Artă plastică: Memoria peregrinului

Potrivit obiceiului, pictorul Cornel Vana revine în forță pe simezele turdene. Din 15 până în 30 septembrie, Galeria de artă Valer Suciu (str. Libertății nr. 2, orar de vizitare luni-vineri, între orele 10-16), găzduiește expoziția Memoria peregrinului. Alcătuită din 34 de lucrări, semnate de Cornel Vana, în intenția autorului expoziția reprezintă suma unor ”citate” din memoria unui peregrin, ce înfățișează crâmpeie din locurile cercetate de acesta în timpul preumblărilor sale. Numai că, deși Cornel Vana a cochetat uneori cu muza poeziei, iar în unele picturi ale sale acesta a imortalizat până și slova scrisă, tablourile ce fac obiectul expoziției Memoria peregrinului se constituie în veritabile citate redate cu mijloacele specifice artelor plastice. Așadar, Cornel Vana folosește culoarea, pe care o apreciază drept substituent atotcuprinzător al slovei scrise (o imagine face cât o mie de cuvinte), ale cărei sensuri le completează, pentru a reda privitorului imagini din universul rural, a căror putere de simbol s-a îmbogățit prin filtrarea în retorta sufletească a pictorului.

Într-un dialog moderat de către colecționarul de artă Zoltan Mladzsi (Ionescu), despre valențele și trăsăturile specifice ale picturilor ce alcătuiesc expoziția Memoria peregrinului, au vorbit jurnalistul Demostene Șofron și profesorul universitar dr. Dorel Găină, ambii din Cluj-Napoca.

Demostene Șofron a remarcat foarte buna stăpânire, de către Cornel Vana, a tehnicii

desenului, ce, împreună cu dexteritatea mânuirii culorilor, ce nu lasă loc stridențelor cromatice ”demonstrează că maestrul Cornel Vana pictează cu inima” după cum s-a exprimat cronicarul de artă clujean. În aceeași ordine de idei, Demostene Șofron a evidențiat multiplele nuanțe de verde întâlnite în cele 34 de picturi incluse în expoziția Memoria peregrinului. Împreună cu numeroasele imagini de biserici, întâlnite în 21 din cele 34 de exponate, nuanțele de verde simbolizează, potrivit lui Demostene Șofron, viața creștină, speranța și destinul.

”Pictor și centurion, Cornel Vana se înfățișează acum publicului iubitor de artă în ipostază de peregrin” dixit magistrul Dorel Găină. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), substantivul comun peregrin semnifică o persoană care călătorește mult, care rătăcește din loc în loc. Ca și sinonim, DEX-ul reține, pentru peregrin, termenul călător nomad. ”Biblia” limbii române reține, de asemenea, forma învechită, pelerin, care circulă și azi. ”Peregrinul Cornel Vana nu este cel definit în dicționar” apreciază profesorul Dorel Găină. În continuare, universitarul clujean se explică: ”Memoria înseamnă adunare, pas cu pas”. În picturile incluse în ciclul Memoria peregrinului ”Cornel Vana dezvăluie atât cât trebuie dezvăluit despre taina răbdării și a adunării” atribute specifice peregrinilor, a încheiat Dorel Găină operațiunea de descifrare a simbolisticii prin care se exprimă pictorul.

Cornel Vana a dat curs invitației subînțelese lansate de profesorul Dorel Găină și a ”tradus” însuși mesajul transmis de picturile incluse în expoziția ce, de acum, se poate numi Ciclul peregrinului.

”Memoria peregrinului dă curs unei imaginații artistice, făcându-vă părtași la o viziune asupra spațiului și, mai ales, (n.r: asupra) lumii rurale. Biserica, locul în jurul căruia roiește și, de ce nu, rodește viața, casele, pierdute (n.r: răsfirate) pe colinele satului, îmbrăcate în vegetație ori în albul zăpezilor, ce transmit puritate și gingășie, invită la exerciții de contemplare a naturii. Peregrinul, căutătorul, trăiește, de data aceasta, pentru plăcerea de a oferi sufletului său încântare și invită privitorul să descopere miracolul omenesc și pe cel al naturii. Chiar peregrinul, prin această expoziție, devine obiectul admirației privitorului”.  

În pictura românească tema peregrinului se întâlnește și la Gheorghe Ioachim Pompilian (1835-1907).  Specialiștii în istoria artei îi atribuie acestuia o lucrare nesemnată, din colecția pinacotecii bucureștene, ce tratează subiectul ”într-o manieră de execuție similară Pelerinului, lucrare realizată de pictorul italian Natale Carta, conform Repertoriului de pictură al Muzeului Gheorghe Tattarescu. Dat fiind faptul că lucrarea reprodusă reprezintă una din copiile de studiu după portretul amintit (Popescu, Dobre, 2014, 156), îndreptățește deducția potrivit căreia ”Pelerinul pictat de către Pompilian reprezintă rezultatul unui exercițiu firesc de desăvârșire tehnică, clasicistă, întru atingerea perfecțiunii maestrului”.

În literatură, abordarea temei peregrinului a făcut cu putință plăsmuirea unei cărți de referință.  În ”Cuvântul înainte” la Mărturisirile sincere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus, traducătorul, Arhimandrit Paulin Lecca, a apreciat că această carte reprezintă istoria exemplară a unui creştin care începe prin a se întreba, plin de uimire, cum poate omul să se roage „neîncetat” potrivit îndemnului Apostolului, şi care, pornind în căutarea răspunsului, ajunge, din marea milostivire a lui Dumnezeu, să dobândească lucrarea plină de har a rugăciunii lui Iisus şi să descopere astfel că, într-adevăr, împărăţia lui Dumnezeu se află înăuntrul nostru (Luca, 17, 21(…) Pelerinul rus, ca şi Calea asceţilor, de pildă, face parte din acele „mici” cărţi mari care, pornite din inimă, merg la inima omului, spunându-i răspicat şi limpede: „De voieşti să-ţi mantuieşti sufletul şi să câştigi viaţa veşnică, ieşi din toropeală, fă-ţi semnul crucii şi spune: Învredniceşte-mă, Doamne, să pun bun început, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!”

Mai aproape de locul și de timpul nostru, într-un alt registru stilistic, scriitoarea și pictorița turdeană Iudita Pellea a scris El Camino. Pelerinaj către sine, carte în care autoarea descrie modul în care drumul peregrinului se metamorfozează într-o călătorie spre însuși sufletul său.