Paula Babici – Turda este un oraș viu, foarte activ din punct de vedere cultural

Cine este Paula Babici?

Sunt, înainte de orice, fiică, soră și soție într-o familie absolut minunată care m-a însuflețit și datorită căreia am ajuns să îmi trăiesc viața făcând ceea ce îmi aduce cea mai mare bucurie. Născută pe meleaguri băimărene, am avut o copilărie ca-n povești. De la vârsta de opt luni, tata m-a învățat cum să țin un creion și să trasez linii pe hârtie, astfel insuflându-mi pasiunea pentru desen. Prima dată, m-a pus lângă el și mi-a arătat „cum să desenez sufletul” care era reprezentat printr-o spirală. Chiar dacă eram foarte mică, încă nu puteam să merg în picioare, dar totuși, puteam desena. La vârsta de 3 ani deja puteam înțelege și copia orice desen pe care îl vedeam, indiferent de complexitatea acestuia. Bineînțeles, desenele erau stângace și naive dar detaliate. Am continuat să desenez în toți anii de școală generală, umplând mii de foi cu felurite desene. Mai păstrez și acum, acasă la părinți, mapele cu majoritatea desenelor și când merg acolo le răsfoiesc cu nostalgie. În toată această perioadă, ceea ce iubeam era faptul că mama respecta timpul în care desenam și nu mă deranja decât pentru mâncare sau treburi esențiale. Uneori venea și picta împreună cu mine. Mai târziu, prin intermediul eforturilor neomenești ale părinților, am ajuns să urmez un liceu și facultate de profil în domeniul artelor. Astfel, domeniul în care avansez în prezent este ilustrația de carte pentru copii, dar și ilustrația în general.

Cum s-a născut pasiunea pentru ilustrație de carte?

Pasiunea pe care o port ilustrației de carte s-a născut prin anul doi de facultate (n.r: Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca), anul în care am avut și o secțiune cu același nume. Lucrând la o temă de semestru, temă pe care am făcut-o cu multă dedicație, am ajuns să îmi dau seama de frumusețea complexă a ilustrației de carte, mai ales cărți pentru copii. Complexitatea acestui domeniu stă în noblețea caracterului său, atât pe plan estetic cât și pe plan didactic. Ce m-a atras în mod special la ilustrația de carte, poate chiar și bandă desenată, era modul prin care se construiește o poveste. Mai mult decât un concept, o poveste necesită o orchestrare complexă a mai mulți factori, așezați pe planuri diferite, astfel creându-se o adevărată lume în interiorul unei cărți. Frumusețea unei lumi fantastice constă în posibilitățile nelimitate de a inventa un scenariu, recuzită, personaje și spații nemaivăzute. Aceste aspecte m-au fascinat întodeauna, iar cel mai puternic imbold în direcția ilustrației de carte a fost primul basm pe care l-am ilustrat, Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă. Apoi am continuat cu montarea și desenarea unei cărți interactive pentru copii, unde am putut să-mi dau drumul la imaginație și să merg pe o idee originală. În sfârșit, proiectul meu de licență a fost tot o carte ilustrată, în care am abordat noi viziuni asupra ilustrației de carte și care mi-a adus deosebit de multă experiență pe mai departe.

Ce realizări aveți până acum în acest domeniu?

Dacă prin realizare se înțelege expunerea cărților publicului larg, acest lucru încă își așteaptă

momentul. Însă, dacă prin realizare înțelegem satisfacția muncii întreprinse cu toată dragostea, indiferent de rezultat, atunci consider că am realizări cu carul. De exemplu, am finalizat trei cărți ilustrate pentru copii, acum în curs de publicare și alte trei cărți ce se află în etapa de dezvoltare. Cărțile au fiecare peste 32 de pagini și aceste pagini în sine sunt ilustrații individuale și complexe. Realizarea acestora mi-a adus o bucurie imensă, deoarece am încercat să propun un nou concept de cărți pentru copii, nemaiîntâlnit în România. O simbioză de ilustrație și versuri, care, sper din suflet, să ajungă nu numai la inimile copiilor ci și a copilului pe care fiecare dintre noi îl poartă în interior.

O opinie despre literatura pentru copii: Basmele de ieri, versus poveștile de azi?

Literatura pentru copii, în general, este foarte bogată și ne învață, atât pe noi adulții cât și pe copii, cele mai importante valori, cum ar fi să ne iubim și să ne respectăm unii pe alții. Aceste valori se pot observa și în basmele de ieri și în poveștile contemporane. Diferențele dintre manifestarea acestor două categorii pot avea drpt cauze modificarea fondului cultural al vremii. Bineînțeles, cred că depărtarea omului de natură, prin interese și mijloace moderne și tehnologice, aduce o despărțire nefericită înlăuntrul său, fiindu-i din ce în ce mai greu să se regăsească. Cred că într-o lume atât de automatizată și industrializată poveștile nu vor mai putea avea niciodată acea magie a vremurilor de demult, a vremurilor în care mergeam desculți pe câmp cu oile, în care mergeam la izvor după apă, și în care ne urcam în copaci să culegem cireșe. Această despărțire a noastră de natură face ca poveștile de azi să fie mecanice și oarecum reci, spre deosebire de basmele consacrate, care aveau o legătură profundă cu natura, cu originile noastre, și, nu în ultimul rând, stârneau o comuniune sănătoasă între oameni, ceea ce azi lipsește.

Cum vedeți viitorul poveștilor într-o lume guvernată de informatizare?

Privind puțin în perspectivă pentru a vedea care ar putea fi un posibil viitor al poveștilor pentru copii în lumea noastră tehnologică, aș spune următoarele: încă nu am găsit o modalitate didactică mai bună de a învăța copii ce înseamnă viața, decât prin cărți cu povești. Cu toate că trăim într-un mediu destul de artificial și cu tot mai multe obiecte de care depindem, cred totuși în puterea pe care basmele și poveștile le au de a ne readuce mai aproape de ceea ce este natural. Chiar și din perspectiva mediului prin care povestea se transmite, noi știm cu toții că e mult mai sănătos, din multe motive, să citim cărți și să avem un contact personal, mai ales emoționl, cu hârtia. De aceea e foarte important ca în dezvoltarea copiilor să existe și cărți pe care ei să le poată răsfoi și de care să se bucure cât se poate de mult în procesul creșterii. Nu sunt împotriva tehnologiei, dar cred că toate au o ordine și o limită pe care trebuie să le respectăm ca să putem conviețui sănătoși, și prin urmare, fericiți. Așadar, viitoarul  poveștilor, indiferent de mediul prin care vor fi transmise, va fi unul vital pentru învățarea  nu numai a ceea ce este etic în ziua de azi, ci mai mult, a ceea ce înseamnă să fii, pur și simplu, om.

Ce alte preocupări vă atrag?

Ca și om cu pasiuni meșteșugărești, mă atrag foarte multe preocupări. Unele am reușit să le practic chiar până azi, cum ar fi legătoria de carte, obiecte realizate manual și pictura în ulei. Pe de altă parte, mai sunt și altele pe care încă nu am reușit să le fac, cum ar fi împletiturile, broderia, și meșteșugul cu lemn, dar sper că acestea vor înflori într-o zi. O altă pasiune care mă atrage și pe care o fac cu mult drag, când am ocazia, este cântatul. Când eram micuță obișnuiam să cânt foarte des oriunde mă aflam, iar părinții mei credeau că voi urma un profil de canto, însă, în cele din urmă pasiunea și dragostea pentru desen au învins. Alte pasiuni, de natură diferită, pe care le-am practicat au fost cățăratul și mersul pe bicicletă. Sunt conștientă că fiecare dintre experiențele pe care le trăim lăuntric, contribuie la închegarea unei existențe trăite în scopul a ceea ce iubim.

De ce ați ales să locuiți la Turda?

Prima dată când am vizitat Turda mi-a plăcut foarte mult. În primul rând, pentru că e un oraș frumos și foarte verde, și în al doilea rând, pentru că nu e mare aglomerație. Am fost foarte plăcut surprinsă când am găsit că Turda este un oraș viu și activ din punct de vedere cultural dar în același timp și un oraș aerisit. Activitățile culturale desfășurate, istoria impresionantă a zonei Turzii, precum și aerul unui oraș plastic, bogat în peisaje colorate, expresiv și viu, sunt numai câteva din motivele pentru care orașul Turda este un loc de care îți dorești să aparții. Să nu mai spun de Salina Turda sau de formațiunile muntoase spectaculoase din jurul orașului. Un astfel de oraș îți dă senzația că te desprinzi de agitație și mintea devine mai limpede ca să poți reflecta pe partea creativă; practic Turda ne-a transmis, mie și soțului meu, tihna de care aveam nevoie pentru a duce la desăvârșire orice fel de lucrare. Până la urmă, aici am regăsit posibilitatea să-mi desfășor activitățile artistice, mai ales ca ilustrator, într-un mediu propice și foarte plăcut.