S-a născut în Câmpia Turzii, însă copilăria o petrece în comuna Viișoara, satul Urca, unde părinții se mută când copilul lor Teodor avea doi ani. Este elev la școala primară din localitate, urmează cursurile liceale la Blaj (1904 – 19012), studiază filologia și religia la Budapesta (19012 – 19014), își continuă studiile de filologie și filosofie în cadrul Universității din Cluj (1918 -1919). În anul 1919 este numit profesor de limba și literatura română la Liceul „Regele Ferdinand” din Turda, unde își va exercita cu dăruire nobila profesie până în preajma pensionării, când, în anul 1948 a fost arestat, fără motiv temeinic și încarcerat la penitenciarele din Turda și Aiud. În același an este exlus din învățământ, numai după un deceniu fiind reprimit la același liceu turdean, însă în calitate de pedagog. Despre unele dintre aceste momente înnegurate din viața sa scrie „Note de război”, „Penitenciarul Turda” și „Închisoarea Aiud”, publicate de istoricul literar Gheorghe I. Bodea în cartea „Lumină și negură” (2009), cu o postfață semnată de acad. Camil Mureșanu, fiul scriitorului. Este cunoscut îndeobște ca director-patron de gazete și de reviste, ca poet, dar a mai scris de-a lungul timpului proză scurtă, note și însemnări, amintiri, file de jurnal. A semnat unele texte cu următoarele pseudonime: Hyperion, P. Pădure, Silviu Bardeș, Ion Codru.
Continuăm să-l omagiem pe poetul, directorul de reviste literare și profesorul Teodor Murășanu, personalitate literară onorantă pentru cultura noastră națională, de la a cărui naștere se împlinesc 130 de ani, de la a cărui trecere în Eternitate se îmlinesc 55 de ani. M-am întrebat deseori: cum ar fi arătat viața culturală turdeană contemporană, dacă n-ar fi existat acest intelectual și creator de elită? Firește că în istoria presei literare românești rămâneau locuri goale pentru „Abecedar”(1933- 1934), „Pagini literare”(1934- 1943), nu ar mai fi existat cele cinci cărți cu poezii, dintre care amintesc cartea premiată de Academia Română, intitulată „Fum de jertfă”(1923) și cartea sa reprezentativă –„Lilioară”, (Sighișoara, 1938) -, nici volumul antologic, cu același titlu, „Lilioară”(Cluj-Napoca, 1982). De asemenea n-ar fi existat gazetele „Turda” și „Arieșul”(1926-1934), nici librăria care purta numele râului, pe ale cărui maluri se află municipiul Turda, toate publicațiile fiind susținute de societăți anonome, constituite de intelectuali români turdeni.
Poetul și directorul–patron de reviste au intrat în atenția unor istorici și critici literari de anvergură: Nicolae Iorga („Teodor Murășanu –n.1891- ardelean cu foarte puternice versuri”); Octavian Goga („…a izbutit să creeze strofe în care cugetarea se îmbină cu o remarcabilă sonoritate a versului”); Romulus Demetrescu („S-ar putea spune astfel că sufletul poetului, înfiorat de doruri sau zguduit de dureri, e aplecat spre lumină și pace”); George Călinescu („…folosind poetica veche a lui Eminescu, a lui Coșbuc și a lui O. Goga, Teodor Murășanu/…/ izbutește pe alocuri să interpreteze proaspăt izvoarele, făcând chiar, cu sensibilitate de rural ardelean evoluat, poezie populară, fără diformații culte”.); Mircea Zaciu („…Teodor Murășanu rămâne în primul rând poetul sensibil al naturii Câmpiei Transilvane, cu peisajul ei sărac și sălbatic”.); Iuliu Pârvu („Nu știm un alt poet român să fi cântat atât de frumos, bunăoară, floarea–soarelui, sau soarele, ca simbol al vieții”.); Mircea Popa („…el asimilează și receptează influențe diverse, cu o disponibilitate mimetică structurală, spre a le topi într-o poezie grațioasă și bucolică, în care peisagistica satului și a câmpiei își găsește un interpret viguros, plin de vibrație și de patetism”.); Vintilă Horia („Bogăția savuroasă a rimelor și frumusețea în sine a imaginilor fac din poemul Lilioară o rară încântare muzicală și o treaptă în cunoașterea unui suflet puțin obișnuit”).
Despre revista „Pagini literare” au fost scrise articole de o limpede apreciere. Istoricul literar D. Murărașu consideră această publicație ca fiind „buna revistă de la Turda”. Mai târziu, criticul și istoricul literar Mircea Zaciu afirmă fără tăgadă: „Ceea ce profilul său luminos și cald înscrie cu și mai multă evidență în mișcarea literară interbelică, este entuziasmul său de animator, întâi în filele Abecedarului, apoi în acelea ale Paginilor literare de la Turda, unde a știut să închege o grupare tânără, dispusă să deschidă focuri de guerilă împotriva anchilozei spirituale ce amenința sub cătușele aurite ale tradiției, viața intelectuală ardeleană”.
Revista „Pagini literare” și-a găsit un biemeritat loc în istoria presei românești. Aici au colaborat tineri scriitori, care au devenit cunoscuți în viața noastră literară: Pavel Dan, Yvonne Rossignon, Olga Caba, V. Beneș, Letiția Papu, Mihai Beniuc, Vlaicu Bârna, Grigore Popa, Victor Felea, Teohar Mihadaș, Ștefan Augustin Doinaș și alții, de asemene au colaborat scriitori consacrați: Ion Agârbiceanu, Vasile Voiculescu, Victor Papilian, Emil Isac…
În calitate de profesor de limba și literatura română încurajează elevii săi, preocupați de creația literară, de comentarii critice. Îi îndeamnă și îi sprijină să pună bazele Societății de Lectură „Titu Maiorescu”, apoi redactează revista școlară „Fire de tort” – fiind tipărite trei numere în anul 1925 -, publicație cu ajutorul căreie a descoperit talentul abia perceptibil al unor elevi: Pavel Dan, Grigore Popa, Mihai Iosivaș. Elevul Dan Pavel debutează cu analiza literară a poeziei „Ideal” de George Coșbuc.
Timpul rămâne cel ma perfecționat decantor al valorilor umane. În cazul lui Teodor Murășanu Timpul a decantat repede personalitatea acestuia, însă vremuri nefaste au opus o rezistență absurdă relevării certelor sale merite.
Când l-am cunoscut pe Teodor Murășanu, în toamna anului 1959, am remarcat pe fața ușor adumbrită undele de o luminozitate pală, emanate de un romantism juvenil și de un scepticism ponderat, însă se detașau de acestea, cu intensitate sporită, ondulațiile umbroase emise de o suferință stratificată în străfundurile sufletului și care nu izbândeau nicicum să se ostoiască. Condamnarea nedreaptă și detenția inexplicabilă l-au marcat tot restul vieții, fără a-l transforma nici un moment într-un înfrânt. Venea deseori la întâlnirile membrilor cenaclului literar „Pavel Dan”, al Casei Municipale de Cultură, asculta atent creațiile citite de tinerii și vărstnicii autori, însă comenta rareori. Ținea ochii întredeschiși și buzele înflorite într-un zâmbet tainic. Se destăinuia uneori prietenos și prudent, menționând recentele sale traduceri din poeziile lui Petofi, Arany, Goethe, Schiller, Pușkin.
Gratitudinea turdenilor pentru această personalitate a erupt în cele din urmă. Pe frontispiciul Bibliotecii Municipale și al Școlii Gimnaziale nr. 1 a fost încrustat numele lui Teodor Murășanu. La 25 octombri 1995, în prezența multor intelectuali turdeni și elevi, a unor scriitori și jurnaliști din Turda și Cluj-Napoca, a fost dezvelit bustul scriitorului, realizat de sculptorul Aurel Terec, născut la Turda. Această remarcabilă lucrare de artă se află așezată în fața clădirii Liceului/Colegiului Național „Mihai Viteazul”, în vecinătatea altei lucrări de anvegură, creată de sculptorul clujean Virgil Fulicea, bustul cu care, tot într-o toamnă, la 30 noiembrie 1969, a fost omagiat prețuitul elev al prețuitului profesor Teodor Murășanu, prozatorul Pavel Dan.
Sursa foto: Arhiva personală Petru Suciu
