Un mare istoric în conferință la Turda: Gheorghe Brătianu (29 august 1943)

În anul 1943, Turda şi turdenii au avut ocazia să-l cunoască şi să-l asculte pe marele istoric român Gheorghe Brătianu. Personalitate complexă a culturii române, Gheorghe Brătianu a avut o contribuţie deosebit de valoroasă la cunoaşterea Evului Mediu românesc. Lucrările sale constituie adevărate repere obligatorii pentru cel interesat de istoria românilor. Spirit erudit, de o mare profunzime analitică, Gheorghe Brătianu reprezintă o figură aparte în peisajul istoriografic românesc. Înainte de a prezenta conferinţa sa de la Turda, considerăm necesară reamintirea unor succinte date biografice.

Gheorghe Brătianu s-a născut la 28 ianuarie 1898, la Ruginoasa, în județul Iași. Era fiul marelui om politic român Ion I. C. Brătianu și al prințesei Maria Moruzi-Cuza. Copilăria și adolescența și-a petrecut-o alături de mama sa, la Ruginoasa. În anul 1916 și-a susţinut examenul de bacalaureat la Iași, iar în vara aceluiași an l-a vizitat, pentru prima oară, pe istoricul Nicolae Iorga, la Vălenii de Munte. Vizita va avea un puternic impact asupra sa, influenţându-l în studierea istoriei.
După intrarea României în război, la 15 august 1916, Gheorghe I. Brătianu, în vârstă de 18 ani, s-a înrolat voluntar, fiind încorporat la Regimentul 2 Artilerie. În perioada 10 octombrie 1916 – 31 martie 1917 a urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă de artilerie, la Iași, iar la 1 iunie 1917 a fost avansat la gradul de sublocotenent. În vara anului 1917 a participat la luptele grele de la Cireșoaia, unde a fost rănit, iar după însănătoșire a ajuns din nou pe front, în Bucovina. În 1917 s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași, pe care a absolvit-o în 1919, când obținea licența în drept. Fiind atras de istorie, a abandonat cariera juridică și s-a înscris la Universitatea Sorbona din Paris, unde a frecventat cursurile unor istorici prestigioși, ca Ferdinand Lot și Charles Diehl, și a obținut licența în litere în 1921. Ulterior a devenit doctor în filosofie la Universitatea din Cernăuți (1923). În 1929 avea să susțină doctoratul (de stat) francez la Sorbona, în Franța, cu teza intitulată Cercetări asupra comerțului genovez din Marea Neagră, obținând titlul de doctor (de stat) în litere. În 1924, devenea profesor universitar la catedra de istorie universală a Universității din Iași, iar din 1940, la cea a Universității din București. În anul 1928 Gheorghe Brătianu devenea membru corespondent al Academiei Române și membru titular în 1942. Între 1935 și 1947 a îndeplinit funcția de director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1935-1940) și apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din București (1941 – 1947). În anii 1930 a fost șeful unei fracțiuni dizidente a Partidului Național Liberal, pe care o înființase. Încă din deceniul al treilea al secolului al XX-lea, Gheorghe Brătianu a fost ales membru corespondent al Societății Ligure di Storia Patria din Genova (1925), în 1935 membru al Institutului Kondakov din Praga, iar în 1936 al Societății de Științe și Litere din Boemia. În 1926 a fost desemnat membru al Comitetului Internațional de Științe Istorice.
Securitatea l-a arestat în noaptea de 5 spre 6 mai 1950 pe Gheorghe Brătianu, un adversar implacabil al comunismului. Întemnițat fără judecată și fără vreo condamnare, Gheorghe Brătianu a murit în 1953, în închisoarea de la Sighet. Din opera sa amintim: O enigmă și un miracol istoric: poporul român; Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești; Sfatul domnesc și adunarea stărilor în Principatele române; Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană.

Primele informaţii despre conferinţa lui Gheorghe Bratianu la Turda le aflăm din presa locală. Ziariştii turdeni au fost interesaţi de acest eveniment, acordându-i importanţa cuvenită. Astfel, în ziarul Gazeta de la Turda din 29 august 1943, turdenii erau informaţi despre conferinţa ilustrului istoric, care se va desfăşura în aceeaşi zi, de la orele 12, la Teatrul municipal. Invitatul va conferenţia despre Misiunea istorică a Ungariei. Gheorghe Bratianu era prezentat ca profesor universitar şi membru al Academiei Române.
Conferinţa istoricului este prezentată în detaliu în nr. 166, din 12 septembrie 1943 al Gazetei de la Turda. Astfel, aflăm că Brătianu era invitatul despărţământului local al ASTRA şi că publicul a umplut sala până la refuz, precum şi străzile din jurul teatrului. Când Gheorghe Brătianu a venit pe scenă a fost întâmpinat cu aplauze şi a fost salutat de Petru Suciu, preşedintele Astrei turdene. Brătianu a mulţumit pentru primirea făcută şi a început conferinţa prin a stabili o serie de adevăruri. El a afirmat că formula sacrei misiuni este la vecinii noştri ultima raţiune de stat şi că se cuvine să ne ocupăm de ea pentru importanţa ce o prezintă. Problematica pusă în discuţie survine într-un context în care tinerii istorici maghiari dovedesc o subită şi arzătoare atenţie faţă de ţara noastră. Ziariştii turdeni observau că Brătianu vorbeşte argumentat, utilizând date istorice culese din arhive şi scrierile autorilor străini, dar şi cu argumente preluate de la istoricii maghiari.
În opinia lui Brătianu, istoria vecinilor noştri ne-a arătat cum putinţa unei consolidări ca stat le-a fost îngreunată prin desele înfrângeri suferite. După luptele cu vecinii, a venit năvălirea tătarilor, care în mlaştinile Tisei i-au zdrobit si statul ungar a scăpat numai datorită unui accident al istoriei, moartea hanului tătăresc, fapt care a silit retragerea căpeteniilor pentru a merge la înmormântare. Mai târziu, la 1526, a venit înfrângerea de la Mohacs, care a făcut Ungaria paşalâc turcesc pentru peste 150 de ani. Brătianu subliniază rolul Transilvaniei (leagănul de roire al românismului) în istoria poporului român. În partea a doua a conferinţei, Brătianu a analizat conceptual dimensiunea istorică a tematicii puse în discuţie. În opinia sa, aceasta se bazează pe: ideea Sfintei Coroane şi tradiţia Ungariei milenare. Gheorghe Brătianu observa regimul politic de blândă convieţuire cu minorităţile, însă a subliniat absenţa românilor din structurile de conducere, fapt remarcat şi de călătorii străini.

La final, Gheorghe Brătianu s-a referit şi la al doilea război mondial, aflat în plină desfăşurare, pe care l-a definit drept un cataclism mondial. Istoric onest şi de mare profunzime, Brătianu afirma răspicat că armele românilor trebuie să fie dreptatea şi adevărul.
Această conferinţă a marelui istoric român trebuie privită în contextul epocii în care s-a desfăşurat, marcat de ultima conflagraţie mondială. În timpul acesteia, România a pierdut mai multe teritorii, Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Transilvania de Nord-Vest şi Cadrilaterul. În această epocă, Turda a devenit un punct important pe harta României, fiind, din 1940, oraş de graniţă.