi susținute și reafirmate, nefiind doar afirmații unanim acceptate ca fiind adevărate.

„Oamenii nu apară adevărul cu mai mult zel decât apară, deseori, o eroare și, dacă se aplică îndeajuns pedeapsa legală sau chiar sancțiunea opiniei publice, se va reuși, în genere, stăvilirea propagării atât a uneia cât și a celeilalte”[2]

Oamenii doresc să restrângă libertățile altor oameni fie pentru că doresc să-și impună puterea lor asupra altora, fie pentru că vor să impună conformitatea. John Stuart Mill consideră că oamenii nu sunt infailibili și că presupusele opinii ce pot fi periculoase s-ar putea dovedi adevărate. Astfel, cei care l-au ucis pe Socrate sau pe Hristos erau convinși că aceștia răspândeau neadevăruri periculoase.

Avantajul adevărului ar fi acela că atunci când o opinie este adevărată atunci ea poate fi combătută o dată sau de mai multe ori, însă se vor găsi oameni care să o redescopere, până când o astfel de redescoperire va pomeni o epocă în care împrejurările o vor ajuta să scape de persecuții răspândindu-se atât de mult încât să reziste împrejurărilor de suprimare.

Judecata este dată omului pentru că acesta să o folosească, dar a interzice ceea ce credem că este periculos nu înseamnă că suntem scutiți de greșeală. Trebuie să acționăm gândurilor conștiente chiar cu riscul de a greși. Dacă nu acționăm conform impulsurilor proprii pentru că pot fi greșite ar însemna că interesele noastre pot să rămână nesatisfăcute. Oamenii trebuie să își formeze opinii cât mai aproape de adevăr și să nu le impună celorlalți decât dacă sunt foarte siguri că au dreptate.

Adevărul nu poate fi stabilit decât prin argumentare și dezbatere. Doar în acest fel poate fi separat de fals și eroare. Adevărul este atins pe cale rațională, delimitându-se în acest mod de fals și eroare.

„Căci răul cel mai mare rezidă nu în conflictul violent dintre diferitele părți ale adevărului, ci în suprimarea pe tăcute a jumătate din adevăr; atunci când lumea este obligată să asculte ambele părți rămâne întotdeauna o speranță, dar când este ascultată doar una dintre părți, greșeala se permanentizează, devenind prejudecată, adevărul însuși încetând de a mai avea efectele unui adevăr și devenind prin exagerare, un neadevăr.”[3]

În acest sens oamenii trebuie să fie lăsați să se exprime liber, să enunțe opinii contrare, idei, argumente, valori, doar în acest mod rațiunea va degaja adevărul. De aceea libertatea cuvântului devine un drept inalienabil; iar privarea de acest drept înseamnă a-i lua individului capacitatea de a spune, a căuta și a instrumenta adevărul sau chiar a-l distruge.

John Stuart Mill mai afirmă că adevărul riscă să degenereze în dogmă sau prejudecată, dacă nu este contestat, oamenii nu-l vor mai simți ca pe un adevăr viu, e nevoie de o opoziție pentru a-l ține în viață.

„Atât predicatorii cât și cei ce-i ascultă, adorm în post îndată ce pe câmpul de luptă nu se mai găsește nici un inamic.”[4]

Omul este o ființă spontană, care dispune de libertatea de alegere, care-și modelează singur caracterul. Din această dorință a individului de a fi singurul lui stăpân rezultă interesul pozitiv al libertății (libertatea pozitivă).

Autoritatea nu trebuie să țină prea din scurt libertatea de exprimare, trebuie să existe o arie minimală de libertate personală, care sub nici un motiv să nu fie încălcată. Dacă oamenii nu sunt lăsați să trăiască așa cum doresc, civilizația nu poate progresa. Libertatea de exprimare este condiția progresului social și intelectual. Societatea are mai mult de câștigat dacă respectă libertatea individuală, opina John Stuart Mill. Atât timp cât faptele unei persoane nu au consecințe negative asupra altora, acestea trebuie lăsate sa trăiască după propiile reguli și nu după norme impuse din exterior. Fiecare individ are dreptul de a acționa după bunul plac, în condițiile în care faptele sale nu-i afectează pe cei din jur. Dacă respectivul act se răsfrânge exclusiv asupra celui care-l comite, societatea nu mai are nici un drept de a interveni chiar dacă persoana își face rău. Din sfera acestei categorii sunt excluși copiii sau cei care nu se află in deplinătatea facultăților mintale. Ofensa nu este considerată o fapta negativă, deoarece acțiunea nu poate fi restricționată pentru că încalcă o convenție morală a unei societăți.

„Despre libertate” tratează probleme sociale, susținute cu exemple extrase din realitatea crudă a zilelor autorului, dar principiile și concluziile sale rămân pertinente pentru că ele decurg din crizele morale ce survin în existența unui om și de aceea câteodată pot fi periculoase. John Stuart Mill s-a preocupat de probleme care l-au afectat în mod direct și nu a avut nevoie de o „ochelarii” vreunei ortodoxii pentru a privi realitatea.

………………………….

John Stuart Mill, unul dintre cei mai mari gânditori cu care s-a mândrit vreodată Marea Britanie, membru marcant al utilitarismului si liberalismului, s-a născut în 1806, în apropierea Londrei. Desi a scris mare parte din opera sa pe la jumatatea anilor 1800, John Stuart Mill continuă să fie studiat intens, tocmai pentru vizionarismul de care a dat dovadă.

Fiu al unei familii bogate și influente, John Stuart Mill a fost direcționat spre studiu continuu, încă de la cele mai fragede vârste. Copil precoce, la doar câțiva ani, John Stuart Mill învățase greaca veche într-o asemenea măsură încât putea citi operele lui Esop în original. Apoi, la scoli prestigioase din Franța și din Anglia, Mill a studiat domenii cât mai variate, de la economie și limbi clasice la zoologie. La 20 de ani John Stuart Mill a suferit o cădere nervoasă, cauzată de efortul continuu de învățare. În scrierile sale a manifestat dealtfel, o atitudine destul de critică față de sistemul de educație din acea vreme, care, prin programul de studiu prea încărcat  practic priva copiii și tinerii de ocupațiile specifice vârstei.

În locul continuării studiilor la universități precum Oxford, care l-ar fi primit cu brațele deschise, John Stuart Mill s-a angajat la Compania Indiei de Est. Ulterior, John Stuart Mill s-a remarcat pe plan intelectual, ceea ce a determinat alegerea sa ca membru al mai multor institutii de prestigiu. Devenit parlamentar, instituție în cadrul căreia a activat între anii 1865-1868, John Stuart Mill s-a asociat Partidului Liberal, a cărui doctrină s-a dovedit cea mai apropiată de sistemul său de gândire. Din păcate, liberalismul englez din acea vreme era doar o umbră a ceea ce vizionarul Mill avea deja in minte.

În ceea ce privește opera sa, cele mai importante lucrări ale lui Mill, care s-au remarcat între cele ale vremii sale sunt: Despre libertate și Utilitarismul, în care a dovedit o gândire liberală, structurată pe argumente care și în ziua de astazi ar fi la fel de actuale și de bine primite. Încă de la o vârstă fragedă, John Stuart Mill a fost puternic influențat de gândirea tatălui său, un utilitarist convins, discipolul intemeietorului acestui curent, Jeremy Bentham. Acesta considera că resursele ar trebui investite într-un stat astfel încât să ofere cea mai mare fericire celor mai mulți oameni, creând chiar și o formula matematică în acest sens. Mai târziu, Jeremy Bentham a fost criticat, fiind considerat doar un birocrat care vede întreaga lume sub forma unor cifre.

(n.r: date biografice citate de pe blogul https://destepti.ro)

[1]John Stuart Mill „Despre libertate” ed. Humanitas Buc. , 1994, p. 80

[2]Ibidem, p.82

[3]Ibidem, p.115

[4]Ibidem, p.58