Părintele Octavian Băieş – zece ani de la plecarea în veșnicie

Preotul Octavian Băieș s-a născut în 2 septembrie 1942, în satul Bungard (județul Bistriţa- Năsăud). A studiat la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj Napoca, apoi la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu. S-a căsătorit, în anul 1968, cu Alexandrina Tiniş, profesoară de limba şi literatura română, cu care a avut doi copii, Ioana şi Octavian. S-a bucurat nespus de cei trei nepoți, Alexandru, Maria și Sofia.

Preotul Octavian Băieș s-a dedicat bisericii vii încercând diverse metode de atragere a

tineretului în activităţi extrașcolare, prin orele de cateheză în biserică, pe care le-a ținut între anii  1970-1978, în satul Archiud, protopopiatul Bistriţa. Din 1978, părintele Octavian Băieș și-a continuat activitatea ca preot al Parohiei Ortodoxe Române Turda III- Catedrala din Turda, unde a slujit până în 12 mai 2009, când a fost chemat la Domnul.

În anul 1992 Octavian Băieș a înfiinţat un cor de copii, care între timp a devenit formaţie corală, intitulată sugestiv Simbol, cu o activitate neîntreruptă de 25 de ani. În această perioadă corul a cântat în localități din toate regiunile ţării şi în orașe din  Bulgaria, Grecia, Cehia, Germania și Turcia.

În noiembrie 1994, preotul Octavian Băieș a înfiinţat revista religioasă pentru copii, Candela, publicație distinsă în 1995 cu Premiul Ministerului Culturii la Concursul Naţional Icoana din sufletul copilului, unde părintele Octavian Băieș a participat la ediţiile din 1995, 1997, respectiv 2000 și cu Corul Simbol. A avut o intensă activitate publicistică şi scriitoricească, reflectată în numeroasele articole semnate în publicaţii precum Vocea Arieşului, din Turda, Arieşul Turda (a fost membru fondator şi redactor-şef adjunct), Panorama Turda, Potaissa Creștină Turda, Candela Turda, Renașterea, din Cluj-Napoca, Cuibul Visurilor, din Maieru (județul Bistriţa-Năsăud).

Dintre volumele pe care le-a publicat amintim: Flori de busuioc (ediție bibliofilă 1996), Floare de dor, Basarabie (Editura Omnia, Brașov, 2000), Aspecte din activitatea corului de fete Simbol (editie bibliofilă, 2005), Archiud, dragostea mea (Editura George Coşbuc, Bistriţa 2007), Tinereţe fără bătrâneţe…Din activitatea corului de fete Simbol din Turda (Turda 2012). Părintele Octavian Băieș a adunat materialele și documentele pentru acest volum de-a lungul anilor, dar nu a mai trăit ca să îl vadă tipărit. Cartea a apărut cu sprijinul familiei. Surorile Ramona și Raluca Ilea, component ale corului de fete ”Simbol” al Catedralei Ortodoxe Române din Turda, s-au străduit, de asemenea, să mențină viu duhul părintelui Octavian Băieș.

Pasionat din tinerețe de istorie, Octavian Băieș a căutat și a adunat informații și documente toată viața sa. Toți cunoscuții săi mărturisesc despre dragostea de neam și țară, sentimente manifestate de către preotul Octavian Băieș ori de câte ori avea ocazia, revărsându-le asemenea unui șuvoi clocotitor spre cei ce-l ascultau. Pentru a-i sprijini pe frații din Basarabia, întreținea legături strânse cu ei. Pe câțiva tineri i-a găzduit în propria sa casă, pe toată perioada studiilor.

În cei 31 de ani cât a slujit la altarul catedralei din Turda și-a pus amprenta harului preoției în viața multora. Numai Dumnezeu îi știe pe toți cei care s-au folosit duhovnicește, prin rugăciunile, sfaturile și exemplul personal al părintelui Octavian. În felul său de a fi și de a se manifesta se regăseau, în același timp, voioșia și umorul țăranului român, dar și capacitatea de a fi egal cu sine în orice situație, nelăsându-se intimidat de circumstanțele în care se afla.

Era nelipsit de la toate activitățile culturale din Turda, implicându-se în desfășurarea acestora, personal și împreună cu corul de fete Simbol. Pentru fetele din cor și pentru proiectele legate de acesta a depus toate eforturile posibile. Le transmitea bucuria și frumusețea vieții trăite în comuniune cu ceilalalți și pentru ceilalți. Așa cum mărturisesc fetele din cor, înainte de toate, mica comunitate formată în jurul părintelui, participa la școala vieții. De la fiecare întâlnire la care participau, plecau cu câte cel puțin un reper. Chiar în mustrările pe care le primeau, simțeau purtarea lui de grijă, care le pregătea pentru următoarele etape ale vieții.Tocmai de aceea, ochii lor izvorăsc lacrimi și cuvintele parcă nu pot fi rostite când își amintesc de „popa Băieș”.

În 2019 s-a scurs un deceniu de când părintele Octavian Băieș s-a mutat la cele veșnice. Dumnezeu să-l așeze alături de sfinții Săi!

Sursa imaginii reprezentative: www.delcampe.net