Peste 900 de prizonieri români au murit între 1941 – 1950, în lagărele din centrul Kazahstanului, cartierul general al Gulagului sovietic. Potrivit listelor cu numele prizonierilor decedați, făcute publice în anul 2020, de Ambasada României la Moscova, un număr de 16 prizonieri militari români care au murit în lagărul NKVD 99, din localitatea Spassk (Karaganda – Kazahstan) s-au născut în localități din perimetrul fostului județ Turda.

Parastas după mai bine de 70 de ani

În lista cu cele 800 de nume ale prizonierilor români morți în lagărul NKVD 99, din Spassk,

Unul din cele 288 de cimitire militare de pe teritoriul fostei URSS, unde au fost înmormântați prizonieri români din cel de-al doilea război mondial (sursa foto: www.historia.ro)

întocmită de ambasadorul Vasile Soare, care a reprezentat România atât la Moscova cât și la Alma Ata, se găsesc și numele a 16 prizonieri militari din localități ale județului Turda – Arieș:

Alexandru Simion Bodean, născut în 1921 (sat Bada?), decedat în anul 1947- sector 1, mormânt 16, parcela 53; Ion Grigore Boian, născut în 1906, în satul Boierești (?), decedat în 8 septembrie 1945 – sector 8, mormânt 25, parcela 4; Ion Semen Danciu, născut în anul 1905, în Marielsia (?), județul Cluj, decedat în 27 iunie 1942 – sectorul 1; Ilarie Vasile Ilia, născut în anul 1912, în satul Luncani, mort în 4 decembrie 1944 – sectorul 5, mormânt 3, parcela 14; Iosif Gheorghe Crețu, născut în anul 1908, în Bistra, mort în 18 februarie 1945 – sector 2, mormântul 11, parcela 2; Ion Elisei Manciu, născut la Ciurila, în anul 1908, decedat în 30 iunie 1942 – sector 1; Ion Damian Moldovan, născut la Ţagu-Marin (?), în 1917, decedat în 16 aprilie 1942 – sector 1; Ioan Trifon Mocean, născut la Ziaco (?), în anul 1922, decedat în 6 august 1947 – sector 12, mormânt 12, parcela 4; Achim Ion Nif, născut la Unirea, în 1922, decedat în 21 februarie 1948 – sector 5, mormânt 24, parcela 14; Iacob Grigore Pașca, născut în 1922, la Frata, decedat la 1 octombrie 1945 – sector 11, mormânt 15, parcela 1; Piţu Gheza Costea, născut în 1922, la Poiana, decedat în 7 martie 1945 – sector 2, mormânt 21, parcela 2; Victor Vasile Poleca, născut în 1906, la Tritenii de Jos, decedat în 11 noiembrie 1942 – sector 1; Mihail Ion Stan, născut în 1921, la Delgheu Mare, județul Cluj, decedat în 4 decembrie 1944 – sector 15 mormânt 18 parcela 4; Alexandru Tanchia Stăniște, născut în 1917, la Jucu de Jos, județul Cluj, decedat în 1 aprilie 1945 – sector 1, mormânt 14, parcela 35; Ion Nicolae Todea, născut în 1914, la Albac, raionul Turda, decedat în 8 august 1945 – sector 1, mormânt 10, parcela 26; Gheorghe Ion Ciobanu, născut în 1915, la Vădeni (?), județul Turda, decedat în 23 august 1945 – sector 1, mormânt 25. (Numele localităților lângă care există semnul întrebării au fost scrise, probabil, greșit de persoanele care consemnau declarațiile prizonierilor). 

Pământul a făcut valuri peste morți

Cimitirul Lagărului NKVD nr.99 de la Spassk se afla la vreo 30 km de orașul Karaganda, peste drum de locul fostului lagăr, pe un perimetru de 1 / 0,5 km, deși, în realitate, dimensiunile cimitirului ar fi fost de 1,5/1 km. Astăzi, pe tot acest perimetru încă se observă valuri de pământ perfect paralele, ce reprezintă tranșeele/gropile în care erau înmormântați prizonierii care mureau în lagăr. Unii martori susțin că, până prin anii 90, pe alocuri, pe acest perimetru se puteau vedea însemne din lemn sau din metal, fără nume, probabil puse pe furiș la căpătâiul celor dispăruți, de camarazii de suferință care rămâneau în viață. După datele din arhive acolo sunt înhumați 5.152 de prizonieri militari și civili străini, determinarea lor pe naționalități fiind imposibilă.

Până la înființarea lagărului Spassk nr. 99 pentru prizonieri de război și civili străini, în acest cimitir au fost înhumați deținuți sovietici din Divizia Spassk a “Karlag”-ului NKVD al URSS, care au murit în anii 1930. Localnicii spun că după lichidarea lagărului, în anul 1950, pe perimetrul cimitirului a fost amenajat un tancodrom de instrucție pentru unitatea militară de tancuri înființată pe scheletul fostului lagăr Spassk nr.99, cel mai probabil pentru ascunderea adevărului și mascarea locului de înhumare a prizonierilor străini.

Cetățenii orașului NKVD 99

Prizonier din lagărul SPASSK 99 – Karaganda (Kazahstan)

Prin lagărul NKVD nr. 99, de la Spassk, infiintat in iulie 1941, situat la circa 30 km de orașul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extracție a cuprului Spassk, au trecut 66.160 de prizonieri de război străini (66.746 după alte date), dintre care: 29.777 nemți, 22.225 japonezi, 6740 români, 1633 austrieci, 1208 polonezi, 1088 italieni, 1139 unguri, 195 finlandezi etc. La cei 6740 de prizonieri români se adaugă peste o mie de prizonieri de “altă naționalitate” care au luptat în Armata Română, (evrei, ucraineni, armeni, “moldoveni”) care aveau cetățenie română. În documentele lagărului, prizonierii de război străini au fost înregistrați pe naționalități. Numeroase contingente de prizonieri au lucrat în întreprinderi industriale situate în localități din regiunea Karaganda – orașul Temirtau, satele Spassk, Saran, Dubovka, Kok-Uzen, Zapadnyi, Fedorovka, la minele de cărbune Kostenko, Kirov, numerele 20, 26 bis, 31, 42/43, etc. Astfel, în anii 1947 – 1948, lagărul Spassk era constituit din 24 de divizii și concentra circa 30 de mii de prizonieri militari și civili străini. Civilii (bărbați, femei și copii) erau concentrați într-o singura divizie, situata in satul Kok-Uzen. Din totalul de 1808 civili, 92 persoane erau de naționalitate română.

Potrivit documentelor de arhivă, din totalul de peste 66 de mii de prizonieri străini care s-au

Prizonier pedepsit, în lagărul SPASSK 99. În Karaganda, temperaturile scădeau noaptea până la -30, -40 de grade Celsius. Ziua, la 0 grade, se considera că vremea s-a încălzit.

aflat în detenție în lagărul Spassk 99, din 1941 până în 1950, un număr de 42.427 de prizonieri militari și internați civili străini au fost repatriați/eliberați. Cei rămași nerepatriați au fost trimiși în alte lagăre NKVD – MVD (5805), în spitale speciale (5966), în închisori ale MVD din URSS (1090), iar cinci au dezertat. Un număr de 7765 prizonieri de război străini, aflați în detenție în lagărul Spassk nr. 99 în perioada 1941-1950 au murit și au fost înmormântați în cimitire de pe teritoriul regiunii Karaganda. Din totalul prizonierilor de război străini morți în acest lagăr, 827 au fost de naționalitate română. Acestora li se adaugă încă circa 200 de prizonieri de alte naționalități, care au luptat în Armata Română: unguri, ucraineni, evrei, armeni, de asemenea cetățeni români. Prizonierii “moldoveni” erau înregistrați separat de cei români.

(Informații culese de ambasadorul României în Kazahstan, excelența sa, Vasile Soare, cu prilejul cercetărilor efectuate de către acesta între anii 2003-2005 la Direcția Arhivelor și Documentației, de pe lângă primăria regiunii Karaganda, Kazahstan).

La apelul documentelor, numărul morților nu dă lungul cu latul

Lagărul SPASSK- 99. Camera de interogatoriu a prizonierilor

Din documentele existente în Arhivele sovietice rezultă că, pe tot timpul războiului, s-au înregistrat peste 187 de mii de prizonieri români dintre care 132.755 au fost eliberați, iar aproape 55 de mii au decedat, ceea ce înseamnă că aproape un prizonier român din trei murea în lagărele sovietice. (rata mortalității a depășit 29 de procente). Aceleași arhive, în documente diferite, susțin că între anii 1941-1945 trupele sovietice au capturat 236.420 militari români. Diferența de 49.053 persoane poate surveni din cauza sistemului defectuos de înregistrare a prizonierilor practicat de sovietici, dar şi prin faptul că prizonierii erau înregistrați abia la sosirea lor în lagăre – iar mulți din ei mureau pe drum. Pe de altă parte, arhivele militare românești au înregistrat cifra de 367.976 militari dispăruți,  92.620 morți și 333.966 răniți. De exemplu, în lagărul 165 de la Talițî regiunea Ivanovo au fost trimiși între 23 decembrie 1942 și 20 ianuarie 1943 un număr de 8.759 militari români, dintre care 2.259 au murit pe drum.

(www.historice.ro)

Prizonieri de miliarde 

Din anul 1945 a început folosirea, în masă, a prizonierilor de război, la munci în diferite întreprinderi din URSS. Până în anul 1946, peste 1,8 milioane de prizonieri de război au lucrat în construcții (inclusiv de șosele și de căi ferate) – 64 și 5.532 persoane; în industria energetică şi de combustibili – 410.793 persoane; în industria de apărare şi pentru Ministerul Forţelor Armate al URSS – 319.098 persoane; în industria materialelor de construcții (inclusiv în industria lemnului) – 247.576 persoane; în industria metalurgică și constructoare de mașini – 143.044 persoane; în alte ramuri ale industriei şi în agricultură – 67.822 persoane.

De asemenea, un număr mare dintre prizonierii de război au muncit la extracția cărbunelui, construcția și refacerea minelor și la construirea de noi întreprinderi din industria grea (Uzinele de tractoare din Vladimir2 și Celiabinsk3 , Uzina metalurgică din Transcaucazia4 , Uzina Amurstal, Uzina de Topire a Cuprului din Djezkazgan, Uzina de Aluminiu din Bogoslovsk5 și Uzinele de Laminoare din RSS Azerbaidjană, în regiunea Sverdlovsk, la lucrările pentru extinderea Combinatelor metalurgice din Taghil6 , Magnitogorsk7 și Orsk8 , la reconstrucția uzinelor din Enakievo9 şi Gorlovka10, care au avut de suferit în timpul războiului, a uzinelor Zaporojstali11, Azovstali12, Dzerjinski, Petrovski13, Karl14 etc.).

Prizonierii de război au luat parte la construcția magistralei de cale ferată Baikal[1] – Amur și

Pictură realizată de un prizonier internat în lagărul SPASSK – 99.

la lucrările de reconstrucție și refacere a șoselelor betonate și asfaltate din diferite regiuni ale URSS. La construcția unor hidrocentrale, inclusiv a hidrocentralelor de la Sevan15, Mingheceaur16, Dzaudjikau17, Farhad18, a termocentralei de la Soci și de la Kurahovo19, etc., prizonierii de război au reprezentat de la 40 până la 90 la sută din numărul total al muncitorilor angrenați pe aceste șantiere. Peste 45 de mii de prizonieri de război au participat la lucrările de reconstrucție a oraşelor Sevastopol, Stalingrad, Oriol, Velikie Luki, Voronej, Novgorod, Smolensk, Kursk, Briansk, Rostov, Kalinin, Krasnodar şi Pskov.

Prizonier muribund, la SPASKK-99.

Din 1943 până la 1 ianuarie 1950, prizonierii de război au acumulat 1 077 564 200 zile muncă/om, efectuând lucrări și producând marfă în valoare de 50 miliarde de ruble. În această perioadă, prizonierii de război au câștigat 16 723 528 ruble, bani direcționați pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere a acestora. Un prizonier care realiza norma în proporția medie de 131 la sută (circa 9 la sută din totalul prizonierilor au reușit această performanță), câștiga circa 22 de ruble pe zi.

(Ambasada României la Moscova – mai 2020: Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente 1941-1956. Pag. 844: Raportul general al colonelului S.N. Kruglov, ministrul afacerilor interne al URSS, către membrii guvernului URSS, privind activitatea MVD desfășurată cu prizonierii de război și cu persoanele civile internate1 Strict secret 24 mai 1950 Moscova)

Sursa fotografiilor folosite pentru ilustrarea acestui articol: site-ul Muzeului Karlag Gulag, Karaganda, Kazahstan (https://thetripgoeson.com/karlag-gulag-museum-karaganda)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.