Dezvelirea statuii memorandistului dr. Ioan Rațiu, din Turda

Una dintre personalităţile marcante ale Turzii, a fost Dr. Ioan Raţiu, om politic remarcabil, jurist de mare valoare şi prestigiu, promotor de seamă al culturii noastre naţionale. Biografia fostului preşedinte al Partidului Naţional al Românilor din Transilvania şi Ungaria este bine cunoscută, asupra acestui ilustru personaj fiindu-i dedicate numeroase studii.

Dr. Ioan Raţiu s-a născut la 19 august 1828 în Turda. Studiile le-a urmat în oraşul natal, Blaj,

Cluj, Budapesta şi Viena unde în anul 1858 a obţinut titlul de doctor în drept, iar doi ani mai târziu își susţine la Sibiu, “cenzura” de avocat. În 1861 se  stabilește în oraşul natal unde îşi deschide un birou de avocat fiind pentru o lungă perioadă de timp singurul care a apărat interesele populației românești în diverse procese intentate acesteia.

Activitatea lui de acum înainte se va desfăşura pe două planuri, ambele cu răsunet profund în conştiinţa românilor:  pe plan profesional, de avocat şi pe plan politic, de organizare şi manifestare a vieţii politice a românilor transilvăneni. În cariera sa politică, Ioan Raţiu a avut două mandate de deputat în dietele de la Sibiu  (1863)şi Pesta (1866).

Activitatea politică a românilor transilvăneni din primele două decenii ale regimului dualist, a fost puternic dominată de contribuţia lui Raţiu la creearea unui partid politic al românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, partid înființat prin fuziunea celor două partide existente, în anul 1881.  Dr. Ioan Raţiu  a deținut președenția partidului în repetate rânduri (1888-1890 şi 1891-1901) și a iniţiat, întocmit şi înaintat – alături de alţi fruntaşi ai mişcării naţionale româneşti – numeroase petiţii şi memorii Curţii de la Viena.

Printre acestea putem aminti: Memoriul din 1866 – cu un conţinut protestatar împotriva anulării autonomiei Transilvaniei şi a legislaţiei dietei sibiene; Pronunciamentul de la Blaj din 3/15 mai 1868, document politic colectiv în cuprinsul căruia se reînnoia cererea restaurării autonomiei Transilvaniei şi a legilor adoptate în Dieta de la Sibiu; Memorandumul din anul 1892, memoriu politic de înaltă ţinută, adresat atât monarhului cât şi opiniei publice europene care a a cauzat trimiterea în instanţă și condamnarea multor conducători politici ardeleni.

Pe plan cultural şi-a adus aportul la fondarea Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA).

Pe plan local a desfăşurat o intensă activitate. Ca avocat a apărat interesele ţărănimii în diverse procese urbariale, timp de 30 de ani, din 1862 până în anul 1892 când forţat de împrejurări a fost nevoit să plece împreună cu familia la Sibiu. O importantă realizare a sa a reprezentat-o Banca “Arieşana”, înfiinţată după anul 1880 cu scopul principal de a acorda sprijin financiar românilor din zonă. El este acela care a pus fundamentul şcolii româneşti din Turda şi a înfiinţat o Eforie alcătuită din fruntaşi români, al cărei preşedinte era. Pentru întreţinerea acesteia a ridicat în piaţa oraşului o casă mare, destinată parţial funcţionării unui hotel, cealaltă jumătate fiind alocată unor locuinţe particulare şi prăvălii de închiriat. Venitul realizat din aceste chirii fiind destinat şcolii româneşti. La 4 decembrie 1902 se stinge din viaţă în locuinţa sa din Sibiu.

Pentru bogata activitate depusă în slujba neamului românesc alături de numeroşii luptători pentru nobilul ideal care s-a materializat la 1 decembrie la Alba – Iulia, s-ar fi cuvenit ca imediat după moarte, să-i fie ridicat ca un pios omagiu, un monument. Acest fapt nu a fost posibil în contextul politic existent.

Înainte de 1918, anul înfăptuirii Marii Uniri, era foarte greu să ridici monumente fiilor naţiunii. Ideea ridicării unui monument, a prins consistenţă abia în deceniul al treilea al secolului trecut la iniţiativa fruntaşilor Turzii, oraşul în care a văzut lumina zilei Dr. Ioan Raţiu.

Congresul General al Uniunii avocaţilor ce s-a ţinut la Timişoara în luna septembrie 1926, la propunerea senatorului Dr. Valeriu Moldovan, decanul Baroului Turda, a hotărât cu mare însufleţire comemorarea centenarului Dr. Ioan Raţiu, prin ridicarea în piaţa oraşului Turda a unui bust sau statui, “ pentru a eterniza în bronz memoria acestui camarad”.

Ca urmare a acestui apel, Uniunea avocaţilor a oferit imediat suma de 10000 de lei. Strângerea fondurilor necesare ridicării monumentului trebuiau trimise până pe data de 1 noiembrie 1927, pe adresa Băncii Centrale, Sucursala Turda unde a fost deschis un cont separat: “Fondul unui bust lui Dr. Ioan Raţiu”. Până la sfârşitul anului 1927 în contul deschis la Banca Centrală, sumele depuse se cifrau la 51804 lei.

Prin Telegrama nr. 2490/26.03.1928, adresată senatorului Valeriu Moldovan, vicepreşedintele asociaţiei ASTRA din Sibiu confirmă virarea sumei de 50000 lei în contul deschis la Banca Centrală din Turda.

Pe întreg parcursul anului 1928, sumele nu contenesc să sosească. Avocatul Dr. Romul Moldovan trimite pe data de 5 iunie 1928 prin mandat poştal, suma de 1130 lei strânsă de la 13 avocaţi din Baroul Jimbolia. De asemenea, într-o scrisoare aceluiași Valeriu Moldovan, de către decanul Baroului Notarilor Publici din Cluj, se aduce la cunoştinţă că 17 colegi din acest barou au răspuns solicitărilor privind ajutorarea cu bani în vederea ridicării statuii.

Printr-o scrisoare adresată Primului Ministru în luna iulie 1928 de către Baroul avocaţilor din Turda, se face cunoscută iniţiativa ridicării acestei statui fiind menționate totodată atât sumele substanţiale virate până la acea dată: ASTRA Sibiu – 50000 lei, Tinerimea “Chemăristă”  Cluj – 50000 lei şi Barourile din Ardeal şi Banat – 150000 lei, cât și data dezvelirii acesteia.

Criza economică ce începea să fie deja simțită nu permitea strângerea de noi sume de bani. Acesta a fost și motivul invocat de către intelectualitatea turdeană în scrisoarea adresată lui Vintilă Brătianu, în care se cerea sprijin financiar pentru realizarea proiectului care se estima la suma de 500000 lei.

Avocatul Dr. Augustin Raţiu ce făcea parte din comitetul organizator al ridicării statuii se adresează în acelașii scop, la 28 iulie 1928, Preşedintelui “Uniunii Românilor din America”.

La 19 august 1928, suma totală de care se dispunea era de numai 204552 lei. Tot la acea dată se împlineau 100 de ani de la naşterea lui Ioan Raţiu. Cu acest prilej, în sala mare a tribunalului a avut loc o şedinţa festivă prezidată de Dr. Valeriu Moldovan. Dintre personalităţile care au luat cuvântul amintim pe : Dr. Nicola Caprea – prefectul judeţului, Ioan Colţescu – magistrat, Dr. Genciu – primarul Turzii, Petre Suciu – preşedintele ASTRA, Filiala Turda, Dr. Ioan Suciu – decanul Baroului din Cluj şi Ioan Tripon – senator.

La Biserica Greco-Catolică din Turda Veche a avut loc oficierea unui parastas pentru pomenirea răposatului Raţiu. Credincioşi şi participanţi reuniţi într-o mare procesiune, au plecat în pelerinaj la fosta casă a Dr. Ioan Raţiu, unde a avut loc dezvelirea unei plăcii comemorative.  Ceremonia dezvelirii a fost îndeplinită de Dr. Valeriu Moldovan. Pe placa comemorativă – din marmură este inscripţionat cu litere aurii: “În această casă a locuit Dr. Ioan Raţiu până la 14 iunie 1892.” Cu acest prilej au luat cuvânt protopopii Nicolae Raţiu şi Ioan Tempeleanu. Finalul festivităţii a aparţinut lui Ştefan Cicio Pop care a ţinut un impresionant discurs politic.

În paralel cu strângerea fondurilor necesare realizării statuii s-a luat legătura cu una dintre  personalitățile artistice  interbelice, sculptorul Cornel Medrea.

Chiar dacă strângerea banilor a necesitat timp, lucrarea turnată în bronz era deja finalizată la sfârșitul anului 1928, dovada constituind-o cartea poştală trimisă de către sculptor, lui Valer Moldovan: “Statuia în bronz a plecat în ziua de 22 noiembrie cu <mare viteză spre Turda>. Rog comunicaţi de sosire şi de ziua dezvelirii.”

Chiar dacă a fost proiectat un frumos soclu din piatră, statuia trebuia pusă în valoare printr-o împrejmuire ce a fost realizată din piatră de trachit, de către meșterul pietrar Eduard Schnabel din Deva, conform indicațiilor sculptorului Medrea. Lucrările trebuiau finalizate la data de 1 mai 1929, dar din motive necunoscute, termenul nu a fost respectat.

Împrejmuirea şi soclul au necesitat 5,43 m cub de piatră, iar costul a fost estimat la 101.195 lei. Până la 1 mai 1929, conform Hotărârii nr. 726/1929, trebuia terminată betonarea şi asfaltarea pieţei, aranjarea şi înfrumuseţarea parcului din faţa Prefecturii.

Tot în acest an, Baroul Avocaţilor din Turda a achitat suma de 40 de mii de lei pentru închirierea a două trenuri, în vederea serbărilor programate pe 5 octombrie 1929. Ele însă vor fi din nou amânate datorită decesului regentului Buzdugan.

Activităţile urmau să se desfăşoare pe durata mai multor zile și cuprindeau pe lângă dezvelirea statuii, mai multe activități: deschiderea unor expoziţii (agricole și  artă grafică), inaugurarea căminului ucenicilor, defilare cu torţe prin centrul oraşului, liturghie şi parastas pentru odihna sufletelor lui Dr. Ioan Raţiu şi a soţiei sale Emilia în bisericile româneşti din oraș, desfășurarea Congresului ASTRA Sibiu, banchetul din sălile teatrului orăşănesc, ședinţa  secţiunilor literare ştiinţifice ale ASTRA; concert şi dans în sălile teatrului și un pelerinaj la mormântul lui Mihai Viteazul.

Dezvelirea statuii a fost reprogramată pe data de 9 iunie 1930 iar fondurile băneşti necesare au continuat să sosească la Turda. Prin Ordinul de plată nr. 549/1930, serviciul financiar al județului Timiș acordă 10000 lei ajutor pentru statuie, din fondul judeţului.

Baroul Avocaților din Turda, prin persoana noului decan, Dr. Augustin Raţiu, solicita la 1 mai 1930 un ajutor bănesc din partea Ministerului de Război. Un alt apel este adresat Primului Ministru care este rugat să se adreseze senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României în vederea contribuirii cu câte o jumătate de diurnă la acoperirea ultimelor cheltuieli necesare ridicării statuii, dovedind “că prin aceasta înţeleg şi apreciază jertfele înaintaşilor noştri.”

În vederea apropiatelor serbări Baroul Turda va cere pe data de 3 iunie 1930, în contul sumei de 40 de mii de lei, depusă în anul 1929, Inspectoratului de Mişcare C.F.R. Cluj, două trenuri cu câte opt vagoane pentru rutele: Câmpeni – Turda şi Sânger – Turda.

Pe data de 6 iunie 1930 s-au comandat Tipografiei “Arieşul” 300 de afişe bicolore şi 5000 de afişe simple, ce conţineau programul din 9 iunie 1930. Cortul de onoare a fost ridicat de “Fabrica de mobile Iosif Nemethy din Turda” pentru suma de 2882 lei.

Totalul lucrărilor au atins suma de 506.847, restul sumei (până la 737.669 de lei) fiind destinată cheltuielilor legate de serbările omagiale. Contribuţia Turzii şi a zonelor apropiate a fost de aproximativ 155 806 lei.

O statistică a contribuabililor arată că pentru ridicarea statuii s-au primit următoarele sume: barourile de avocaţi şi notari publici (1202600), ministere (111000), societăţi culturale şi editoriale (105300), prefecturi (80000), primării (77866), Parlamentul României (756220), persoane fizice (43620), Interese capitalizate (36466), Fabrici şi Societăţi (23055), Partidul Naţional Ţărănesc (19000), parohii (18253), bănci şi case de credit (13420), școli (7133), localităţi (3899) și preturi (2595).

În vederea dezvelirii monumentului s-a constituit un comitet central şi cinci comitete speciale (Comitetul Serbărilor Populare, Comitetul Banchetului, Comitetul Concertului, Comitetul de Defilare, Comitetul de Incartiruire), în care au fost angrenate circa 40 de personalităţi ale Turzii.

Din luna mai a anului 1930, pe adresa Comitetului de Incartiruire, au început să sosească scrisori şi telegrame prin care îşi anunţau prezenţa la această mare sărbătoare a românilor din Ardeal, numeroase personalităţi din România întregită, reprezentanţi ai guvernului, primăriilor, presei, justiţiei, bisericilor, armatei, ligilor culturale, memorandiştilor, şcolilor, tinerimii, femeilor şi ţărănimii.

În dimuneaţa zilei de 9 iunie 1930 orele 730 a avut loc primirea oaspeţilor în gara din Turda. Festivităţile de inaugurare a monumentului închinat marelui român, au început o oră mai târziu cu liturghia şi parastasul lui Ioan Raţiu şi a soţiei sale Emilia,la biserica „Răţeștilor din Turda, Mitropolitul Blajului delegându-l pentru oficierea slujbei pe Episcopul Iuliu Hossu.

Impunătoarea statuie a fost ridicată în fosta Piaţă Regina Maria, în faţa fostului Palat al Prefecturii judeţului. Dr. Ioan Raţiu are privirea îndreptată spre Cluj, acolo unde a avut loc Procesul Memorandiştilor. Pe soclu este inscripţionată celebra frază rostită în 23 mai 1894 de Dr. Ioan Raţiu, la procesul intentat membrilor ce au făcut parte din conducerea delegaţiei la Viena: “Existenţa unui popor, nu se discută, se afirmă.”

Pe faţa de est a soclului în basorelief, se află eternizată în bronz o scenă din tinereţe când a servit într-una dintre legiunile conduse de Avram Iancu în anii 1848 -1849. Pe faţa de vest a soclului este înfăţişat momentul istoric când Dr. Ioan Raţiu, pe banca acuzaţilor în fruntea memorandiştilor, îşi rosteşte “vorbirea de apărare înaintea Curţii de juraţi din Cluj”.

Dezvelirea monumentului a fost precedată de intonarea Imnului Regal şi de Doina lui Raţiu, interpretate de Corul Sf. Maria din Cluj. Au urmat apoi discursurile membrilor  guvernului ai cărui oaspeţi de onoare erau: Înaltul Regent Constantin Sărăţeanu, Primul Ministru Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Ion Mihalache, Ion Agârbiceanu, etc. Pe rând au luat cuvântul reprezentanţii bisericilor, corpurilor legiuitoare, armatei, academiei, universităţilor, Ligii Culturale ASTRA Sibiu, justiţiei, uniunii avocaţilor, memorandiştilor, școlilor, tinerimii, femeilor şi a țărănimii. Defilarea armatei şi depunerea coroanelor de flori au încheiat procesiunea dezvelirii.

În după amiaza aceleiaşi zile a avut loc în sălile Teatrului, banchetul organizat de oficialităţile oraşului. Meniul deosebit de bogat a fost pregătit pentru 260 de invitaţi.

Cu prilejul dezvelirii statuii, în parcul oraşului au fost organizate serbări populare, iar spre seară un concert de gală susţinut de Reuniunea Corală Unită din Cluj, de Lya Pop ( opera din Cluj ) şi de G. Folescu (opera din Bucureşti).

După aproape patru ani de încercări (septembrie 1926 – iunie 1930), s-a finalizat propunerea lansată la Timişoara: ridicarea unei statui care să cinstească pentru eternitate memoria lui Dr. Ioan Raţiu. Aceasta nu putea fi dezvelită decât în oraşul  Turda, acolo unde s-a născut petrecând și şi cei mai frumoși ani din viaţă.

Nu putem să încheiem fără să amintim că acest eveniment comemorativ de la Turda, a prilejuit istoricului Nicolae Iorga, o inspirată sinteză asupra activităţii conducătorului delegaţiei memorandiste: “S-a simţit nevoia unui mirean care să facă el ce fusese până atunci în seama << preoţilor cu crucea-n frunte  >>. Şi s-a prezentat de la sine un om zdravăn trupeşte şi sufleteşte, nu popular prin cuvânt, nu dibaci în a găsi mijloacele de a ajunge, de a se menţine şi de a revenii, şi nici artist în materie de prestigiu, înveşmântat în tăceri solemne şi în izolări impunătoare. Ci un character. Un character neînfrânt. Om de da şi de nu. Om de orice riscuri. Om care moare pe cuvântul lui, la datoria lui. Orice material s-ar fi întrebuinţat pentru monumentul lui, marmură sau bronz, mai tare a fost sufletul acestui om.”