Debut cu Ecouri. Gabriella Costescu – Poezii: Lumea mea

Poeta s-a născut la Sighișoara ”cel mai frumos burg medieval al Ardealului” în 10 martie 1965. În orașul natal a absolvit liceul Mircea Eliade, apoi a absolvit un curs intensiv de calificare în meseria de operator calculator, rețea de calculatoare.

Președinte fondator al Asociației literare „Creneluri Sighișorene” poeta Gabriella Costescu deține, din anul 2012, funcția de redactor șef al revistei „Creneluri Sighișorene”.

Membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) – filiala Mureș.

Din mai 2011, membru fondator al Cenaclului „Fractali” de la Bucureşti, lider Ion Buciuman.

Cărţi publicate:

Ofrande inocente – Editura Graphica Brașov, coautori: Ana Munteanu Drăghici și Adriana

Dandu – prima antologie mureșeană de poezie religioasă.

Lacrima de liliac – Editura „NICO” Târgu Mureş 2004

În numele busuiocului – In the name of the basil” poezii bilingve – Editura Reverberate Books Publishing House, London, UK, 2013.

Epistolar Albastru-Roz – Editura Libris Editorial Brașov – 2017

Toamna iubirilor mele – Editura Vatra veche – 2019

Radio și comunicare:

Realizatorul emisiunii Suflet de Ardeal și Din comorile pământului la Radio Enigma-România și Radio TV Unirea-Austria, 2010-2016.

Emisiunile, în număr de 400, sunt postate pe youtube

Redactor șef al paginii on-line de informare, RadioTv Unirea.

Am participat la numeroase concursuri naționale și internaționale de poezie, obținând numeroase diplome de merit, de excelență, trofee pentru activitatea culturală.

Sarmisegetuza

Ninge peste Sarmisegetuza!

Cușmele de zăpadă ale dacilor

coborâte din cer peste cerdacul

ars de timp,

veghează gerul iernii

peste ruina tăcutului templu.

Răsună bucium peste Grădiștea Muntelui

a rugăciune peste templul

închinării noastre zalmoxiene.

Umbrele dacilor cu bărbi pădurelnice

se alungesc peste Soarele de andezit

Ca în oglinda soarelui cu dinți.

Imaginar, țurțurii cristalini

se topesc

sub cerceveaua timpului.

Șuieră uitarea

în stindardul lupului alb

și trecutul îmi amintește de noi,

dacii liberi.

Căderea în… primăvară

Am scris cu colțul inimii durute

Sălbăticind poteca înspre mare

Agheasma lacrimii din călimară

Mi se topește ca o lumânare.

Dragostea mea stă de veghe

Lângă neofilirea florii dăruite

Am ceața lacrimilor pe retine

Ce se preling – boboci de iasomie –

Îmbraci iubirea cum vei vrea

În umbre sau lumini unduitoare

Sau născocește lacrimi pentru ea

Perle, ivoriu, jad… ispititoare.

Flăcări în ploi

Aș vrea să uit flacăra vie

Ce-a ars zăpezile-n îmbrățișare

Dar primăvara dintâi

a-nfocat-o-n cireși

pe umerii trudiți ai crengilor ude

anotimpuri în ploi.

Aș vrea să te chem seara

când stele puzderii

stau degeaba pe cer

tu alege oricare, ți le ofer

pune-le nume, cum mă numeai

strigă-le… cum mă strigai

când în veghe cu gând m-atingeai

plămădind alt fior ce-ar putea

fulgera în granit.

Cireșul

De câte ori am furat
Gândind că n-oi fi prinsă
Parcă… furam sărutat
De cireșe… dorință nestinsă

Mâinile-n verdele crengii
Prindeam ținându-mă tare,
Ne simțeam ca și regii
Sărutând… cireșe amare.

Soarele cu ochii de înger
Ne păzea idila hoțește
Salba făcută din boabele sânger,
O purtam hazlie, regește.

N-am plâns un bob de atunci
Cireșe nu mai gust deloc,
Ascult pianul dintre lunci
Prin vară îmi caut un loc.

Lumea mea

Am descoperit

lumea mea în orice

de la păpădie la lună

de la furnică la Dumnezeu, sau invers.

Aș scrie un oftat, dar cum se scrie?

nu sunt semne pentru el

nici în sanscrită!

Absurde semne.

Pentru zâmbete am plătit

trecând cu grație prin furcile caudine

pe drumul crud al răscrucii

tristă de atâta resemnare,

obosită de blândețe.

Începe să plouă…

Reverie tactilă cu agheasma norilor

Fă-ți sufletul căuș

În nemurirea cuibului de vise.

Imaginea reprezentativă: Cărți galbene (detalii) – pictură de Vincent Van Gogh