O poveste a Monumentului Eroilor Sovietici din Cimitirul Central al Turzii

Două monumente veghează somnul de veci al morților îngropați în sectorul din Cimitirul Central al Turzii, rezervat militarilor căzuți în război. Unul s-a ridicat întru omagierea memoriei ostașilor din Armata maghiară, căzuți în luptele din toamna anului 1944, pentru eliberarea Turzii. Celălalt monument tronează în parcela destinată mormintelor unde zac militarii Armatei Sovietice, morți cu ocazia acelorași lupte, din  toamna anului 1944. Niciun monument nu veghează șirul mormintelor ostașilor români care și-au jertfit viața pentru apărarea patriei, în cele două războaie mondiale din secolul al XX-lea.

Exemplu de productivitate a muncii în 1945

Primul monument ridicat în Cimitirul Eroilor din Turda, încă înaintea sfârșitului celui de-al doilea război mondial, cinstește memoria eroilor Armatei Roșii, a Uniunii Sovietice, care au căzut în luptele pentru eliberarea Turzii. Din ”rapoartele de șantier” întocmite pe zile, păstrate la Serviciul Cluj al Arhivelor Naționale, rezultă că lucrările, începute în 15 martie 1945 și încheiate în 15 aprilie, același an, au durat o lună! O zi (31 martie) nu s-a lucrat, deoarece comisarul care supraveghea lucrările din partea Armatei Roșii a lipsit și, fără supervizarea, eventual verificarea reprezentantului trupelor de ocupație sovietice nu se mișca nici măcar un pai!

La câteva luni după ce au fost răvășite de război, la Turda și la Câmpia Turzii fabricile și-au reluat producția

Din aceleași rapoarte rezultă că pentru turnarea fundației, a soclului și a obeliscului ce alcătuiesc Monumentul Eroilor Sovietici din Cimitirul Central al Turzii s-au folosit, o tonă de ciment și circa o tonă și jumătate de oțel beton, de diferite grosimi. Pe lângă aceste materiale, în parte cumpărate, în parte donate de Fabrica de Ciment din Turda și de Industria Sârmei Câmpia Turzii, pentru construirea monumentului s-au mai folosit scânduri și grinzi din lemn, scoabe metalice și pietriș, extras din râul Arieș. În ceea ce privește uneltele folosite, pe lângă camioneta armatei sovietice, din rapoartele zilnice de lucrări rezultă că s-au mai folosit roabe, tărgi, lopeți, lopeți cu margini, târnăcoape și hârlețe, o parte din acestea, împreună cu o baracă amenajată ca și magazie ”luate în primire” sau ”reținute” de la un anume Gheorghe Boitor.

”Nu poți, te ajutăm! Nu știi, te învățăm! Nu vrei, te obligăm!”

Din documentele descoperite în arhive reiese că înălțarea monumentului s-a făcut pe spezele comunității turdene. Astfel, prin adresa 2483, din 9 aprilie 1945, Primăria Turda îl înștiința pe Dumitru Ianeșiu, președintele Sfatului negustoresc din oraș, că din valoarea totală a Monumentului Eroilor Sovietici, stabilită la 3,2 milioane de lei, comercianții locali vor trebui să contribuie cu suma de un milion de lei. Conform adresei, negustorii turdeni aveau la dispoziție trei zile pentru colectarea banilor, ce trebuiau depuși la Prefectura județului Turda până cel târziu în 12 aprilie 1945.

În acest răstimp, 165 de comercianți din oraș au ”donat” 1,109 milioane de lei pentru construirea Monumentului Eroilor Sovietici din Cimitirul Central al Turzii. Dintr-un tabel cu numele a zece negustori care au refuzat să achite ”donația” reiese că sumele cu care trebuiau să cotizeze negustorii au fost impuse, nu lăsate la latitudinea acestora. Lista cuprindea numele comercianților ”care nu au achitat suma repartizată lor pentru Monumentul Sovietic”. Cei zece ”recalcitranți” s-au eschivat de la plata a 162 de mii de lei, sumă defalcată în părți de 2 mii, până la 60 de mii de lei, de căciulă.

”Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine!”

Potrivit rapoartelor zilnice, lucrările la Monumentul Eroilor Sovietici din Cimitirul Central Turda

au început în 15 martie 1945 și s-au încheiat o lună mai târziu, în 15 aprilie, când s-au turnat soclul și obeliscul. Pentru munca prestată, echipa de zidari a primit 141 de mii de lei. Doi dulgheri au fost plătiți cu 6, respectiv 10 mii de lei, de unde rezultă un total de 16 mii de lei.

Cu banii primiți, pentru mai puțin de o lună de lucru, cei doi dulgheri își puteau cumpăra, împreună, cam 30 de pâini, sau 10 kilograme de carne de vită, 6 kilograme de carne de porc, ceva mai mult de 6 kilograme de brânză de oaie, peste 6 litri de ulei de floarea soarelui, aproximativ 7 kilograme de zahăr sau  8 kilograme de orez.

(Inflația în România – coordonatori Mircea Ciumara, Constantin Ciutacu, Editura Expert București, 2004; pag. 72-tabel ”Evoluția prețurilor medii la bunuri de consum în perioada 1938-1947; pag. 73-tabel ”Indicele general al prețurilor de detaliu și al costului vieții în perioada 1933-1947”).

Pentru extragerea pietrișului din râul Arieș s-au plătit câte 600 de lei pentru un metru cub de balast.  Transportul pietrișului, efectuat cu o camionetă a armatei sovietice, a costat 3500 de lei, metrul cub. La construirea monumentului au lucrat și deținuți de la pușcăria din Turda. În grupuri de câte șase oameni, sau de câte zece, supravegheați de unul sau doi gardieni, deținuții lucrau, în principal, la nivelarea terenului pe care urma să fie amplasat  monumentul. Pentru această muncă, se plăteau pușcăriei câte 500 de lei, pe zi, de om, atât pentru deținuți cât și pentru gardieni.

Monumentul, ridicat în 30 de zile, aleile dintre morminte, amenajate în șapte luni

Monumentul Eroilor Sovietici, din Cimitirul Central al Turzii a devenit cauză a unor întâmplări ce au tulburat, oarecum, apele în comunitatea locală. Cel mai recent incident, petrecut în acest an, cu ocazia sărbătoririi Zilei Eroilor, a fost provocat de depunerea de coroane de flori la mormintele ostașilor din Armata Roșie, deoarece militarii participanți la ceremonie au confundat sectorul românesc cu cel sovietic, din Cimitirul Eroilor Turda. Încurcătura, ce a provocat niscaiva cutremure în conducerea Garnizoanei militare locale, a propulsat Turda, pentru câteva zile, în top-ul știrilor la nivel național.

O altă întâmplare, generată de o scrisoare buclucașă, dovedește mentalitatea ce caracteriza autoritățile comuniste, aflate încă în ”etapa dură” a construirii societății socialiste multilateral dezvoltate în România.

Printr-o scrisoare datată 7 aprilie 1961, tovarășa Lidia Ivanova, din Moscova (URSS) ruga autoritățile publice din Turda să îi furnizeze informații despre starea mormântului tatălui său, ostașul sovietic Iosif Ivanovici Cahanovschi, căzut în luptele din toamna anului 1944 pentru eliberarea orașului Turda. ”Vă rog să îmi comunicați în ce stare se află mormântul tatălui meu, care a murit în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în România, în 1944, luna noiembrie și a fost înmormântat în orașul Turda, mormântul 37, cu numele Iosif Ivanovici Cahanovschi”.

Monumentul, construit de meseriași turdeni încă posesori de năravuri capitaliste, dar și cu sula

sovietică în coaste, a fost înălțat într-o lună. În 1961, după 16 ani de la instalarea primului guvern comunist din România, Sfatul Popular al orașului regional Turda a avut nevoie de șapte luni pentru a răspunde scrisorii Lidiei Ivanova, din Moscova, căreia îi comunicau, prin adresa 27.683 din 11 noiembrie 1961, semnată de vicepreședintele Sfatului Popular, ing. Horea Nap și de secretarul Iuliu Puia: ”Pe această cale vă informăm că, prin grija Sfatului Popular al orașului nostru și organizațiilor de tineret, atât mormintele Eroilor Sovietici cât și a Eroilor Romîni, căzuți pentru aceiași cauză, sînt întreținute cu multă grijă și în condițiuni demne de cauza măreață pentru care acești Eroi și-au dat viața, iar cu ocazia zilelor comemorative aceste morminte se împodobesc cu flori. Cele 3 fotografii alăturate ilustrează modul de întreținere a mormintelor Eroilor Sovietici și Romîni, din orașul Turda. Vă asigurăm de toată grija noastră și în viitor pentru buna îngrijire a mormintelor Eroilor Sovietici din acest oraș”.

În scrisoarea de răspuns, autoritățile comuniste din Turda nu au oferit nicio informație despre mormântul tatălui Lidiei Ivanova, ostașul Iosif Ivanovici Cahanovschi. În schimb, conducerea Consiliului Popular Turda ”îi raporta” Lidiei Ivanova că ”mormintele sunt întreținute cu grijă”. Cu câtă grijă, rezultă din explicația oferită Sfatului Popular al Regiunii Cluj cu privire la cauza întârzierii cu care s-a trimis Lidiei Ivanova scrisoarea de răspuns: ”S-a răspuns cu întârziere deoarece mormintele au fost reamenajate și s-au construit alei!” Pentru amenajarea câtorva alei, autoritățile turdene din 1961 au avut nevoie de șapte luni, în vreme ce construcția monumentului a durat ”da capo al fine” aproximativ 30 de zile, în 1945.

Sursa foto Monumentul Eroilor Sovietici din Cimitirul Eroilor Turda -Marius Romilă (MediaCom.ro)