Datorită eforturilor harnicei cercetătoare și filoloage covăsnene Luminița Cornea (în foto), Romulus Cioflec trece astăzi printr-un adevărat proces de redescoperire.[1] De această dată, în paginile volumului intitulat Însemnări de călătorie de prin reviste adunate, apărut în anul 2020 sub egida Centrului de Cultură al Județului Covasna, scriitorul este prezentat în ipostaza călătorului, care, după cum mărturisește editoarea în cuvântul introductiv (p. 5-24), i s-a potrivit de minune[2].
Precedată de un amplu studiu introductiv, o cronologie întocmită cu multă acribie de către distinsa scriitoare (p. 25-32) și o notă asupra ediției (p. 33), lucrarea remarcă publicistica lui Romulus Cioflec care are în centru descrierea călătoriilor publicate în reviste până în anul 1926, care n-au fost publicate în volume. După ce trece în revistă textele din opera lui ce pot fi subsumate acestui areal, le caracterizează prin prisma valorii literare, a conținutului și vorbește despre ecourile acestora în presa vremii[3], dânsa oferă cititorului posibilitatea de a se delecta cu descoperirile de natură jurnalistică și literară ale celui avut în vedere.
Textele debutează cu o descriere frumoasă a Constanței (p. 33-34), urmată de una a drumului de la Călugăreni la Rusciuc (p. 39-42). Ulterior, Romulus Cioflec își prezintă călătoria pe Dunăre și mai apoi cea în jurul Penisulei Balcanice prin Italia (p. 43) și descrierea Bosforului (p. 43)[4], iar mai apoi a Constantinopolului (p. 45-49), cu toată complexitatea vieții lui. Însemnările lui au, cu precădere în cadrul acestui capitol, valoare literară, istorică, socială și religioasă. Încercând să le definească cultura prin prisma aspectelor religioase și a lipsei de ospitalitate care o caracterizează adesea, Romulus Cioflec arată că: „Turcii nu sunt deloc încântaţi când vrei să pătrunzi în lăcaşurile lor de rugăciune. Ţi se opun, de la primul pas, toate mijloacele de „rezistenţă”.
Mai întâi o senină nepăsare din partea celui de la uşă. S-ar părea că nu te observă – şi numai când eşti gata să calci pragul i se dezleagă limba… Atunci afli că înăuntru e rugăciune ori că trebuie taxă. De obicei, taxa cade în faţa unui bacşis. Turcul, însă, rămâne rece – şi e tot aşa de aspru în vorbă când înţelegi să intri în moschee încălţat. Nu admite ignoranţă în materia asta. De multe ori, şi la păpuci îţi aminteşte de taxă, iar dacă nu dai, ori înţelegi să intri în ciorapi, ţi-i trânteşte dinainte, bombănind. Bacşişul nu e un dar, după ei, ci o datorie”[5].
Marea Marmara (p. 50-52), Dardanelele (p. 53-55), Marea Egee (p. 53-57), Grecia cu întreg farmecul ei (p. 58-70), alături de Italia (p. 72-127), vin să continue amplul periplu cultural al scriitorului, după cum reiese din însemnările lui. Apoi, noi destinații i se deschid, iar locuri aparte, precum Cernăuțiul (p. 142-149), sauViena (p. 164-178), vin să se perinde aievea prin fața ochilor cititorului, datorită condeiului iscusit al scriitorului covăsnean.
Aducând în atenție istoria și frumusețea unor locuri aparte, în paginile unor descrieri cu multiple valențe, însemnările lui Romulus Cioflec se constituie și astăzi în surse valoroase cu un rol aparte în înțelegerea unor spații și locuri deosebite, dar și a culturii și moștenirii lor. E meritul doamnei prof. dr. Luminița Cornea, de a le fi adunat din paginile multiplelor periodice unde acestea erau răsfirate și de a le fi oferit publicului cititor într-un veșmânt grafic de invidiat. Noi nu putem decât să semnalăm apariția unui astfel de demers și să o felicităm pe distinsa editoare pentru amplul travaux de benedictin pe care îl realizează deja de ani buni și pentru constantele și profesionistele eforturi pe care le face pentru a-l restitui culturii române contemporane pe scriitorul născut în Araciul Covasnei și a le oferi cititorilor posibilitatea de a-i înțelege valorosul mesaj.
[1] Între realizările editoriale și de restitutire cele mai importante ale autoarei, se numără texte precum: Luminiţa Cornea, Romulus Cioflec, o viaţă în imagini, Centrul Cultural Judeţean Covasna, Sfântu Gheorghe, 2016; Idem, Scriitori. Case memoriale, vol. 1, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2001; Idem, Romulus Cioflec – un ardelean pe drumurile lumii (ed. Luminiţa Cornea, Editura Arcuş, Sfântu Gheorghe, 2007; Romulus Cioflec, Pe urmele Basarabiei, ediție îngrijită, studiu introductiv. Cronologie, note și comentarii, iconografie de Luminița Cornea, Editura Știința, Chișinău, 2019; Justinian Teculescu, Pentru neam şi pentru lege – cuvântări şi predici, volum reeditat cu binecuvântarea P.S. Ioan, Ediţie îngrijită cu notă asupra ediției de Luminiţa Cornea, Editura Angvstia, Sfântul Gheorghe, 2006; Romulus Cioflec, Moarte cu bucluc, ed. Luminiţa Cornea, Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe, 1998; ***, Poezii populare culese de Dimitrie Cioflec, ed. Luminiţa Cornea, Societatea de Ştiinţe Filologice, Filiala Sfântu Gheorghe, 1994.
[2] „Încă din primii ani ai activității sale jurnalistice, lui Romulus Cioflec (1882–1955) i se potrivesc cel mai mult haina călătorului, creionul și jurnalul / caietul, mișcarea și continua revelație a unor spații geografice, culturale, istorice, din țară sau din afara granițelor”. Romulus Cioflec, Însemnări de călătorie de prin reviste adunate, ediție îngrijită și studiu introductiv de Luminița Cornea, Centrul de Cultură al Județului Covasna, Sfântu Gheorghe 2020, p. 5.
[3] „Notele de călătorie ale lui Romulus Cioflec s-au bucurat, în epoca respectivă, de interesul cititorilor, fapt demonstrat de republicarea unora dintre ele, chiar la distanță de câteva luni – de exemplu, situația prezentată cu textul Veneția în Românul, dar și cu altele, cum ar fi Spre țărmii Siciliei – impresii de călătorie, cu dedicația „Domnului N. Iorga”, în revista Ramuri, nr. 18-20, din 1911”. Ibidem, p. 9.
[4] „Cei care, de hatârul somnului, renunţaseră la prima reprezentaţie – răsăritul – ies şi ei pe bord. E o mare de capete cu cele mai diverse şi stranii acomperăminte înghesuite printre funiile catargului, dar îndeosebi spre proră, care, cu seninătatea semeţiei, sfâşie valurile mâniate, năzuind spre sânul deschis al Bosforului. Ca un oraş cosmopolit, în care elementul românesc e cel de baştină, așa se arată această cetate plutitoare: pe turnul ei cel mai înalt se ridică steagul dorobanţilor; jos, pe punte, pe bord, comandă românească. Noi, ceilalţi, populaţia, suntem englezi deşiraţi, suntem români gălăgioşi, dar, altfel, toţi băieţi cumsecade, suntem turci vioi şi tăcuţi, greci pehlivani şi urși de Rusia. E o adevărată fraternitate de şăpci, de pălării şi de fesuri – plus înghesuiala.” Ibidem, p. 43.
[5] Ibidem, p. 48.