Poate mai mult ca pentru alte meserii, pentru cea de preot, un om este predestinat încă din frageda copilărie …
În toamna anului 1978, după absolvirea școlii de mecanici ajutori locomotivă m-am angajat la Remiza de locomotive Turda. După o lună (obligatorie) de prestație la manevră, am început serviciul pe vestita și, din păcate, pierduta Mocăniță care circula pe linia ferată îngustă Turda – Abrud. În primele trei luni am făcut echipă cu Dorel Sas, un mecanic de locomotivă originar din satul Borzești, județul Cluj, acum trecut în lumea umbrelor. În cele șase ore și jumătate, cât dura o călătorie de la Turda până la Abrud, aveam timp să discutăm „câte-n lună și în stele”. Astfel, am aflat că Dorel Sas avea un băiat, de 3 ani, care, în ciuda vârstei fragede, se dovedea foarte evlavios; îi plăcea că asculte citindu-i-se din biblie, cunoștea mai multe rugăciuni, își însoțea părinții la biserică. De toate acestea tatăl era tare mândru, și, cu hotărâre, mi-a spus: „pe copilul ăsta trebuie să-l fac popă”.
La câțiva ani după ce m-am pensionat, am cunoscut un preot tânăr, cu mult har, pe numele său Dorin Cătălin Sas, director al Centrului de Îngrijire și Asistență pentru Vârstnici „Acoperământul Maicii Domnului Turda”. De la 1 septembrie 2011, numit preot paroh la Parohia Ortodoxă Română „Sfinții Mărturisitori Visarion, Sofronie și Oprea” din Valdemoro, în cadrul Protopopiatului comunității românești din Madrid, Dorin Sas a plecat la post, în Spania.
Dorul de țară îl cheamă pe Dorin Sas acasă, unde an de an își petrece concediul, invariabil în luna august. Patriot desăvârșit, cu iubire față de valorile naționale, Dorin Sas nutrește un respect nemărginit pentru marele voievod-martir Mihai Viteazul, doborât de mâna criminală dușmană, la 19 august 1601, pe Câmpul Cristișului, de lângă Turda. De ani de zile, la comemorarea de la mormântul Bravului Mihai, cu prilejul comemorării morții sale, are loc o scenetă care amintește de tragedia din urmă cu mai bine de patru secole. În acea scenetă, preotul Dorin Sas îl interpreta pe căpitanul Petrea, din Copand, iar în rolul voievodului Mihai juca un alt preot turdean, Sebastian Zăhan.
În ultima zi a vacanței sale din anul 2018, părintele Dorin Sas mi-a oferit cartea sa Mărturisiri de taină. Adresându-mi-se cu onorantul, dar nemeritatul: „domnule profesor” i-am spus că eu am fost mecanic de locomotivă. Surprins, mi-a răspuns că și tatăl său a fost mecanic de locomotivă, la Turda. Abia atunci am făcut legătura de nume cu primul mecanic cu care am lucrat pe mocăniță, și mi-am amintit de hotărârea lui Dorel Sas de a-și face feciorul preot. Pesemne că acum Dorel Sas, din albastrul Cerului, este mulțumit și mândru de fiul său, iar acesta, la rândul său, îi poartă recunoștință pentru educația și îndrumarea primite.
Dorin Sas nu este doar un preot cu har ci și un neobosit cercetător de arhive și biblioteci, în căutarea documentelor ce mărturisesc despre viața personalităților religioase din Turda și din împrejurimile orașului. O parte din informațiile culese timp de mai bine de douăzeci de ani au stat la baza conceperii a două cărți, dedicate celei mai importante familii ortodoxe turdene. În prima, cu titlul Personalitatea protopopului Jovian Murășianu, Dorin Sas înfățișează personalitatea protopopului care a pus piatra de temelie și s-a preocupat de zidirea, finalizarea lucrărilor și sfințirea Catedralei Ortodoxe Române din Turda.
Acum, preotul Dorin Sas oferă un nou volum, Preoteasa Lucreția Murășianu și Societatea
Ortodoxă a Femeilor Române Turda, în care dezvăluie personalitatea soției protopopului Jovian Murășianu, care i-a stat alături acestuia imp de 46 de ani. În plus, Lucreția Murășianu a desfășurat o susținută și constantă activitate social – umanitară, în care le-a antrenat pe toate doamnele elitei turdene din deceniile trei și patru ale secolului XX.
Preotul Dorin Sas mărturisește, încă de la începutul cărții: Am căutat ani în șir prin biblioteci și arhive informații despre venerabila preoteasă Lucreția Murășianu. Prima dată, la sugestia regretatului istoric Valentin Vișinescu, am studiat biografia extrem de bogată a soțului său, vrednicul protopop al Turzii, Jovian Murășianu. În multiple locuri i-am aflat împreună, luptând îndârjiți pe baricadele ortodoxiei românești din acest colț de Transilvanie …”
În cea mai mare parte a sa, cartea prezintă o succesiune cronologică de documente, primul datând din 3/16 iunie 1913, iar ultimul din anul 1948. Cel din urmă document prezentat, care face referire la preoteasa Lucreția Murășianu, un necrolog semnat de protopopul Aurel Gliga, a apărut în 7 ianuarie 1946, în ziarul Renașterea. De fapt este vorba despre necrologul „La trecerea la cele sfinte a preotesei”. În câteva fraze, Aurel Gliga, pe atunci protopopul ortodox al Turzii, înfățișează originile, frumusețea caracterului preotesei Lucreția Murășianu și aplecarea sa spre acțiunile de binefacere la adresa celor năpăstuiți:
„Născută în anul 1875 din părinţii preot Gheorghe şi Eufrosina Urdea din comuna Cernatul Braşovului s-a împărtăşit de o creştere aleasă, în tradiţionalul duh creştinesc al familiei preoţeşti de altă dată. Căsătorită cu preotul Jovian Murăşianu au stat 8 ani în parohia Trăsnea, de unde în 1901 au ajuns la Turda. Înzestrată de Dumnezeu cu o minte aleasă, cu o figură deosebit de distinsă, neavând copii a înţeles să se dedice cu totul operei samaritene, îngrijind de locaşurile sfinte, iar prin societăţile feminine de împodobirea interioară a acestora, precum şi de alinarea durerilor celor în suferinţă, în special a răniţilor de război, a văduvelor şi orfanilor.”
Chiar și după moartea soțului său, timp de șapte ani, adică până la moartea sa, nu a încetat de a fi aceeaşi luptătoare pentru tot cea ce este frumos şi nobil, până ce o boală nemiloasă a reţinut-o pe patul suferinţei. Chiar şi în ultimele clipe ale vieţii era preocupată de soarta celor două societăţi pe care le prezida şi anume Societatea Ortodoxă a Femeilor Române şi Reuniunea Femeilor Române.
Mutarea sediului Protopopiatului Ortodox de la Viișoara la Turda, lucrare făptuită de soțul său, protopopul Jovian Murășianu, i-a dat prilejul tinerei preotese să cunoască reprezentantele elitei feminine a capitalei comitatului Turda – Arieș. În scurt timp Lucreția Mureșan s-a impus în rândul societății românești din Turda devenind o personalitate exponențială a acesteia afirmă istoricul turdean prof. dr. Mihai Răzvan Neagu, într-un capitol de început al volumului Preoteasa Lucreția Murășianu și Societatea Ortodoxă a Femeilor Române Turda, de Dorin Sas.
La începutul deceniului doi al secolului XX, Lucreția Murășianu devenea președinta Reuniunii (Societății) Femeilor Române din Turda (SFR). Documentele prezentate de către preotul Dorin Sas în cartea sa, din perioada decembrie 1914 – februarie 1916, oglindesc acțiunile preotesei, solidară cu răniții aflați în spitalele turdene, prin strângerea și distribuirea ajutoarelor destinate acestora.
Într-un articol din 3 iunie 1919 se precizează că Lucreția Murășianu, cu ocazia vizitei Familiei Regale Române la Turda, i s-a adresat astfel Reginei Maria: „Majestatea Voastră! În numele femeilor române din Turda și județul Turda – Arieș, avem deosebita fericire de a Vă putea prezenta omagiile noastre împletite din iubire, loialitate și recunoștință, zicându-vă: bine ați venit, Stăpâna noastră!”
SFR Turda a organizat numeroase manifestări cu scopul strângerii de fonduri in vederea edificării unor proiecte de larg interes social. Astfel, la 12 aprilie 1924 a fost constituită Societatea de cruce Roșie, filiala Turda, la 22 iunie 1924, se înființa un sanatoriu pentru tuberculoșii județului Turda-Arieș, iar în decembrie același an se desfășura ședința de constituire a Ateneului Român Turda.
Realizarea cea mai importantă pentru orașul Turda, din perioada interbelică, a fost zidirea Catedralei Ortodoxe, operă a protopopului Jovian Murășianu. SFR, în fruntea căreia se afla preoteasa Lucreția Murășianu și-a adus contribuția prin organizarea unor activități cultural-artistice dedicate strângerii de fonduri pentru construcția Catedralei Ortodoxe din Turda (1 ianuarie 1928). Lista donatorilor pentru construirea importantului locaș de cult a fost prezentată în ședința SFR din 11 aprilie 1928.
O nouă solicitare de sprijin financiar pentru Catedrală s-a făcut în 18 mai 1934.
Alte acțiune filantropice, patronate de Lucreția Murășianu, au vizat strângerea de fonduri pentru ajutorarea săracilor și a orfanilor de război (13 ianuarie 1929), a persoanelor nevoiașe (2 februarie 1930), a copiilor săraci din comunitate (8 noiembrie 1931).
Lucreția Murășianu a avut o strânsă și armonioasă legătură cu reprezentantele celorlalte confesiuni religioase, cu care a organizat numeroase acțiuni umanitare comune. De exemplu, la 29 noiembrie 1929, Reuniunea Femeilor Ortodoxe a inițiat o astfel de activitate împreună cu organizația femeilor greco-catolice, iar la 7 februarie 1930 împreună cu toate reuniunile femeilor din Turda.
Preoteasa Lucreția Murășianu a părăsit această lume la 4 ianuarie 1946, lăsând in urma sa o activitate laborioasă și neobosită în slujba cetății și a cetățeanului, constituind un exemplu demn de urmat.
În încheierea necrologului, protopopul Gliga afirmă: În viaţă fiind, s-a bucurat de stima tuturor şi drept recunoştinţă pentru activitatea depusă, a fost decorată cu „Meritul Cultural” şi alte decoraţii. Parohia Ortodoxă Turda 1 va păstra decedatei o pioasă memorie şi o va prezenta generaţiilor viitoare drept exemplu de virtute creştină, devotată Bisericii şi operei de ajutorare a celor lipsiţi.”
Nu numai Parohia Ortodoxă Română 1 din Turda ci întreaga comunitate turdeană trebuie să-i păstreze vie amintirea, iar harnicul preot Dorin Sas, prin cartea sa, dezvăluie motivele pentru care Lucreția Murășianu merită recunoștința generațiilor de azi.
