Locuri de legendă din județul Turda-Arieș: Castelul-calendar din Zau de Câmpie

Trei piese de mobilier, aflate la Muzeul de Istorie din Turda, mi-au atras mereu atenția. O masă, cu două scaune, piese de mobilier străjuite de un dulap cu vitrină, toate aurii, parcă nu se încadrează în actualul decor interior al Palatului Princiar din Turda, clădire unde funcționează Muzeul de Istorie. Altfel spus, masa, scaunele și dulapul-vitrină parcă fac parte din alt film.

Curiozitatea specifică profesiei m-a îndemnat să aflu de unde provin acele piese de mobilier și

care-i rostul lor în ambientul muzeal de la Turda. Și astfel, drumurile m-au dus la Zau de Câmpie, azi localitate din județul Mureș. De la castelul de acolo au fost aduse la Turda piesele de mobilier aurii, înainte de anul 1950, împreună cu tot mobilierul din castel, imobil naționalizat după instaurarea regimului comunist în România. De ce la Turda? Pentru că în acea vreme localitatea Zau de Câmpie făcea parte din județul Turda-Arieș. Despre soarta celorlalte mobile aduse la Turda de la castelul din Zau de Câmpie nu am mai reușit să aflu nimic. În schimb, am aflat că locul de unde provin mobilele acelea nu este un castel ca oricare altul.

Construcția castelului, folosit de proprietarul său, baronul Istvan Ugron, ca și reședință de vară, a început în anul 1911 (wikipedia.org). Timp de trei ani, acesta i-a obligat pe oamenii locului să muncească acolo, gratuit, cu uneltele și cu animalele lor. Castelul de la Zau de Câmpie nu a fost vizitat foarte des de baron, care îndeplinea însărcinarea de ambasador al Austro-Ungariei la curtea țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, de la Sankt Petersburg.

Cu toate acestea, Ugron  a construit castelul numai din ambiția de a avea o reședință de vară diferită de orice altă construcție similară. Castelul, construit după modelul unui calendar, are 365 de ferestre, câte zile are anul, patru turnuri, ce simbolizează cele patru anotimpuri, 52 de camere, la fel ca numărul săptămânilor dintr-un an, șapte terase precum zilele săptămânii și  12 holuri, ce semnifică lunile anului.

Castelul, o construcție asemănătoare cu cea a castelelor medievale din Franța, reprezintă o mixtură a stilurilor arhitectonice neogotic combinat cu neoromanic. Cele mai reprezentative elemente arhitecturale ale castelului sunt cele două turnuri, ce încadrează laturile fațadei principale și balcoanele.

De aici începe: Legenda Castelului-calendar

Se povestește că pe când își îndeplinea însărcinarea de ambasador, baronul Istvan Ugron s-a îndrăgostit de una dintre fiicele țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Legenda nu spune care din cele patru fiice ale țarului Nicolae al II-lea i-ar fi căzut cu tronc ambasadorului Austro-Ungariei la Petersburg. Poate Olga, poate Tatiana, pentru că Maria și Anastasia erau prea mici? Cine știe? În legendă se spune doar că, pentru a se căsători cu el, aleasa inimii baronului Istvan Ugron i-a cerut acestuia să-și dovedească iubirea. Cum? Să paveze cu monede de aur, așezate în cant, pentru a nu călca cu picioarele pe coroana inscripționată pe acestea, drumul care duce până la intrarea in castel. Potrivit legendei, baronului Ugron i-au ajuns banii doar pentru pavarea unei jumătăți din acel drum. Atunci, prințesa din stirpea Romanovilor a considerat ca Istvan Ugron nu este suficient de bogat pentru ea, iar povestea celor doi s-a incheiat. aici. Iubita baronului Istvan Ugron a împărtășit soarta părinților săi, țarul Nicolae al Ii-lea și țarina Alexandra, împușcați de bolșevici, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, la Ekaterinburg, împreună cu cei cinci copiii ai lor: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei. Baronul Istvan Ugron, despuiat de avutul său după instaurarea orânduirii comuniste în România, a murit sărac, în 1948.

Confiscat de autoritățile comuniste, castelul de la Zau de Câmpie a funcționat, rând pe rând, ca și sanatoriu pentru bolnavii de TBC, școală și depozit de cereale, iar până în 2012, acolo a funcționat o casă de copii. Aceasta s-a închis în anul 2012, când ultimii copii, circa 70 de fete, au fost mutate de acolo în case de tip familial.

După apariția Legii 247, din 2005, urmașii baronului Ugron au revendicat sute de hectare de teren din Zau de Câmpie. Pentru castel a depus o cerere de retrocedare,în 2006, urmașa Maria Ioana Ugron.

Procesul l-a câștigat, însă, Consiliul Județean Mureș. Castelul-calendar se află pe lista monumentelor istorice din România. Deoarece clădirea se află într-o stare avansată de degradare vizitatorii îl pot admira numai din exterior și se pot plimba prin curtea sa.

Actualul administrator al imobilului, Consiliul Județean Mureș are în vedere accesarea de fonduri europene pentru finanțarea lucrărilor de refacere ale castelului. În opinia autorităților publice mureșene, acolo ar putea funcționa, fie un centru de integrare prin terapie ocupaţională pentru persoane adulte cu dizabilităţi uşoare şi medii, fie o școală de corecție, fie un centru destinat găzduirii persoanelor vârstnice.

S.O.S Castelul-calendar

Castelul “Ugron” din Zau de Câmpie, construit în perioada 1909-1911 -, fără analogii similare în Transilvania, administrat, din 2017, ar avea nevoie de cel puțin un milion de euro pentru a fi complet restaurat. Dacă se reușește reabilitarea castelului, acseta va putea deveni un obiectiv turistic important în zona de câmpie a județului Mureș, alături de pescuitul sportiv și de rezervația de bujori de stepă, de la Zau de Câmpie, unică în Europa.

Pentru ca această construcție să nu se ruineze, Consiliul Județean Mureș, proprietarul de drept al castelului, a alocat anul trecut 380 de mii de lei, bani folosiți pentru continuarea reparațiilor la acoperiș și la balconul principal, aflat într-o stare avansată de degradare.

Deocamdată, castelul se deteriorează însă pe zi ce trece. Acolo mai locuiește doar un paznic și cei câțiva câini pe care îi are în grijă.

Surse: ro.wikipedia.org, radiocraiova.ro, citynews.ro, cuvântul liber târgu-mureș