adaptare și completare după o corespondență din Paris, de Alexandru HERLEA
Înființată în anul 1910, aviația militară românească a contribuit prin fapte de arme la desăvârșirea Marii Uniri din 1918.
Într-o corespondență pentru revista Ecouri, prof. univ. dr. Alexandru Herlea, președintele Asociației culturale ”La Maison roumaine” din Paris, a readus în atenție un episod din ”cartea înfăptuirii României Mari” petrecut în ziua de 23 noiembrie 1918, cu o săptămână înaintea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, unde se pecetluia, prin voința celor aproape 1300 de delegați ai românilor transilvăneni, unirea Transilvaniei cu țara, act prin care se desăvârșea întregirea României.
Alexandru Herlea face referire la filmul Pilotul Unirii – Povestea ceasornicarului anonim, realizat de Studioul cinematografic al Armatei din București, cu colaborarea doamnei Astrid Mallet, nepoata lui Vasile Niculescu ”Pilotul Marii Uniri”.
Filmul, descoperit pe youtube și propus spre vizionare comunității românilor din Franța de către doamna Anca Lemaire, înfățișează povestea pilotului locotenent Vasile Niculescu (1891 – 1981), care, împreună cu căpitanul Victor Precup, a zburat de la Mărgineni, localitate din vecinătatea Bacăului, la Blaj, unde au aterizat pe Câmpia Libertății.
Zbor în vreme de război, fără parașută, într-un avion ”decapotabil” lipsit de armament
Alexandru Herlea narează astfel episodul prezentat în filmul Pilotul Unirii – Povestea ceasornicarului anonim: ”În 23 noiembrie 1918, la ora 10.30, un avion Farman 40, pilotat de locotenentul Vasile Niculescu, aviator în Escadrila de observație F4, din cadrul Grupului 1 Aviație al Armatei Române, a decolat de la Mărgineni (Bacău) pentru a zbura în direcția Blaj. Odată trecuți Carpații Orientali, după survolarea orașelor Sighișoara și Mediaș, avionul a aterizat pe Câmpia Libertății de la Blaj.
Citând documente aflate la Muzeul Aviației din București, într-un articol publicat în 2015 în
revista Historia sunt descrise astfel condițiile în care au zburat Vasile Niculescu și Victor Precup de la Bacău la Blaj: Fiecare membru al echipajului avusese faţa protejată de un strat gros de parafină, singura soluţie pentru a supravieţui la -30, -40 de grade Celsius. Piloţii nu avuseseră nici paraşute, nici armament, iar carlinga fusese deschisă pe tot parcursul zborului. Avionul a zburat la 2600 de metri altitudine.
”Poșta aeriană” – începuturi ”cu greutate”
Căpitanul Victor Precup, transilvănean de obârșie, transporta la Blaj scrisoarea primului ministru al României, I. C. Brătianu, către Vasile Goldiș, membru de vază al Consiliului Național Român (CNR) din Transilvania; apelul Regelui Ferdinand I adresat transilvănenilor și două scrisori ale mitropolitului ortodox al Transilvaniei după Unire, Nicolae Bălan, adresate mitropolitului greco-catolic Vasile Suciu. În aceste documente se sublinia că armata română nu va intra in Transilvania (pentru a se evita orice acuză de cucerire militară) si că românii transilvăneni trebuie să-și hotărască singuri soarta. A doua zi, 24 noiembrie, avionul a revenit în Moldova, întâi la Bacău, iar apoi la Iași, pentru a transmite la Marele Cartier General al Armatei Române răspunsul Consiliului Național Român din Transilvania, prin care se anunța organizarea, la 1 decembrie 1918, a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia”. Întors la Bacău, unde activa ca pilot în cadrul Grupului 1 Aviație, locotenentul Vasile Niculescu a aflat în 4 decembrie, din ziare, despre Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Mereu ingrați cu eroii
Dar și dacă pierduse cineva recunoștința, nici autoritățile de atunci ale statului român, ca și cele de mai târziu, fie din democrație fie din feluritele dictaturi ce s-au abătut asupra țării în secoul al XX-lea, nu au găsit-o! Cursa aviatică Bacău-Blaj a contribuit la schimbarea prezentului şi viitorului unei ţări (Historia – 2015) și toată lumea s-a aşteptat ca locotenentul Vasile Niculescu să primească Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Se pare că doar în luna decembrie a anului 1961, după 43 de ani de la zborul Bacău-Blaj, căpitanul (r) Vasile Niculescu primea o scrisoare de la Andrei Popovici, fostul comandant al Grupului 2 Aeronautic Tecuci, care amintea celebrul şi extraordinarul episod pe care i-l datorează istoria românilor:
Nu este prilej de sărbătoare creştinească şi naţională, care să nu trezească în mine amintirea zborului Domniei tale la Blaj, atunci, la începutul iernii, în anul 1918. Zborul acesta rămâne înscris în istoria şi în analele întregirii neamului românesc. Camarazii tăi zburători te-au aşezat pe cel mai înalt punct al unei întreprinderi zburătoreşti din războiul cel mare şi sfânt. S-a văzut nedreptatea pe care conducătorii ţării din acele vremuri au avut-o faţă de dumneavoastră, de a nu va acorda cinstea cuvenită pentru acel zbor istoric. Nu ştiu de ce, dar parcă tot n-am pierdut nădejdea că voi asista la preamărirea şi la actul de dreptate ce vi se cuvine. (Pasaj reprodus în articolul ”23 noiembrie – Zborul Marii Uniri” postat în 24 noiembrie 2020 pe blogul ”Unitate în suflet românesc” (https://unitate-centenar.ro) administrat de Fundația 1918 pentru Unitatea și Integritatea României și de revista DACOROMANIA, ambele din Alba Iulia.
Slalom printre transferuri și demisii
Între anii 1920 și 1923, Vasile Niculescu a activat ca și pilot în cadrul Grupului 1 Aeronautic. Prin Înaltul Decret Regal 5634, din 24 octombrie 1923, locotenentul Vasile Niculescu era avansat la gradul de căpitan. La 1 octombrie 1924, căpitanul Vasile Niculescu a fost transferat la comandamentul Școlii de Aeronautică. Din 1 martie până în 1 septembrie 1925, pilotul Vasile Niculescu a participat la un stagiu de pregătire în aviația cehoslovacă.
Cariera aviatică a lui Vasile Niculescu s-a încheiat în 1926, la cererea sa. Apoi, prin Ordinul
37368/1926 (Historia), ministrul de război, generalul Ludovic Mircescu, dispunea transferarea sa la Centrul de Recrutare din Rădăuţi. La 1 octombrie 1930, căpitanul Vasile Niculescu era transferat la Regimentul 96 Infanterie. În 31 octombrie 1937, Vasile Niculescu era trecut în rezervă, cu gradul de căpitan, ca urmare a demisiei sale din armată. Odată revenit în ”civilie” Vasile Niculescu a practicat meseria de ceasornicar. ”Pilotul Unirii” a murit în anonimat, la 24 aprilie 1981, la Rădăuți. Pilotul Vasile Niculescu își doare somnul de veci în cimitirul orașului, pesemne netulburat de zgomotul trenurilor ce trec pe calea ferată ce trece prin mijlocul țințirimului.
Aviația – punte de prietenie între România și Franța
În filmul ”Pilotul Unirii – Povestea ceasornicarului anonim” se regăsesc și informații despre începuturile aviației militare din Romania, care datează din 1910. La modernizarea noii arme din armata română și-a adus contribuția și Misiunea aeronautică franceză, prin dotarea cu avioane de vânătoare echipate cu mitraliere, folosite în Primul Război Mondial. Misiunea aeronautică franceză, componentă a Misiunii franceze în România, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot, îl avea drept comandant pe ofițerul François de Vergnette de Lamotte, pilot de vânătoare și mare prieten al României, la fel ca și generalul H. M. Berthelot.
Încă de la începutul pionieratului în domeniul aviației, apanaj al temerarilor Aurel Vlaicu și Traian Vuia, românii au găsit în Franța sprijinul necesar concretizării planurilor îndrăznețe de luptă împotriva gravitației pentru a zbura, îndeplinind un vis ce datează cel puțin din antichitate. Pentru a demonstra colaborarea franco-română, prin care s-au pus bazele aviației moderne, Alexandru Herlea amintește că primul avion care a decolat cu mijloace proprii, construit de inginerul român Traian Vuia, în Franța, a decolat în 18 martie 1906, de la Montesson, o localitate din apropierea Parisului. Apoi, prima companie transcontinentală din lume a fost ”La Franco-Roumaine” predecesoarea companiei ”Air France”.
În memoria aviatorului Vasile Niculescu şi a zborului său din 23 noiembrie 1918, profesorul de matematică Vasile Bouaru, din Rădăuți, a refăcut, pe jos, de la Mărgineni la Blaj, traseul avionului pilotat de Vasile Niculescu. Între 25 martie și 31 iulie 2018, Vasile Bouaru a parcurs în 19 zile traseul strict al avionului pilotat de Vasile Niculescu, în lungime de peste 400 de kilometri. Din motive obiective, etapele traseului nu au fost parcurse una după alta, ci în zile diferite. (www.desteptarea.ro)
Sursa fotografiilor: Muzeul Aviației; https://unitate-centenar.ro
