Povestea Icoanei Maicii Domnului din Catedrala Ortodoxă Turda 

Sfinții sunt casnicii lui Dumnezeu, prietenii Lui, împlinirea umanului, frații noștri care s-au făcut pe ei înșiși biserici vii ale lui Dumnezeu. De aceea, dacă intrăm într-o biserică ortodoxă, suntem întâmpinați de sfinți care împodobesc pereții acelei biserici. Ei sunt vii, pentru că viu este Dumnezeu în care au crezut, și pe care L-au mărturisit cu toată tăria ființei lor.

Dacă ne-am gândi la o scară a valorilor umane, zicea Petre Țuțea, pe primul loc ar fi sfântul, urmat de erou și de geniu. În sfinți, umanitatea strălucește, fiind luminată de prezența Duhului Sfânt. Din acest motiv, ei ne pot fi călăuze sigure, pe parcursul acestei vieți spre veșnicie. În locașul sfințit al bisericii, aflându-ne în compania sfinților, ne aflăm acasă, sufletul nostru simte această realitate tainică, a comuniunii cu Dumnezeu și cu sfinții Săi și de aceea, în biserică, pe lângă liniștea fizică, o găsim și pe cea care vine de sus, aduce pacea omului, în adâncul său.

În general, în mănăstirile și bisericile ortodoxe întâlnim, pe lângă icoanele de pe pereți și

iconostas (catapeteasmă), o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, așezată în partea stângă a bisericii, aproape de iconostas. În fața icoanei credincioșii își aduc gândurile și năzuințele, viața lor însăși, cerând ajutorul Maicii Domnului.

Catedrala Ortodoxă din Turda are o asemenea podoabă duhovnicească, în fața căreia, zilnic, credincioșii, în special femeile, cer ajutor de la Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului. În fiecare vineri seara, înaintea icoanei se cântă sau se citește slujba Paraclisului Maicii Domnului.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Catedrala a avut de suferit, urmele gloanțelor și cele ale schijelor putându-se observa până azi, atât înăuntrul cât și în afara ei. După ce s-au efectuat reparațiile necesare, catedrala a primit un dar minunat, din partea unui monah de la Mănăstirea Durău, din Moldova: Icoana Maicii Domnului, Călăuzitoarea (Hodighitria).

Am descoperit „istoria” acestei icoane la Arhivele Statului din Cluj. Pentru a putea pătrunde cât mai adânc în atmosfera zilelor când a fost adusă icoana la Turda, redăm integral actele ce relatează etapele acestui demers spiritual de mare importanță pentru credincioșii ortodocși din Turda.

Aducerea icoanei la Turda a fost amânată din cauza condițiilor grele prin care a trecut țara noastră după cel de-al doilea război mondial. Acest fapt reiese din scrisoarea și anunțul pe care protopopul Aurel Gliga le scria la începutul lunii august a anului 1947.

Scrisoarea protopopului Aurel Gliga către părintele Valer, din Toplița              

Părinte Valer,

Conform înțelegerii cu fratele Coțcaru, am fixat aducerea icoanei donate Turzii, pentru Adormirea Maicii Domnului. Aici facem tot ce putem în timpuri vitrege, ca să reușim. Am terminat ieri stativul care e departe în măreție de cel de la Toplița, ne costă 54.000.000. Partea cea mai grea, pe lângă colectarea acestei sume, o văd in alegerea modalității de a aduce această icoană. Ne gândim la 3 posibilități:

Aducerea icoanei cu camioane, în care să încapă și credincioșii care ar dori să ia parte.

Aducerea icoanei cu camion sau căruț până la Toplița, iar de acolo cu trenul.

Aducerea icoanei cu căruța, de la Durău la Turda, soluție propusă in extremis de fratele Ghervasie.

Prin aceste rânduri doresc să-ți exprimi și tu părerea ta, asupra următoarelor lucruri: aprobarea de a adăposti icoana  pentru o noapte, în biserica parohială din Toplița, modalitatea de găzduire peste noapte a celor ce ar însoți icoana, și, eventual, darea unei mese de seară la gazdele respective, dacă ar merge de fapt pentru acest eveniment căruțe din Toplița la Durău, și câte, și dacă ar fi aplicați proprietarii căruțelor să ia fiecare câte un pelerin turdean gratuit / părerea lui Ghervasie/. Distanța exactă de la Toplița la Durău. Dacă am afla cu plată, sau cu preț redus un camion de la Toplița până la Durău, și cât ar cere. Dacă Societatea Valea Mureșului ne-ar putea da o locomotivă și un vagon amenajat până la Capul Corbului în ziua de 14 august iar pentru întoarcere în 15 august, sub ce condiții… Cât e distanța de la Capul Corbului până la Durău.

Uite, toate îmi vin atât de greu a le întocmi de aici, dacă mai sunt în Toplița și dacă lumea acolo nu mai e direct interesată în aducerea icoanei noastre, câtă vreme voi o aveți deja.

De aceea te rog interesează-te și răspunde-mi cât se poate de detaliat la toate mai de sus. Îmi dau seama că tu cu Gogu veți îmbrățișa ideea de a-mi  ajuta, mi-ați da un concurs neprețuit, pentru care v-aș fi recunoscător.

De aici, singur nu pot face aproape nimic, și nu pot dirija lucrurile precum doresc. Ghiță avea planul de a opri și la Borsec, ceea ce n-am putut accepta. Spune că i-ai promis tot concursul și de aceea ți-l cer și eu. Până la răspunsul tău, desigur că nu pot fixa niciun program. De aceea nu te supăra că-ți cer aceste păreri, precum și concursul tău, în dorința de a primi această icoană care cred că va aduce înviorare în sufletele atât de deprimate ale celor de aici, preocupați mai mult de cele ale gurii, decât de cele sufletești.

Complimente Doamnei preotese, salutări tuturor.”

Anunț

Moldova în suferință, prin gestul monahului Ghervasie Coțcariu, de la schitul Durău-Neamț, donează bisericii Catedrale din Turda o icoană a Maicii Domnului, argintată, în mărime de 1,20 m pe 0,85 m.

Nu suntem la prima donație de acest gen a acestui monah. Icoana destinată Turzii e a 11-a în seria icoanelor de preț, pe care din prisosul său, acest modest monah le dăruiește diferitelor biserici, din diferitele ținuturi ale Țării, fără a urmări vreun interes material, ci doar animat de dorința de a răspândi cât mai mult cultul Prea Curatei Fecioare în masele largi ale poporului.

La praznicul Nașterii Fecioarei Maria din 1946, s-a adus, cu un fast deosebit, o icoană similară la Toplița-Mureș, cu participarea în chip de procesiune, pe distanța de peste 60 de km. a sute de credincioși, indiferent de confesiune, așezându-o în biserică într-un stativ lucrat încă din 1940. Cedarea Ardealului de nord intervenită în urma dictatului de la Viena din 1940, a împiedicat aducerea acestei icoane, până în anul trecut.

Timp de patru ani icoana pregătită pentru Ardeal a stat îndoliată, dar harnicii călugări de la această mănăstire, nu au pierdut nădejdea în dreptatea cauzei românești, și în rugi necontenite s-au rugat pentru eliberarea celor în suferință.

Acum se fac pregătiri atât la Durău, cât și la Turda, pentru aducerea icoanei destinate bisericii catedrale închinate memoriei lui Mihai Viteazul cel dintâiu înfăptuitor al unități Neamului Românesc.

Un stativ sculptat, operă sculptorilor C. Repede și Ed. Costin în valoare de 54.000.000 plătit de Filiala Societății Naționale a Femeilor Române Turda, e gata spre a servi de tron icoanei Fecioarei Maria, pe care credincioșii turdeni o primesc drept dar neprețuit din partea Moldovei, de care vremelnicele granițe nu ne-au putut separa niciodată.

La rândul său, la Durău, rugăciuni continue și zile îndelungate de post, și ajun în fața acestei icoane, de peste 6 luni, de cel puțin 10 persoane zilnic, pentru a primi darul de făcătoare de minuni, fac ca aducerea acestei icoane, să fie un prilej de înălțare sufletească pentru cei ce o vor întâmpina în drum, și pentru cei ce vor lua parte la primirea ei.

Plecarea din Durău va avea loc la 15 august/ Adormirea Maicii Domnului/ după terminarea Sfintei Liturghii, cu oprirea seara la Toplița. În 16 august se va parcurge drumul de la Toplița-Oprișani-Turda, iar în 17 august se va aduce în procesiune din Oprișani, până în biserica Catedrală din Turda.

Plecarea din Durău, și aducerea acestei Sfinte Icoane se va face cu un camion prevăzut cu bănci.

Rugăm și pe această cale pe Onorați Frați întru Hristos și bunii credincioși a lua cunoștință de acest eveniment.

Turda 1 august 1947

Protopop, Aurel Gliga

Relatare despre aducerea icoanei Maicii Domnului în Catedrala Ortodoxă Turda

În țara Moldovei lui Ștefan cel Mare, printre multele mănăstiri răsfirate pe întreg întinsul țării, se află și cea a Durăului.

Într-o chilie ca toate chiliile călugărești, un monah între două vârste, trăind mai mult pentru mântuirea sufletului semenilor săi decât pentru sine, înainte de mai bine cu un an se gândise să facă un act de danie bisericii catedrale ortodoxe române din Turda, despre care auzise că în urma distrugerilor războiului , prin dania credincioșilor, și sârguința Protopopului Aurel Gliga, fusese reînfrumusețată cum nu se poate mai frumos, o icoană a Prea Sfintei Fecioare, de Dumnezeu  Născătoare , ținând pe pruncul Iisus în brațe.

Odată acest gând cuibărit în mintea și inima monahului Ghervasie Coscariu, acesta făcu toate demersurile ca această icoană să se termine cât mai repede, cât mai bine si respectându-se stilul bizantin, dar mai ales, ca orice lucrare, să fie însoțită de post și rugăciune.

Înainte de a se începe lucrarea, s-a făcut invocarea Duhului Sfânt, spre a ajuta tuturor în îndeplinirea mărețului gând.

Cu post și rugăciune a fost tăiat un tei, cu post și rugăciune a fost lucrată întreaga lemnărie, cu post și rugăciune a fost executată pictura, de către starețul mănăstirii Durăului, arhimandritul Varachil Moraru, lucrând la ea mai bine de o lună.

De aici, însoțită de rugăciuni, icoana a fost trecută la Mănăstirea Neamțului, unde s-a făcut argintatul, lucrare însoțită tot timpul de post și rugăciune. Apoi, readusă fiind la Durău, zi și noapte, slujbele către Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, nu s-au mai terminat.

Astfel s-au scurs toate, până în ziua de 7 septembrie 1947, în dimineața cărei duminici, Sfânta icoană a fost ridicată din Mănăstirea Durăului, spre a fi transportată la Turda.

Însoțită de arhimandriții Dionisie Pișta și Ioasaf Marcoci, precum si de protosinghelul Hrisostom Asavei și monahul Ghervasie Coscariu, întreg convoi de căruțe și un sir nesfârșit de pelerini, icoana Prea Sfintei Fecioare a parcurs drumul până la Tulgheș, unde peste noapte a fost așezată în biserică. În dimineața lui 8 septembrie s-a plecat mai departe spre Toplița, făcându-se popasuri la Corbu, Valea Seacă și Borsec, unde s-au făcut slujbe, întâmpinată fiind de preoți cu foarte mult popor. La orele 16 s-a ajuns la Toplița, unde, în marginea orășelului a fost întâmpinată de preoți și credincioși purtând pe brațe chipul Sfintei Ana, mama Prea Sfintei Fecioare. Apoi s-a făcut un popas cu slujbele de ziuă, și privegheri de noapte, până în ziua de 11 septembrie, în dimineața cărei zile s-a pornit spre Turda cu mașina frumos împodobită, făcându-se opriri la Lunca Bradului, Deda și Reghin, unde s-au făcut slujbe, peste tot fiind întâmpinată de preoți si de foarte mult popor credincios.

Joi seara s-a ajuns în apropierea Turzii, la Oprișani, unde Sfânta Icoană a fost așezată în biserică, moment din care a început un adevărat pelerinaj: credincioși veniți din împrejurimi, spre a se închina acestei icoane făcătoare de minuni.

Sâmbătă, 13 septembrie, biserica din Oprișani a cunoscut evlavia țăranului român, când din zori de zi, și până la căderea nopții, i-a fost dat să vadă puhoiul a mii și mii de țărani, venind sau plecând de la târg, îngenunchind cu toată evlavia în fața Sfintei Icoane.

Duminică, 14 septembrie 1947, zi cu soare mult, zi de belșug, și nu  numai în rodurile câmpului, și mai ales, zi de belșug în roduri sufletești.

De cu dimineața bună, se putea vedea un forfot deosebit pe străzile orașului, lume în straie de sărbătoare, îndreptându-se cu toții spre bariera dinspre Oprișani a orașului.

Un sobor de preoți înveșmântați, în dreapta și în stânga lor cu o mulțime de credincioși, cu brațele pline de flori, așteptând sosirea Sfintei Icoane.

La orele 9,45 sosește alaiul dinspre Oprișani, și se opresc in fața preoților și a autorităților.

Părintele Protopop Aurel Gliga rostește o scurtă ectenie, apoi ia cuvântul domnul Sebastian Repede, ajutorul de primar al orașului, urând, din toată căldura sufletului său de bun creștin, monahilor însoțitori ai Sfintei Icoane: Bine ați venit!

Protosinghelul Hrisostom Asavei îi mulțumește pentru urările de bine, îndemnând pe toată lumea ca, atât în clipele de necaz, cât și în cele de bucurie, ochiul Sfintei Fecioare, să fie tuturor, viu săpat în suflet.

De aici începe încoronarea procesiunei. În față, un călăreț român, cal și călăreți înfășurați într-o flamură mare tricoloră, dă o notă curat românească întregii procesiuni. Urmat de 30 de călăreți în veșminte țărănești, de la urechile cailor, până la pintenii călăreților, plini de (cocarde) tricolore.

Urmează fanfara, care pe tot parcursul drumului, intonează rugăciuni, un pluton de avion în ținute de paradă, autoritățile, clerul compus din 12 preoți înveșmântați în odăjdii, apoi corul, urmat de un șir lung de bărbați, iar aici, la mijlocul acestei mulțimi, să fie intercalat carul, în care se afla Icoana Prea Sfintei Fecioare, susținută de monahul Ghervasie Coscaru, și un grup de flăcăi îmbrăcați în costume naționale, acoperiți până la brâu toți, de florile aruncate de mulțime. În jug, 14 boi, cu cănaci și talăngi, (ce) prin sunetul ce-l scot, aduc aminte de trâmbițele în care suflau îngerii la nașterea Domnului.

În urma carului cu Icoana Prea Sfintei Fecioare, urmează un alt car, tot atât de frumos împodobit, în care un grup de țărăncuțe cânta întruna „cuvine-se cu adevărat” apoi urmează, într-o ordine exemplară…de marea însemnătate a acestor clipe, un șir lung de pelerini, unii veniți din sate îndepărtate pentru a putea petrece aceasta Sfânta Icoană la locul destinat.

Pe cât ne apropiem de catedrală, cu atât se aude mai bine dangătul clopotelor, tras de la toate bisericile, vestind tuturor zi de mare praznic pentru Biserica Ortodoxă.

Ajunși în fața Catedralei, carul cu Sfânta Icoană se oprește în timp ce aproape întreaga populație a orașului, într-o ordine exemplară, se rupe în două, lăsând loc pentru trecerea Icoanei, purtată pe brațe si urmată de cler și popor.

Fanfarul (n.r: fanfara) și corul cântă, clopotele îi însoțesc cu dangătul lor de veselie, diaconii tămâiază, fotografii își caută loc potrivit pentru o fotografie, iar întreg norodul rostește rugăciuni, transfigurați cu toții de marile clipe ce le trăiesc.

Drumul nu mai este drum, ci un adevărat covor de flori pe care la aruncă mulțimea în fața purtătorilor Sfintei Icoane.

Ajunsă la Catedrală, preoții așează Icoana în stativul ei, sculptat de o mână abilă de artist. De abia aici, la locul ei, în mijlocul acestei mărețe Catedrale, înconjurată de către toți Sfinții de pe pereți și bolta, Icoana Prea Sfintei Fecioare se arată în toată măreția ei.

Poate că biserica catedrală din Turda nu a mai văzut, până acum, niciodată, atâta lume adunată deodată în ea, ca în această zi.

La orele 10.45, preoții scot din Sfântul Altar, în timp ce strana cântă „Mântuiește Doamne poporul Tău..” azi răsunând mai viu parcă ca oricând, cuvintele… „biruință regelui nostru , asupra vrăjmașilor dăruiește-i..”, pentru care toți ne rugăm Prea Sfintei Fecioare ca mijlocitoare pe lângă Fiul Său, de a da regelui nostru, această biruință.

Preoții, intrați odată în Sfântul Altar, începe Sfânta Liturghie, un sobor de 12 preoți, în frunte cu Protopopul Aurel Gliga.

Catedrala ortodoxă din Turda, ca niciodată, a devenit azi, neîncăpătoare. În fiecare colț, lumea stă om lângă om, cele două galerii laterale gem de credincioși, până și în cor au năvălit credincioși, dornici a-și desfăta privirile și sufletele la vederea chipului Prea Sfintei Fecioare, de Dumnezeu Născătoarea, cu Pruncul Iisus în brațe.

După cetirea Apostolului și a Sfintei Evanghelii, Sfânta Liturghie își urmează cursul, parcă mai mult simțită, și mai adânc trăită de toți credincioșii, după cum reiese, din înfățișarea tuturor.

Fiecare are un gând, fiecare are un dor, și toți împreună, un ideal-fericirea iubitei noastre Țari- și în rugăciunile lor îndreptate către Preacurata Fecioară, toți își rostesc aceste gânduri.

După terminarea Sfintei Liturghii, se oficiază Acatistul Maicii Domnului, ca slujbele de dimineață să fie încheiate cu predica Protosinghelului Ioasaf Mărcoci, despre Prea Sfânta Fecioară.

După masă, la orele 16, se servește Sfântul Maslu, de către 7 preoți, la o populație de 150 persoane, afară de cei peste 300 pomeniți. Apoi sunt servite acatiste ale Maicii Domnului, cu vecernia și privegherea, până la orele.. Între timp, făcându-se și mărturisirile, ca apoi la Sfânta Liturghie de luni, 14 septembrie, să se facă împărtășirea credincioșilor.

De la așezarea Sfintei Icoane în Catedrala din Turda, e un adevărat pelerinaj de credincioși care vin să-și plece genunchii în fața celei ce este Maica Domnului, și care pentru cei ce vin să o roage cu inimă smerită și înfrântă, e mijlocitoare pe lângă Fiul Său.[1]

 

Am ținut să redau în întregime cuprinsul acestor documente pentru a lămuri și corecta unele afirmații referitoare la icoana Maicii Domnului, apărute într-o lucrare din anul 2003. De aici aflăm că icoana ar fi fost donată Turzii de către o biserică catolică din zona Mureșului.

„În fața altarului este așezată o altă icoană a Fecioarei, de dimensiuni foarte mari. Deși Catedrala este de rit ortodox, aceasta sare în ochi pentru că este catolică… Ea a fost donată de o biserică catolică din zona Mureșului. Mai întâi ea fost donată vechii bisericuțe din cartierul Oprișani. Când s-a decis mutarea ei la Catedrală, acest lucru s-a făcut cu mare pompă. A fost un întreg ceremonial fiind purtată de un car cu patru boi si după car venea lumea puhoi.”[2] (Daniela Deac, Turda. Orașul care nu vrea să moară, Editura JRC, Turda 2003, p.17)

Prezența icoanei Maicii Domnului Călăuzitoarea în Catedrala ortodoxă din Turda a fost și este aducătoare de binecuvântare pentru credincioșii turdeni. Fără ea, Catedrala parcă n-ar fi întreagă. Credincioșii își revarsă frământările sufletești în fața icoanei, simțind prezența reală și aducătoare de mângâiere a Maicii Domnului.

[1]  Prezența acestor documente la Arhivele Naționale din Cluj-Napoca mi-a fost semnalată de către Pr. Dorin Sas.

[2]  Daniela Deac, Turda. Orașul care nu vrea să moară, Editura JRC, Turda 2003, p.17.

Imaginea reprezentativă: Biserica mănăstirii Durău – foto Maria Burla (durau.mmb.ro)