Ziua mea II

Așa cum am promis, am revenit cu altă zi de naștere deosebită. Ziua asta, ce se întâmpla după vreo patru ani de la prima mea aniversare ”cu public”  urma să mi-o serbez iarăși cu colegii și prietenii. Părinții mei credeau că ”m-am mai copt” așa că mi-au dat iarăși voie să îmi serbez ziua de naștere.

Pregătirile au început cu o zi înaintea datei cu pricina. Mama mi-a făcut prăjitura cu mere și tortul, ce trebuia să fie suficient de mare și nemaipomenit de frumos ornat. În dimineața zilei aniversare mama urma să se ocupe doar de sandwich-uri, de prepararea unor chifteluțe și a niscaiva șnițele mititele, așa ca pentru pentru copii. Pentru că în vremea aceea mama muncea la Întreprinderea de Comercializare și Industrializare a Laptelui, în secția de îmbuteliere, unde se lucra doar în schimbul de noapte și-a luat liber că să poată pregăti, în liniște, bunătățile pentru ziua mea și să poată fi și odihnită când ajungeau musafirii.

Cu o seară înainte, mama a pus tortul pe raftul de sus din cămară, iar prăjitura a așezat-o ceva mai jos, fiindcă încăpea între două rafturi pentru borcane. Șnițelele și sandwich-urile au încăput în frigiderul cu compresor, marca Obodin, de care familia mea era foarte mândră.

Ne-am culcat fericiți și am dormit bine. Dimineața, tata s-a trezit să meargă la lucru și inițial a vrut să își lase soția sa mai doarmă puțin, până mă trezea și pe mine să merg la școală. Dar planul nu s-a potrivit, fiindcă în momentul când a deschis cămara să își pună pachetul, a văzut că de la vecinul de sus picura apă. Într-o secundă a fost lângă pat și, scuturând-o ușor, i-a spus mamei:

– Scoală-te Mariță, că ne inundă vecinul!

Mama a sărit că arsă din pat și primul gând i-a zburat la tortul meu. A deschis ușa cămării în mare viteză și, într-adevăr, tortul arăta jalnic. Apa spălase crema, ce zăcea  adunată pe raft, iar blatul era umflat într-o parte.

-Du-te și te îmbracă că eu când ies să merg la serviciu o să bat la ușa lor să îi trezesc. Scoal-o și pe Adriana și spune-i să nu se supere, că o să faci alt tort până la amiază.

M-a trezit mama, m-a pupat și mi-a urat ”La mulți ani” dar când am auzit că tortul meu era distrus lacrimile au început să îmi curgă involuntar. Cu toate că mama mă asigură că va face alt tort, eu nu mă puteam abține. Deodată, mama izbucnește:

– Să nu cumva să îți aud gura când o să vină vecinii să își ceară scuze! Ai înțeles?

Am dat din cap afirmativ.

Când am putut să râdem de incident, mama mi-a povestit că, în urmă cu o vară, ea și tata au fost la o nuntă de noaptea. Dimineața, când s-au întors ai mei de la nuntă, nu curgea apă și tata, însetat, a umblat la robinet și l-a lăsat deschis. Cum eu nu eram acasă fiind la bunica în vacanță, au profitat că era liberă camera mică și s-au culcat acolo, pentru că nu se auzeau zgomotele de pe casa scării. Când a venit apa, l-au inundat pe vecinul de la parter. Acesta a bătut în ușă, cu disperare, însă ei erau protejați de zgomote în camera mică. Alți câțiva vecini, care știau că părinții mei au fost la nuntă, au presupus că încă nu s-au întors și au hotărât să le spargă ușa și să oprească apa. Zis și făcut: vecinii au spart ușa, au închis robinetul, au ridicat covoarele și le-au dus afară și vreo două vecine au început să șteargă apa. Tata s-a trezit, a pornit spre baie și în acel moment a dat cu ochii de vecinele cu mături și cârpe. A făcut rapid stânga împrejur și și-a informat nevasta:

-Mariță, la noi în casă sunt niște oameni care mătură!

Nu a mai primit răspuns, fiindcă doamnele vecine, care au înțeles ce s-a întâmplat, au început să râdă de nu se puteau opri. Totul s-a sfârșit cu o mică petrecere, la care a participat și inundatul. Așa că, acum, când părinții mei erau inundați, trebuiau să se poarte și ei cu omenie.

În apartamentul de deasupra noastră locuia cel mai frumos cuplu pe care îi văzusem vreodată. Erau relativ nou mutați în bloc și îmi plăcea mult de ei. Aveau frumoșii ăștia și o fetiță, care, la trei ani, citea perfect și era și ea frumușică foc. Domnul era întotdeauna îmbrăcat la costum și saluta atât de respectuos cum nu mai văzusem, cu capul ușor aplecat într-o parte și cu un zâmbet perfect. Doamna era și ea îmbrăcată mereu elegant, însă vă spun drept că rochiile ei de casă mă fascinau; erau din cele mai fine mătăsuri și aveau cele mai frumoase flori imprimate.

A coborât mai întâi vecinul și, cerându-și scuze, o asigura pe mama că e gata să suporte plata daunelor. Mama i-a spus că nu e cazul, fiindcă s-a

udat doar peretele în cămară si în hol și o să se usuce. Domnul pășește în bucătărie să vadă dacă apa nu a ajuns și acolo și în momentul următor fața lui frumoasă s-a luminat ca o lună plină și privind spre masa noastră, o întreabă pe mama:

-Doamnă, în borcanul acela aveți gogoșari în oțet?

-Da, răspunde mama. Vreți să vă dau?

– Vă rog mult, sunt preferații mei!

Mama a luat o farfurie din bufet și a scos cu o furculiță trei gogoșari obezi din borcanul de cinci litri, ținut special pentru ziua mea. Domnul S, o să îi scriu doar inițiala numelui de familie, a luat farfuria în mână și a început să muște cu mare poftă dintr-un gogoșar.

În acel moment a ajuns și doamna S la ușă și după ce a Salutat-o pe mama dădu cu ochii de soțul său, care mânca de zor la gogoșari.

– Extraordinar, nu pot să cred! Tu faci inundație și vii și mănânci gogoșari în oțet.

-Lăsați, doamnă, mă bucur că i-au plăcut, a încercat mama să calmeze situația.

Domnul, care a terminat de mâncat gogoșarul a vrut să pună farfuria cu ceilalți gogoșari pe masă însă mama, amabilă:

– Vă rog să îi duceți acasă și să îi mâncați mai târziu!

– Așa, merită să îi puneți și pachet, continuă doamna S zâmbind de data asta. Cum de mai aveți gogoșari în oțet pe vremea asta?

-I-am păstrat special pentru ziua fiicei mele, a răspuns mama.

-Azi e ziua Adrianei? Îi doresc ”La mulți ani!” Și parcă bănuind că s-a mai întâmplat ceva, a deschis brusc ușa de la cămară și a văzut tortul distrus.

-Doamnă, voi rezolva problema, a mai spus domnul S și luându-și farfuria cu gogoșari a plecat în grabă, împreună cu soția sa.

Mama a încercat să spună că va face alt tort, însă vecinul i-a spus să se ocupe doar de curățarea cămării.

Eu nu m-am arătat deloc în bucătărie, fiindcă nu am vrut să vadă nimeni că am plâns. M-am îmbrăcat și am plecat la școală și nu am spus nimănui de tortul meu insiropat cu apă de la inundație.

Când am ajuns acasă, mă aștepta cel mai frumos și mai mare tort pe care l-am văzut vreodată. Era dreptunghiular și avea atât de mulți trandafiri roz și albi încât toți invitații au primit câte unul.

Ziua mea II a fost super și la sfârșit, mama m-a pus să duc câte o feliuță de tort vecinilor de pe palier și fiicei domnilor S. Doar vecina care locuia în diagonală cu noi a comentat:

-Ați văzut ce tort i-a cumpărat lui Adi? Dacă are bani și pile, normal!

Tata, care nu putea suferi bârfele, i-a răspuns:

-I-a cumpărat fiindcă-i un domn și pentru că Adi e o fată bună, tu Floroaie! Ai priceput?

În imagine: Grafică de Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ