Ajuns la borna 80 a vieții, epigramistul clujean Eugen Albu și-a oferit, dar mai ales ne-a oferit, un volum de excepție, atât ca prezentare, cât mai ales prin conținutul său. Vizita mare, al cincisprezecelea  volum publicat de Eugen Albu conține catrene cu subiecte din lumea medicală.

Aproape o jumătate de secol Eugen Albu  a profesat în domeniul medical, dar „nu am făcut mare pasiune” pentru medicină, mărturisește autorul volumului Vizita mare, chiar în prima frază din „Cuvântul autorului”.

Eugen Albu a cochetat cu teatrul, pe care l-a îndrăgit foarte mult, dar, scrie autorul cărții, „din robul teatrului devenisem robul epigramei”. Se întâmpla în anul 1987, când ajunsese la cenaclul epigramiștilor clujeni Satiricon introdus de profesorul Ion Bindea, cel acre, astfel, a contribuit la descoperirea unui talentat umorist. Eugen Albu s-a impus cu repeziciune în comunitatea epigramiștilor din țară. Astfel, azi este considerat unul dintre cei mai importanți epigramiști români, dacă nu chiar cel mai bun.

Pe coperta a doua a cărții, într-un catren, Eugen Albu se autodefinește, într-un catren ce se vrea și un elogiu adus părinților săi pentru educația primită: În primii șapte ani de-acasă/Am învățat de la părinți/Că omenia-i floare-aleasă/Ce nu se vinde pe arginți.  Eugen Albu, înnobilat și cu titlul de Senior al Cetății Cluj, referindu-se la îndeletnicirea sa, susține: „Profesia: OM”.

Cârcotașii ar putea considera această afirmație ca un semn de infatuare, dar, cei care îl cunosc, știu că, dimpotrivă, Eugen Albu este de o modestie egală cu talentul său de epigramist. Dovedește aceeași condescendență atât față de personalități marcante ale societății (profesori, scriitori, actori, etc …), cât și în relația cu omul simplu.

Pe Eugen Albu l-am văzut prima oară cu ani în urmă, la emisiunea lui Florin Piersic de la TVR 2, intitulată „Piersic show”. Dar l-am cunoscut personal destul de recent, în 8 februarie 2019, la dezvelirea monumentului eroilor din comuna Viișoara, județul Cluj. L-am abordat și i-am solicitat colaborarea la proaspăta noastră revistă de cultură, „Ecouri”. Cu toate că nu mă cunoștea, eu nefăcând parte din elita de nici un fel a Turzii, a acceptat invitația mea și, chiar pentru numărul din februarie 2019 al revistei Ecouri, a onorat publicația culturală a Turzii cu câteva din catrenele sale.

De atunci am rămas într-o relație constantă cu Eugen Albu, pe care l-am mai „deranjat” de două ori, solicitându-i colaborarea. A răspuns cu aceeași promptitudine, eleganță și bucurie, mai ales că era vorba despre două personalități marcante ale vieții publice turdene, respectiv clujene, prieteni buni de ai săi.

Astfel, la realizarea cărții omagiu „Valentin Vișinescu: Am fost cronicarul Turzii” a participat cu mai multe catrene, la fel cum a făcut și pentru un articol publicat în paginile revistei Ecouri, dedicat profesorului universitar emerit Ioan Mârza, la aniversarea a 90 de ani de viață,”.

În catrenele sale este darnic, dar obiectiv, cu prietenii, însă, cu o fină ironie și critic cu el însuși: „În toată lumea nu mai e/Epigramist ca ALBU E./Deștept, frumos, inteligent, La ce-i mai trebuie talent?”

În consecință, consider și eu ca reală și de necombătut afirmația: „Profesia: OM”, a lui Eugen Albu, despre care marele actor Dorel Vișan spune că este „suflet bun și spirit fin”.

La mulți ani, Eugen Albu, maestru al epigramei românești!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.