Fântâni din perioada romană și postromană la Turda

La începutul mileniului III, cercetările arheologice preventive au luat amploare datorită unei intense activităţi constructive, fiind favorizate de dezvoltările urbane finanţate atât de Uniunea Europeană (autostrăzile), cât şi de către finanţatori interni (centre comerciale, parcări, aeroporturi, construcţii edilitare, etc.). În acest context s-a mărit considerabil şi numărul descoperirilor arheologice din România, fiind localizate numeroase situri cu aşezări şi necropole ce se întind, cronologic, din preistorie şi până în zorii epocii moderne. În cadrul cercetărilor întreprinse au putut fi clarificate multe dintre aspectele nelămurite de cercetările arheologice anterioare (sistematice şi de salvare), care din diverse motive (mai ales financiare) nu au putut fi executate la o scară atât de mare.
Cercetările arheologice preventive, sistematice și de salvare au dus și la descoperirea de construcții care nu au constituit subiectul unor cercetări mai aprofundate. Printre acestea se numără și fântânile istorice, ce se regăsesc în număr considerabil, pe tot cuprinsul țării. Numai în ultimii 15 ani, pe teritoriul României s-au descoperit aproximativ 50 de astfel de construcții, în circa 30 de localități.
Un subiect puţin atins în literatura de specialitate, este legat de existenţa, numărul și amplasamentul fântânilor istorice la Turda. Nu există, până în prezent, un studiu științific despre fântânile ce au existat la Turda şi nici informaţii concrete despre amplasamentul acestora în diferite perioade istorice. Din cauza modificărilor radicale survenite de-a lungul istoriei (dispariția orașului roman, distrugerea orașului medieval, apariția construcțiilor moderne, introducerea rețelei de apă potabilă, etc), urmele existenței celor mai multe dintre fântâni s-a șters definitiv. Altele așteaptă să fie redescoperite de cercetările arheologice și de teren ce vor avea loc în viitorul apropiat.
Cu tot efortul depus de către noi pentru depistarea urmele acestor fântâni, nu vom putea cunoaște niciodată cu exactitate numărul și amplasamentul acestora.
Perioada romană. Numai în rezervaţia arheologică de pe Dealul Cetăţii, pe platoul unde a fost edificat castrul Legiunii a V – a Macedonica, au fost descoperite și cercetate patru fântâni ce au funcţionat cu siguranţă începând din a doua jumătate a secolului II p.Chr.
O fântână din piatră, cu un diametru de 1,20 m, a fost descoperită și cercetată într-una dintre camerele clădirii comandamentului (Principia) castrului Legiunii a V-a Macedonica, în anul 1978.

O altă fântână, construită din acelaşi material și cu același diametru, a fost descoperită în campania arheologică din anul 2010. Fântâna a fost golită până la adâncimea de 6,90 m. Piatra dispusă în asize, cu dimensiuni cuprinse între 15 – 20 cm, nu era legată cu mortar. Materialul arheologic descoperit în umplutura fântânii constă din fragmente ceramice şi fragmente sculpturale din piatră (statui şi capiteluri) din perioada romană, de o deosebită importanţă pentru istoria locală și națională.
A treia fântână, aflată tot în incinta castrului, a fost descoperită la cercetarea unei barăci militare. Amplasată între Termae şi Principia, ghizdul acesteia era construit din cărămidă. În umplutura fântânii au fost descoperite două monede romane, din emisiuni monetare ale împăraţilor Domiţian (81 – 96 p.Chr.) şi Commodus (180 – 192 p.Chr.).
Ultima din cele patru fântâni menționate a fost localizată în apropierea Palestrei, situată tot în castrul roman amintit. Aici a fost descoperită o monedă romană, emisiune monetară a împăratului Caracalla (211 – 217 p.Chr.). Emisiunile monetare dovedesc o lungă funcționare a acestor fântâni.
Tot pe Dealul Cetăţii, dar de această dată în afara castrului, la câţiva zeci de metri mai la sud de incinta acestuia, a fost observată într-o periegheză o altă fântână. Aflată în afara castrului, construcția trebuie legată de aşezarea civilă ce se găsea la baza dealului. Fântâna amplasată într-o grădină (ce dă în strada Săndulești), nu a fost cercetată arheologic. În prezent urmele existenței acesteia au dispărut, ea fiind umplută cu pământ și zona fiind nivelată.
Legat de aşezarea civilă romană, nu trebuie omisă cercetarea arheologică de pe Dealul Zânelor, ce a avut loc în anul 2004. În zona unde erau amplasate atelierele de olărit a fost descoperită o altă fântână, folosită ulterior ca şi groapă menajeră.
Iată deci, că, pe un perimetru destul de restrâns, avem descoperite în cercetările arheologice și de teren, șase fântâni, numai pentru perioada romană.
Chiar dacă multe dintre aceste fântâni au fost descoperite în castru, aflat la o distanţă de 1,5 km de oraş (sau în apropierea acestuia), cu siguranţă ele existau şi în municipium-ul (ulterior colonia) Potaissa.
Înainte de a trece la realizarea vestitelor apeducte, romanii au avut așadar, într-o primă etapă, fântâni care nu reușeau să asigure necesarul de apă pentru populaţia oraşului. Pe lângă fântânile săpate manual, uneori la adâncimi destul de mari, existau numeroase fântâni publice ce funcţionau cu apa captată din diverse izvoare şi transportată prin binecunoscutele apeducte romane. Numeroase conducte au fost descoperite în cercetările arheologice efectuate în oraș și în incinta castrului de la Potaissa. Şi în orașul roman se pare că ar fi existat mai multe fântâni publice, cu rol practic dar şi decorativ totodată. Mutarea oraşului mai la nord în epoca medievală a dus, într-un final, la pierderea urmelor acestora.

Perioada postromană. Pentru această perioadă informaţiile despre existenţa fântânilor în arealul Turzii lipsesc cu desăvârşire. O posibilă fântână din perioada migraţiilor a fost descoperită întâmplător la o lucrare edilitară (nesupravegheată arheologic) din Turda Nouă, în anul 1998. La excavarea fundaţiei (pivniţă), la adâncimea de 3,20 m a fost descoperit un vas ceramic cu o toartă și gura strâmtă, de culoare cenuşie, lucrat la roată, folosit cel mai probabil la scosul apei din fântână. Vasul, restaurat de curând, este atribuit perioadei migrațiilor fiind încadrat cronologic în prima jumătate a secolului VI-lea p. Chr.. Astăzi poate fi admirat în expoziția permanentă a Muzeului de Istorie din Turda.
Este perioada când în zona localității s-au stabilit populaţii migratoare de origine germanică. De la germanici (gepizi) au rămas vase ceramice, fibule, arme şi câteva morminte toate datând din secolele V- VI p. Chr. Prin urmare, în această perioadă, Potaissa era un centru de putere ce aparţinea regatului gepid.
Destul de aproape de Turda, la Floreşti, aparţinând aceleiaşi perioade istorice, au fost descoperite mai multe locuinţe și urmele unei fântâni.
Avem dovezi sigure că o mare parte a fântânilor antice, ce au fost descoperite în cercetările arheologice la Potaissa, au fost refolosite și utilizate în perioadele istorice ce au urmat retragerii aureliene. Aceste aspecte precum și perioadele istorice mai recente vor fi tratate în următorul număr al revistei.