Parastase pentru Ioan Rațiu

Spre sfârșitul anului 1902, o știre publicată de „Foaia poporului” din Sibiu, avea să producă puternice emoții și regrete tuturor românilor: „Stegarul poporului nostru, presidentul Partidului Naţional Român, Dr. Ioan Raţiu, a răposat fără veste în 4 Dec. la 5 ½ d. a.”  „Un stâlp puternic al naţiunii noastre s-a dărâmat; o stea conducătoare de pe orizontul naţional al poporului român a apus în noianul veciniciei. Dr. Ioan Raţiu nu mai este între cei vii! Dr. Ioan Raţiu a dispărut trupeşte din  sânul poporului român, pe care atât de mult l-a iubit şi pentru care o viaţă de om a luptat!”

Născut la Turda, în 19 august 1828, într-o veche familie nobiliară de români, dr. Ioan Rațiu

și-a dedicat întreaga viață, chiar cu riscul asumat al pierderii libertății, luptei pentru drepturile politice și sociale ale românilor ardeleni. Este „părintele” Memorandului din 1892, prin care se cereau împăratului Franz Josef, pentru români, drepturi etnice egale cu ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare forțată, întreprinse de guvernul de la Budapesta.

În câteva cuvinte, necrologul din „Foaia poporului” demonstrează caracterul, curajul și corectitudinea dr. Ioan Rațiu, în toate acțiunile sale întreprinse în slujba neamului său: „în lunga sa carieră politică şi în grelele lupte ce a avut să le suporte pentru neam, stăpânit a fost între altele de tăria  de  caracter înnăscută, de perseveranţă neînfrântă, de curagiu şi corectitate în toate acţiunile sale.”

În aceeași notă, Iosif Șterca Şuluţiu, vice-președinte al ASTRA, consemna, în „Gazeta Transilvaniei”: „Întreaga viaţă a lui Raţiu, din tinereţe până în adâncile bătrâneţe, a fost o luptă energică pentru drepturile poporului român, pentru care a luptat cu sabia, cu graiul şi cu condeiul.”

A fost înmormântat la Sibiu, acolo unde se stabilise, împreună cu familia sa, în anul 1892, după ce, întorcându-se de la Viena, unde depusese Memorandul, îi fusese devastată casa din Turda, fiindu-i pusă în pericol chiar viața.

La înmormântarea dr. Ioan Rațiu, care a fost „frumoasă și demnă” a participat o mare mulțime de oameni, din Sibiu și din împrejurimi, ba chiar și din localități mai îndepărtate.

Însuşi Excelenţa Sa Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma, dr. Victor Mihályi, a pontificat serviciul funerar. A participat și Prea Sfinţia Sa Mitropolitul  Ortodox al Ardealului, Ioan Meţianu.

În ziua înmormântării, la Turda, orașul său natal, preoții Artemie Codarcea și Ioan Nicoară au oficiat o slujbă de pomenire la biserica Rățeștilor „fiind de faţă toţi Românii din Turda, in­teligenţă şi popor. S-au ţinut asemenea parastase în Veştem şi în Peneşul săsesc.” De asemenea, în aceeași zi, și la biserica Albă din București s-a ținut parastas pentru odihna sufletului lui Ioan Raţiu, organizat de Liga Culturală a tuturor Românilor … oficiat de cei trei preoţi ai bisericii. La această ceremo­nie au asistat între alţii D-1 Petre Grădişteanu, preşedintele, Gheorghe Popovici, vice-preşedintele Ligii, generalul Balaban etc.” („Gazeta Transilvaniei”)

***

În buna tradiție creștinească, cei adormiți în Domnul sunt pomeniți veșnic, și se înalță rugăciuni către Dumnezeu pentru liniștea sufletelor lor.

În cele ce urmează voi prezenta parte din parastasele ținute în memoria bravului bărbat născut la Turda, până la anul centenarului nașterii sale.

Probabil primul parastas de pomenire a dr. Ioan Rațiu, consemnat de presa vremii, oficiat în biserica greco-catolică, în prezența unui numeros public, intelectuali și oameni simpli,

a avut loc la Sibiu, de Boboteaza anului 1903, A doua zi, 7 ianuarie 1903, de Sfântul Ioan Botezătorul, la Biserica „Rățeștilor” din Turda „după terminul liturghiei s-a celebrat un părăstas întru memoria lui Dr. I. Raţiu, prin o. d. protopop A. Codarcea şi preoţii Ioan Pătăcean din Copand, şi Simeon Luca din Mischiu.”

Trista veste a morții eroului memorandist turdean a îndurerat chiar și comunitățile de români din Statele Unite, în rândul cărora s-a bucurat de multă prețuire și dragoste. Două scrisori sosite pe adresa „Foii poporului” la începutul anului 1903, chiar dacă nu pomenesc de slujbe de parastas în amintirea dr. Ioan Rațiu, exprimă tristețea pentru pierderea „bunului Tată” și merită atenție.

Prima scrisoare este trimisă din Alliance (Ohio), la 4 ianuarie 1903: „Românii depărtaţi în Lumea nouă, unesc lacrămile lor fierbinţi cu  ale fraţilor de acasă, pentru  marea pierdere a bunului Tată al poporului român, Dr. I. Raţiu:  N. Suciu  din  Agârbiciu, G. Filip  din Bartan, I. Vlăduţu din Valchid, I. Sălcăian, N. Meheţu din Richişdorf, N. Popovici  din  Bertan, N. Roman din  Berchiş, I. Rotariu,  din Valchid.”

A doua scrisoare, expediată din Lisbon, Ohio: „Cuprinşi de durere pentru pierderea marelui nostru bărbat care s-a luptat din tinereţe până în ultimul moment al vieţii sale, ne alătu­răm și noi la jalea poporului nostru.”  Semnează Emanuil Rohan.

Tot în anul 1903, în ziua de Rusalii, în biserica greco-catolică din Sibiu s-a slujit un parastas întru  pomenirea lui Ioan Raţiu, „pentru  odihna  sufletului  marelui răposat. Au fost de faţă doamna Dr. Rațiu cu  domnişoarele şi alţi membri ai familiei, apoi inteligenţă  şi popor  numeros. Serviciul  divin l-a celebrat rev. d. protopop  Nicolae Togan şi dl Arseniu Bunea … Cântările le-a executat corul  studenţilor  gimnaziului sub conducerea învăţătorului  local. După terminarea serviciului,  s-au citit la moment rugăciunile de dezlegare, apoi s-a dat celor de faţă colivă după obiceiul local.”

O notă de doar câteva rânduri din „Gazeta Transilvaniei” informează cititorii că în 4 decembrie 1912, la împlinirea a „10 ani de la moartea lui Dr. Ioan Rațiu, fost avocat în Turda, care ne-a făcut bisericei şi şcoalei de aci multe lucruri bune” în biserica familiei din Turda s-a slujit un parastas solemn „pentru repausul şi odihna su­fletească a fostului preşedinte al Par­tidului Naţional Dr. Ioan Raţiu.”

Un an mai târziu, în a treia zi de Paști, adică marţi, 29 aprilie 1913, un parastas pentru

sufletul fericitului dr. Ioan Raţiu s-a oficiat în biserica parohială greco-catolică din Sibiu. „Parastasul a fost cele­brat de mandatarul Ex. Sale d-lui Arhiepiscop şi Mitropolit de Alba Iulia şi Făgăraş Dr. Victor Mihályi, canoni­cul Dr. Vasile Suciu din Blaj, asistat de protopopii: Nicolae Toganu, Arseniu Bunea şi Valeriu Florianu, în prezenţa întregii familii a răposatului şi a unui public numeros, remarcându-se şi prezenţa d-lui Iuliu Maniu, advo­cat din Blaj, a inspectorului de şcoale în retragere Iuliu de Bardosy etc. După parastas s-a făcut un pelerinaj la mor­mântul fericitului Dr. I. Raţiu citindu-se şi acolo rugăciunile obicinuite pen­tru răposaţi şi cântându-se În veci po­menirea lui!Panegiricul l-a rostit în biserică canonicul Dr. Suciu relevând constanţa intrepridă a principiilor ce l-a caracterizat în întreaga viaţă pe Dr. Ioan Raţiu.”

La acest parastas, canonicul Dr. Vasile Suciu a rostit un discurs în care spunea că Dr. Ioan Raţiu este „una din figurile măreţe ale nea­mului nostru” și a încheiat cu îndemnul, adresat nu numai celor prezenți dar, în special, generațiilor viitoare: „Să ne gravăm şi noi în inimile noastre pline de căldură figura, faptele suferinţele şi dragostea de neam ale lui Dr. Ioan Raţiu, pe cari să le avem şi să ie purtăm pururea cu noi, pentru că şi nouă, ba poate mai mult decât altora, ne sună porunca apostolului: Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri şi să le urmaţi credinţa.” (Gazeta Transilvaniei)

1928 a fost anul centenarului nașterii dr. Ioan Rațiu și era de așteptat să aibă loc importante manifestări aniversare.

În Gazeta Transilvaniei, din 15 august 1928, Baroul avocaților din Turda, prin dr. Valer Moldovan și dr. Emil Chețianu, anunța că „Împlinindu-se Duminecă la 19 August una sută ani de la naşterea marelui patriot Dr. Ioan Raţiu, rugăm pe toţi românii de bine să participe la serbările de comemorare, cari se vor des­făşura la această dată.” În program, de la ora 10, „parastas solemn în biserica gr. cat. din Turda veche”, iar de la ora 12 „procesiune la fosta casă a lui Dr Ioan Raţiu, unde se va dezveli placheta comemorativă.”

Acestui apel i-a răspuns un numeros public, alături de întreaga organizaţie a Partidului Național Ţărănesc din oraşul şi judeţul Turda. Evocând viața și personalitatea celui omagiat, decanul Baroului Turda, dr. Valer Moldovan a spus: „Temperament pozitiv frămân­tat mereu de probleme şi neo­bosit întru a le înfăptui, Dr. Ioan Raţiu a lăsat urme dăinuitoare în toate domeniile vieţii publice, fie cele de natură culturală economică sau politică.” În încheierea discursului său propunea „ridicarea unei statui monumentale în mijlocul oraşului Turda.”

Despre această manifestare „sărbătoarea întregului neam româ­nesc” avea să se scrie și în publicația arădeană Românul, menționându-se că a avut loc „un parastas solemn în bi­serica greco-catolică românească şi o pro­cesiune la fosta casă a Dr-ului Ioan Rațiu, distrusă în 1892 de furia plebei maghiare din Turda, unde s-a dezvelit o plachetă comemorativă” și că Ştefan C. Pop, prin discursul său, în care a evidențiat viața zbuciumată şi plină de lupte glorioase a marii personalități care a fost Dr. I. Rațiu, „de numele căruia se leagă paginile cele mai glorioase ale Ardealului dinainte de război…a făcut adâncă impre­sie asupra numeroasei asistențe de ţărani şi intelectuali veniţi din toate părţile Ardea­lului.”

Și de la Sibiu se informau cititorii Gazetei că „Duminecă, 19 Au­gust 1928, împlinindu-se 100 ani de la naşterea acestui mare băr­bat al Neamului (Dr. Ioan Rațiu), se va ţine în Sibiu un parastas pentru odihna răposatului. Parastasul va avea loc la orele 11 a. m. în bise­rica unită veche, în al cărei ci­mitir se află şi mormântul ne­uitatului luptător naţional. La această pioasă solemnitate sunt invitaţi toţi românii de bine. După informaţiile ce le avem, parastasul va fi celebrat de per­soane din înaltul cler unit. Par­tidul Naţional Român azi Naţional Ţărănesc va fi reprezentat prin o delegaţie în frunte cu însuşi actualul preşedinte Dl Iuliu Maniu. Din partea organi­zaţiei Sibiu a P. N. Ţ. se va depune o coroană pe mormân­tul răposatului, alte persoane vor depune cununi şi jerbe de flori.”

La sărbătoarea anunțată, alături de marele politician Iuliu Maniu, au luat parte membrii fa­miliei Raţiu și întreaga or­ganizaţie a P.N.Ţ. din Sibiu, în frunte cu generalul de divizie (r). Boeriu, preşedintele organizației Sibiu.

Dacă cele petrecute și prezentate mai sus s-au desfășurat în cele două orașe ale vieții dr. Ioan Rațiu, respectiv Turda și Sibiu, nu înseamnă că memorandistul nu a fost pomenit și în alte localități din Transilvania și din România. Pretutindeni, românii se adunau în biserici și se rugau pentru mântuirea sufletului marelui decedat, ca recunoștință a meritelor sale în apărarea nației române. La centenarul nașterii sale, în duminica de 19 august 1928, s-au mai oficiat slujbe de pomenire a memoriei dr. Ioan Rațiu la Arad, Cluj și în alte părţi.

Unele comunități erau recunoscătoare pentru că le-au apărat în fața instanțelor, în procese pe care le-au câștigat. Pentru că vestitul avocat turdean și-a dedicat cauzei naționale, pe lângă activitatea politică și profesia de avocat, pe care și-a exercitat-o cu aceeași pasiune și abnegație, apărând drepturile ţăranilor români apăsaţi de maghiari.

Un astfel de caz s-a întâmplat cu țăranii din Bicaz, din comitatul Ciuc, astăzi în județul. Neamț, în vremea când dr. Ioan Rațiu locuia încă în Turda, așa cum este consemnat în „Gazeta Transilvaniei” (decembrie 1911 – ianuarie 1912)

Români „din comuna aceas­ta (Bicaz) şi cele vecine s-au aşezat … pe locurile acestea sălbatice şi nefolosite de nimeni, pe cari cu multă trudă le-au curăţit de pădure şi pietre, făcându-le fructifere. Mai târziu a început a se manifesta tot mai mult relaţiunea de drept dintre proprietarul pământurilor (co­mitatul) şi coloniştii români, cari erau ameninţaţi cu scoaterea afară chiar şi din casele lor, sau cu solvirea unei taxe de răscumpărare, care întrecea puterile lor.”

Sub această amenințare, românii din Bicaz au luat hotărârea de a intenta proces comitatului, dar pentru a spera într-un verdict favorabil aveau nevoie de un avocat cu prestigiu, cunoscut pentru cauzele în care a pledat cu mult succes. Notorietatea lui Ioan Rațiu i-a determinat să încerce să-l convingă să le accepte cauza. Teodor Crușit, tânăr locuitor din Bicaz, notează:

„Românii s au hotărât a intenta pro­ces proprietarului şi au mers 42 de inşi la Turda, pentru a încredinţa pe advoca­tul de pie memorie Dr. Ioan Raţiu cu pur­tarea procesului, care a decurs 2 ani cu prospecte foarte bune pentru locuitorii de aicea.

În timpul cât a reprezentat cauza noastră, a dezvoltat un zel neobosit, o atragere cătră Românii aceştia, aievea părintească. Nu a fost numai advocatul nos­tru, ci părintele, pe care-l doare inima pentru năcazul fiilor săi. Nu a pregetat a osteni pe locurile acestea, pe atunci abia accesibile, de multe ori chiar pe jos tre­când munţii gigantici.

A înfruntat cu abnegaţiune ura şi şicanele secuilor, pentru dragostea de neam ce a manifestat-o şi a făcut un bine nepreţuit oamenilor de pe aici.”

În amintirea acelor vremuri și întâmplări, la Bicaz, în biserica noastră gr. cat. din Valea Jidanului liturghia şi pa­rastasul îndatinat a se servi pentru fe­ricitul Dr. Ioan Raţiu s-a îndeplinit şi în anul acesta, în 26 Noemvrie v., ziua Sfântului Ioan Gură de Aur, la care a asistat un public numeros. Comunicatul frumoasei așezări din județul Neamț era adus la cunoștința cititorilor „Gazetei Transilvaniei” astfel: „Memo­ria prea fericitului Dr. Ioan Raţiu e vie încă în inimile credincioşilor de aici, căci prin mijlocirea şi conlucrarea dânsului au ajuns locuitorii acestor co­mune a fi stabiliţi pe aceste locuri. Trebuie ca şi generaţiunile mai tinere, cunoscând faptele şi meritele decedatu­lui, să se dedeie la o viaţă mai rod­nică, năzuindu-se să-l imiteze. Acesta e scopul, care s-a ţintit prin iniţierea acestei sărbători, căci altcum multele şi feluritele valuri, ce se ridică asupră-ne, ne vor slăbi mult. În veci pomenirea lui!…Servirea liturgiei şi parastasului a fost iniţiată de învăţătorul pensionat d-1 Augustin Rişoiţă. Dintre preoţii invitaţi au servit pe iângă d-nul Pompei Butnariu, preot în loc şi dl Demetriu Drăganu preot in Dămuc, fiind prezente mai multe familii fruntaşe.”

Tânărul Teodor Crușit îți încheia scrisoarea mulțumindu-i lui Rișoiță pentru această „idee norocoasă şi de adânc înţe­les faptă nobilă”  exprimându-și speranța continuării și în viitor a acestui „act de pie­tate” față de binefăcătorului lor: „să reîmprospătăm memo­ria binefăcătorului nostru”, deoarece „un spirit mai bun, un luptător mai dezinteresat, un exemplu mai demn de urmat, ca fericitul Dr. Ioan Ra­ţiu pentru noi Românii şi în special pen­tru aceştia din părţile acestea — nu este.”