Epigrame

Scriitorul Eugen Albu, născut în 27 aprilie 1940, la satul Geoagiu de Sus, județul Alba, se situează printre epigramiștii reprezentativi români contemporani. Este președintele Asociației Satiricon, a epigramiștilor clujeni, colaborator la mai multe publicații din țară, autor a 14 cărți, între care o antologie de autor. Epigramele și poeziile sale satirice sunt săgeți necruțătoare, bine trimise în ținte precum ipocrizia, prostia, incultura, lenea, lașitatea.

Profesoara universitară dr. Elis Râpeanu, din București, care și-a susținut doctoratul cu o teză despre epigrama românească, afirmă despre Eugen Albu: „Norocul epigramei românești este că mai există epigramiști ce oferă creații care constituie modele demne de urmat.”

George Corbu, președintele Uniunii Epigramiștilor din România, consideră că ”Eugen Albu – o figură seniorală atestată, cu solemnitatea de rigoare, de cetatea transilvană, devenită și prin aportul său major, unul din importantele centre epigramistice naționale – ocupă, cu îndreptățire, demnitatea de președinte al Asociației Epigramiștilor Clujeni Satiricon”.

Gavril Moisa: ”Un scriitor talentat și înzestrat nativ cu har Dumnezeiesc, care scrie și respiră prin epigramă, pe care o respectă, o înalță și o înnobilează. Pentru Eugen Albu epigrama este o credință, care și-o exprimă peste tot, într-un stil personal, chiar și-n deșert dacă este nevoie. Un rob al epigramei, care, prin cuvinte puține, dar adânci și pline de înțelepciune, te pune pe gânduri sau te face  să râzi.”

Revista ”Ecouri” publică grupaje de epigrame din creația lui Eugen Albu, reunite în volumul ”Viitorul de ieri – portrete în patru rânduri” publicat la Editura Napoca Star, în 2018. Colectivul redacțional al revistei ”Ecouri” mulțumește și pe această cale autorului pentru acceptul său necondiționat cu privire la publicarea unor mostre din creația sa.

Să luăm aminte

Spuneau chiar mari gânditori

Că oamenii sunt trecători

Dar au mai spus tot gânditorii

Că oameni nu-s toți trecătorii.

Banii

Nu țin bani ca mulți bogați

Nici la bănci, nici prin sertare

C-am puțini și-s nespălați

Și miros toți a sudoare.

În România de azi

Chiar dacă meserii sunt varii,

Întreaga țară-i în picaj

Și siguri pot fi doar groparii,

De neintrarea în șomaj.

Fals tratat de visologie

Atâtea cazuri s-au descris

De soți ce-n mod paradoxal

Nici chiar în patul conjugal

Nu pot avea același vis.

Stomatologice:

În sala de așteptare

Eu recunosc că am țipat

Și pacienții s-au speriat

Dar nu-nțeleg de ce s-achit

Și pentru cei care-au fugit.

Recunoștință

Făcându-mi șantier în gură

Cu clește, dălți, elevatoare

Mi-a scos toți dinții de mâncare

Dar nu și cei de băutură.

Mi-a scos măseaua cariată

Ce viața mi-o făcea coșmar

Dar chiar și anesteziată

Tot m-a durut la buzunar.

(Lecuire)

De orice boală-aș suferi

La medic nu mai merg defel

Că m-am convins că pot muri

Și fără să m-ajute el.

Unui confrate

S-a dus să-și ia din farmacie

Un săpunel și-o frânghie

C-așa o viață nu regretă…

Dar ghinion…aveți rețetă?

C-așa-i viața

Viața este o comoară,

De e bună, de e rea;

Omu-i gata să și moară

… pentru ea.

Caragiale e cu noi

Nenea Iancu Caragiale

S-a născut în Haimanale

Și s-a dus spre-un sfânt popas,

Haimanalele-au rămas.

Caragiale și opera sa

Am criticat adeseori

Inestimabila-ți comoară

Că i-ai făcut nemuritori

Pe cei ce trebuiau să moară.

Marginalizarea teatrelor

Având asemenea senatori

Și deputați în România

La ce mai trebuie actori

Când este gata comedia?

Apropo de teatru

În scumpa noastră Românie,

De-atâția ani am constatat,

Se joacă aceeași comedie

Doar măștile s-au mai schimbat.

Cu ocaua mică

Parol, mon cher, eu sunt curat,

Spunea, deși știam că minte,

Atunci și eu am exclamat:

Curat murdar, dom Președinte!

Reminiscență

Sunt ferm convins că nu există

La ora actuală-n lume

O altă țară – atât de tristă

Deși ne ținem doar de glume.

Inculpat

În instanță inculpatul

Foarte mincinos, de fel,

Se mira că avocatul,

E mai mincinos ca el.

Unui avocat

Nopțile-i mai mult prin bar

Cu amicii de pahar,

Diminețile la bară,

Cu colegii de gargară.

Apud Vlahuță

Minciuna stă cu șefi de Stat

La masă pe același loc

Și-n modul cel mai democrat

Își dau dreptate reciproc.

Diferență

Adevărul și minciuna,

N-au fost prieteni niciodată:

Ea e bine îmbrăcată,

El gol pușcă-ntotdeauna.

Justițiară

Cum adevăru-i demodat

La cei ce poartă robele,

Nu mai contează probele…

Contează numai cât le-ai dat.

Justiție

În justiția română

După unii totuși bună,

Pierzi cu adevăru-n mână

Și câștigi cu o minciună.

Instanța românească

Cum instanța noastră are

Probă sigură doar șpaga,

Adevăru-i proba care

Te ajută doar la Haga.

Justiția

E balanța ce se crede

O fecioară preacurată,

Că e oarbă și nu vede

Că e zilnic violată.

Statul paralel

E Statu-n care procurorii

Merg braț la braț cu infractorii

Făcând cu dânșii casă bună

Că ce se-aseamănă se-adună.

Neșansă divină

Pe Adam chinez dacă-L făceai,

Arătându-Ți Doamne, mila,

Am fi rămas cu toți în Rai

Că-n loc de măr, mânca reptila.

”Și nu ne duce pe noi în ispită”

Ideea mi se pare încâlcită

De-al ruga pe Cel de Sus

Să nu ne ducă în ispită

…Dar până-acuma El ne-a dus?

Altă rugă

Te rog Doamne, Fă ce știi

Și-mi dă bani pe criza asta,

Numai cât pot cheltui

Fiică-mea și cu nevasta.

Optimism

Muncind mai mult și mai cu spor

Ca japonezii vom trăi

Și cel puțin ca dumnealor

Curând ne vom îngălbeni.

Cotidiană

Mi-a spus un orb cu brațu-ntins

Că din cerșit el face-avere

Dar și mai tare m-a surprins

Că mă cunoaște din vedere.

Guvernul în schimbare

Că-s liberali, că-s democrați,

Miniștrii vin, miniștrii pleacă,

Dar fiecare mai bogați

Lăsând doar țara mai săracă.

Licitație națională

Nu-s trist că biata Românie

E-n mâna câtorva mișei

Ce-au înglodat-o-n sărăcie,

Ci c-o vândură pe doi lei.

Spre noi izbânzi

De când a-nvins Democrația

Și-n țară totu-i de vânzare,

Comparativ cu datoria

Doar sărăcia e mai mare.

Privind înapoi…

Optimist cum e poporul,

Chiar de-i sărăcia mare,

Își privește viitorul

În oglinzi retrovizoare.

De ce nu vin investitori

Străinii spun că-n România

E o situație bizară

Și o evită, căci hoția

A devenit un brand de țară.

Lumea de azi

În fascinanta Românie,

Viața e atât de dură

Și e atâta sărăcie

Că până și bogații fură.

Pe-așa vremuri odioase

Când țara e cu susu-n jos,

Bogații luptă pentru os

Săracii luptă pentru oase.

Mie

De când am devenit cuminte

Refuz să mai consum alcool

Ca rușii, pe stomacul gol

Și…trag o votcă înainte.

Aproape reală

De Anul Nou nu-i indicat

Nici a muri, chiar dacă vreți,

Că e pământul înghețat

Și toți groparii-s morți de beți.

Mire

Chiar dom părinte-a întrebat,

De ce veniți cu-n mire beat?

Mireasa a jurat pe cruce

Că treaz nu l-a putut aduce.

Sursa imaginii reprezentative: www.romaniatv.ro