Spectacol de balet la Turda: Cocoșatul de la Notre Dame

Spectacolul de balet „Cocoșatul de la Notre- Dame” o coproducție a Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca și a companiei Opera Vox,  va avea loc joi, 24 octombrie, de la ora 19, la Teatrul Aureliu Manea din Turda. În acest spectacol, regizat de Vlad Sebastian, 50 de balerini profesioniști vor descrie în pași de dans, pe muzica lui Peter Venczel, povestea din romanul ”Cocoșatul de la Notre Dame” scris de Victor Hugo.
Biletele se pot procura de la Casa de Cultură din Turda, strada Avram Iancu nr. 12.

Spectacolul, ce va avea loc, două zile mai devreme, respectiv marți, 22 octombrie, pe scena Teatrului Sică Alexandrescu din Brașov  este considerat ”evenimentul anului” de presa brașoveană. ”Un spectacol grandios, care aduce pentru prima dată împreună, pe aceeași scenă, două ansambluri profesioniste de balet” cel al companiei Opera Vox și pe cel al Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca. Astfel, peste 50 de balerini profesioniști, soliști balerini care dansează în teatre importante din Europa, vor evolua într-un spectacol cu lumini, efecte speciale, proiecții în 3D, efecte cu “fum greu” produs din gheață carbonică ”probabil cel mai complex spectacol de balet montat în România, în ultimii ani”.

Acest spectacol este o adaptare coregrafică după Notre-Dame de Paris (1831),  celebrul roman al lui Victor Hugo. Muzica baletului aparține lui Venczel Péter, iar regia artistică coregrafului Sebastian Vlad.

Victor Hugo (1802-1885), poet, dramaturg, romancier francez

Scriitor  romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Mizerabilii, Le roi s’amuse, Ruy Blas (1882), Notre-Dame de Paris (1831), piesele de teatru Hernani, Cromwell precum și volumele de poezii Les Contemplations, La Légende de Siècle.  Operele sale reflectă majoritatea problemelor politice și sociale, respectiv morale, ale vremii sale. Victor Hugo a militat pentru abolirea pedepsei capitale și restaurarea clădirilor medievale ale Parisului. A fost înmormântat în Pantheon, la Paris.

Pentru Victor Hugo, arhitectura catedralei Notre-Dame din Paris și restaurarea acesteia a reprezentat o preocupare personală importantă și implicit, o temă majoră a cărții sale.

A început să scrie ”Cocoșatul de la Notre Dame” în 1828, din dorința de a atrage atenția conaționalilor săi asupra degradării acestui edificiu pe care-l considera reprezentativ pentru Franța. La Revoluția Franceză din 1789, două dintre cele trei clopote ale catedralei fuseseră distruse, de asemenea –  ziduri, vitralii precum și o mare parte din icoanele și sculpturile interioare… Cu câțiva ani înainte, Hugo publicase un articol intitulat Război contra demolatorilor, în care susținea necesitatea salvării tuturor clădirilor medievale ale Parisului.

Se explică așadar faptul că primele trei capitole ale romanului – gotic, romantic și realist deopotrivă, reprezintă descrieri detaliate ale arhitecturii și artei acestui monument unic prin frumusețe.

Quasimodo, eroul tragic și diform, îndrăgostit de frumoasa țigancă Esmeralda, a fost considerat un personaj fictiv, un produs al imaginației autorului. Se pare totuși că a existat un model real în spatele eroului lui Hugo. Indicii care sugerează acest lucru au fost desprinse din memoriile sculptorului britanic Henry Sibson, care a lucrat la restaurarea catedralei aproximativ în aceeași perioadă în care Hugo a scris romanul. În jurnalul lui Henry Sibson apare menționat “le bossu” (fr. = cocoșat), un lucrător în piatră care muncea la restaurarea catedralei.

Tema fatalității, a destinului implacabil, este împletită cu cea a revoluției și a conflictului social. Dragostea și încrederea sunt strivite de intervențiile perfide ale răului, geloziei și viciului mascat. Acțiunile detestabile, violente, parșive, nedreptatea ce s-a manifestat față de Quasimodo și Esmeralda, scot și mai mult în evidență discrepanța dintre atitudinea  abuzivă a puterii și sufletul frumos, plin de  compasiune al eroilor.

Romanul lui Victor Hugo a inspirat numeroase producții artistice ulterioare: 13 filme, 5 producții TV, 7 piese de teatru, 14 opere (inclusiv opera rock), musical-uri, balete, teatru radiofonic, comedii, animație, un joc video.

Varianta cinematografică franceză din 1956, Nôtre-Dame de Paris, în regia lui Jean Delannoy, cu Anthony Quinn și Gina Lollobrigida în rolurile principale (secvență în foto), este un film de referință. Filmul de animație The Hu nchback of Notre-Dame, produs Walt Disney Company a primit premiul Oscar în 1996.

Synopsis

În concepția acestui spectacol, acțiunea se desfășoară în jurul unei tinere țigănci, Esmeralda care, dansând, încântă privirile trecătorilor din piața catedralei Notre-Dame. Încălcându-și jurămintele sfinte, arhidiaconul Claude Frollo se îndrăgostește obsesiv de ea. Esmeralda îi refuză avansurile, drept pentru care Frollo o urmărește și acuzată de o crimă pe care nu a comis-o. Condamnată la moarte, este salvată de clopotarul catedralei, diformul Quasimodo.

Actul I

Tabloul 1. Acțiunea spectacolului începe cu „Sărbătoarea Nebunilor” prilej de petrecere pentru oamenii de rând, dar și pentru reprezentanții tuturor claselor sociale ale Parisului. Până și biserica accepta, încă din secolul al V-lea, în toată Europa aceste „refulări” o zi pe an – una din puținele distracții ale mulțimii (nu și a nobililor) grotești, ironizante, la adresa puterii, a nobililor și a reprezentanților bisericii. Până în secolul XVI, când acsete sărbători au fost interzise!

Quasimodo este încoronat ca „Papă al Nebunilor” și este sărbătorit cu mult fast comic de mulțime. Esmeralda este adusă de către Clopin Trouillefou, regele țiganilor ca „premiu” pentru noul „papă”.

Apariția arhidiaconului catedralei Notre-Dame, Claude Frollo și a căpitanului Phoebus de Châteauper în mijlocul petrecerii provoacă un conflict în urma căruia Quasimodo se alege cu o crâncenă pedeapsă publică în care este biciuit și umilit.

Tabloul 2.  Quasimodo este eliberat de către Esmeralda. Apare Phoebus, dar frumoasa țigancă îl seduce, iar acesta, debusolat, le permite amândurora să plece.

Tabloul 3.  Camera Secretă a lui Frollo. Focurile pasiunii l-au cuprins pe arhidiacon, în ciuda jurămintelor sale sacre în fața bisericii și a lui Dumnezeu. Nebunie, demoni, zbuciumări lăuntrice îl încearcă pe Frollo, care-și jură că Esmeralda va fi a lui sau nu va fi a nimănui.

Tabloul 4.  Duet romantic: Esmeralda și tânărul căpitan Phoebus.

Tabloul 5.  Piața din fața catedralei. Profitând de atenția distrasă a mulțimii, Frollo se apropie de Esmeralda și încearcă să îi intre în grații. Refuzul acesteia îl înfurie și devine agresiv. Într-o încăierare aparent banală dintre Frollo și Phoebus, la care intervine și Esmeralda, Phoebus cade înjunghiat. Frollo manipulează mulțimea și o acuză pe Esmeralda de crimă.

Actul II

Aflată în arest, în așteptarea pedepsei, Esmeraldei i se derulează prin fața ochilor imagini cu ultimele întâmplări petrecute. Este trezită la realitate de tobele care îi anunță moartea iminentă. Într-un gest de disperare, Quasimodo o salvează și cere azil în interiorul catedralei Notre-Dame. Aici se leagă între cei doi o relație caldă de prietenie. Evident, apariția lui Frollo nu se lasă mult așteptată iar deznodământul… îl veți afla la finalul acestui spectacol. (dr. Ion Vrăsmas – Opera Vox)