Cu începere din 1848, anul apariției sale, Deșteaptă-te, române! a fost cântat în România, cu ocazia fiecărui conflict, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl transmite. Melodia aceasta a insuflat curaj ostașilor români în cursul Războiului de independență (1877 – 1878) și în cele două războaie mondiale din prima jumătate a secolului XX. În timpul crizei survenite după lovitura de stat de la 23 august 1944, toate stațiile de radio din țară au transmis cântecul Deșteaptă-te române!
În 15 noiembrie 1987, ziua revoltei de la Brașov, muncitorii de la Uzinele de Autocamioane au început să cânte Deșteaptă-te române! Deși mulți protestatari nu mai știau versurile, au cântat fără întrerupere. În 22 decembrie 1989, cu prilejul Revoluției române din 1989, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților și înlocuind vechiul imn, Trei culori.
Timp de câțiva ani, Deșteaptă-te, române! de la proclamarea independenței, în 1991, până în 1994, a fost și imnul național al Republicii Moldova, dar cântecul a fost înlocuit cu Limba noastră, la cererea lui Mircea Snegur, pe atunci președinte al noii republici.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. În 1910, fanfarele reunite ale Batalionului 2 Pionieri din București și a Regimentului Ștefan cel Mare, din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul Ion Vidu, din Lugoj, a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală a cântecului Deșteaptă-te române!
În foto: Ceremonia desfășurată de Ziua Imnului Național în Piața Tricolorului, din Turda
