Doamna cu coasa” bântuie de o vreme prin lumea teatrului turdean. În 18 ianuarie moartea l-a secerat pe Vasile Iușan, fost actor și director al Teatrului de Stat din Turda. La o lună depărtare de acel nedorit eveniment,  în 18 februarie, membrii familiei, cea de acasă și cea de la Teatrul Național Aureliu Manea din Turda l-au condus pe drumul cel fără de întoarcere pe regizorul Ovidiu Cosac. Înmormântarea omului care a jertfit 40 de ani din viața sa pe altarul Thaliei s-a petrecut cu două zile înainte ca pe răbojul vieții sale să fie scrijelită cota 74, vârstă pe care Ovidiu Cosac urma să o atingă joi, 20 februarie.

Ca o prevestire, ultima piesă regizată de Ovidiu Cosac, ce se joacă în stagiunea 2019-2020 la Teatrul Național Aureliu Manea, din Turda, se numește ”Omul care a văzut moartea” o comedie de Victor Eftimiu! Printr-o parafrazare a titlului altei piese de teatru ”Ciudatul rol al întâmplării” de Ion Băieșu, se poate conchide că și în cazul lui Ovidiu Cosac s-a dovedit rostul unor coincidențe din viață, înțelese, din păcate, abia după ce viitorul oferă cheia necesară pentru descifrarea mesajelor prin care, pesemne, destinul comunică cu muritorii.

Ovidiu Cosac și-a lăsat, din plin, amprenta asupra evoluției teatrului turdean. Și-a început ucenicia la altarul Thaliei în anul 1968. Primul rol primit de Ovidiu Cosac la Teatrul de Stat din Turda a fost acela de sunetist. Apoi, Ovidiu Cosac a urcat alte trepte pe scara desăvârșirii profesionale, pe care a jalonat-o cu grade precum cele de regizor tehnic și apoi regizor artistic. În această ultimă calitate, Ovidiu Cosac a realizat, pentru teatrul turdean, punerea în scenă a unor piese precum Captivi în libertate, de Krysztoff Toeplitz (stagiunea 1991-1992), Căutați-l pe Esop, de Virgil Deceanu (1996-1997), Take, Ianke și Cadîr, de Victor Ion Popa (2000-2001 și 2019-2020), O zi din viața lui Robinson Crusoe, de Dan Cojocaru (2004-2005, pentru Teatrul municipal Turda, și 2011-2012, pentru Teatrul de Nord Satu Mare). Enumerarea se încheie cu ceea ce pentru Ovidiu Cosac a dobândit valențele unei prevestiri fatidice, respectiv piesa Omul care a văzut moartea, de Victor Eftimiu, a cărei regie artistică a semnat-o defunctul, jucată la teatrul turdean atât în stagiunea 2005-2006, cât și în cea actuală.

Pe lângă regia tehnică sau cea artistică, Ovidiu Cosac a realizat și ilustrația muzicală a multor piese jucate la Turda, lucru posibil datorită vastei culturi muzicale pe care o avea. În acest sens, scriitorul Mircea Ioan Casimcea, fost director al  Teatrului de Stat din Turda între anii 1990 și 1999, a precizat: ”Înzestrat cu multiple aptitudini creatoare și cu o prețioasă inteligență, (Ovidiu Cosac) a realizat zeci de ilustrații muzicale pentru spectacole de teatru și a semnat colaje de versuri din poezia românească, contemporană și clasică”.

Activitatea desfășurată de Ovidiu Cosac la teatrul turdean a atras atenția colegilor săi din alte teatre. Aceștia l-au solicitat pentru a realiza, îndeosebi regia tehnică, dar și pe cea artistică a unor spectacole produse la teatrele naționale din Cluj-Napoca și Târgu-Mureș, precum și la instituții similare din Satu Mare, Constanța, Târgu-Jiu, Petroșani și din alte câteva orașe ale României.

Ovidiu Cosac nu s-a rezumat strict la teatru. Și-a încercat priceperea și puterile în alte două domenii: film și fotografie artistică. Debutul său pe tărâmul celei ”de-a șaptea arte” s-a consemnat în anii 1975-1976, când Ovidiu Cosac  a participat, împreună cu Aurel Șandru, Olimpiu Sîrb și Tiberiu Gherman la realizarea unei serii de filme documentare intitulată Instantanee turdene, în regia inginerului Grigore Călina.

Seria documentarelor de scurt metraj pe al căror generic figurează și numele lui Ovidiu Cosac, în calitate de producător, regizor sau cameraman a continuat apoi cu pelicule precum Cimitirul vesel de la Săpânța, Turda turistică (un filmuleț- pamflet cu durata de circa șase minute), Aimée (un documentar-artistic de scurt metraj, considerat de realizatori eseu cinematografic despre dragoste), unde Ovidiu Cosac a semnat regia și Emil Hălăștuan, scenariul. În anul 2019 Ovidiu Cosac a participat la realizarea filmului documentar Băbăluda de la Buru.

De asemenea, Ovidiu Cosac, un pasionat al poveștilor ”scrise” prin imagini, s-a impus în lumea artelor vizuale și în calitate de fotograf artistic. Sute, dacă nu mii de imagini surprinse de Ovidiu Cosac cu ajutorul aparatului de fotografiat, au făcut obiectul a numeroase expoziții, personale sau colective, organizate la Turda sau în alte orașe din România. Activitatea lui Ovidiu Cosac a avut și o latură didactică. În ajunul morții sale, acesta se ocupa, printre altele și cu descifrarea tainelor fotografiei unor liceeni pasionați de această artă, elevi la Colegiul național Mihai Viteazul, din Turda. Mereu activ, mereu neobosit, Ovidiu Cosac a fost activ până în ultimele momente, când infarctul suferit în seara de sâmbătă, 15 februarie 2020 i-a retezat viața cu repeziciunea și precizia chirurgicală a unui fulger.

Membru activ al unor societăți sau asociații din Turda, precum Rei Culturae Fautores, Tur d Art sau Filarmonia, din 2018 Ovidiu Cosac a devenit cetățean de onoare al Turzii, titlu prin care autoritățile publice locale, respectiv consiliul municipal și primăria i-au recunoscut  lui Ovidiu Cosac însușirile profesionale și umane de excepție, puse de către acesta în slujba cetății.

Am ales pentru această evocare a personalității lui Ovidiu Cosac, recent dispărut de pe scena vieții, destăinuirile, hai să le spunem cvasioficiale, ale actorului Ginuc Crișan și el de patru decenii slujitor al scenei turdene. Contemporan cu Vidi Cosac, numele cu care l-au știut prietenii, cunoscuții, spectatorii și dușmanii, Ginuc Crișan, celălalt ”maratonist” din teatrul turdean l-a definit pe recent plecatul pe drumul Eternității ”fie tată, fie frate, pentru toți membrii trupei Teatrului Aureliu Manea” care au avut șansa să-i fie colegi. ”Ovidiu Cosac ne-a ajutat pe toți. Nu pregeta niciodată și, dacă putea să ne fie de folos, nu stătea pe gânduri”. Ginuc Crișan a evocat, în ceasul aducerilor aminte, comportamentul lui Ovidiu Cosac în nenumăratele turnee pe care trupa teatrului din Turda le-a întreprins în multe colțuri de țară. Dincolo de atribuțiile specifice fișei postului său ”Vidi nu pregeta să joace în spectacole unde adesea făcea rolul câte unui coleg care, din diverse motive, nu putea să își  interpreteze personajul”.

Alte gesturi ce mărturisesc de la sine despre omenia lui Vidi Cosac, dar și a soției sale, Ana, de asemenea om de teatru, ca și soțul său, fac referire la ospitalitatea acestora. Mulți colegi din trupa teatrului turdean, dar nu numai aceia, s-au bucurat de onorurile casei familiei Cosac, pe care amfitrionii le împărțeau cu generozitate. ”Eu locuiesc la Cluj. De multe ori, când ne întorceam din turnee la ceasuri târzii, din noapte, Vidi și Ana Cosac mă invitau la ei, unde mă bucuram de casă și masă până ce aveam autobuz cu care să mă întorc acasă” și-a amintit, cu recunoștință, Ginuc Crișan. În aceeași ordine de idei, Ginuc Crișan a evocat un alt episod, cel în care Ovidiu Cosac o ducea cu mașina sa, seară de seară, de la Turda la Cluj-Napoca pe actrița Catrinel Dumitrescu, care, la începutul anilor 90 juca în spectacole produse la Teatrul de Stat din Turda. ”Ovidiu Cosac făcea astfel de gesturi pe cheltuiala sa și din proprie inițiativă” a ținut să precizeze Ginuc Crișan.

De când a  murit Ovidiu Cosac lumea culturii turdene a mai sărăcit cu încă o viață.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.