Ideea înfiinţării unui muzeu unde să se promoveze, mai ales, activitatea  memorandistului dr. Ioan Rațiu, care s-a aflat la cârma Partidului Național al Românilor din Transilvania și Ungaria mai bine de două decenii, i-a aparținut lui dr. Augustin Raţiu, un descendent al acestei familii, cunoscut pentru activitatea depusă în slujba neamului românesc, pe întreg parcursul vieții sale.

Om politic activ, fost primar al Turzii (1932), preşedinte al Reuniunii Meseriaşilor din Turda și decan al Baroului Avocaţilor din Turda, Augustin Rațiu, prin repetatele sale demersuri înaintate instituțiilor statului și unor societăților culturale, precum și prin popularizare în presa vremii, a făcut posibilă înființarea unei secții de istorie modernă la Turda. Acest fapt, va avea drept consecință apariția muzeului, ca instituție de sine stătătoare, un deceniu mai tîrziu.

Chiar dacă, oficial, certificatul de naștere al muzeului turdean poartă data de 22 noiembrie 1943, bazele sale au fost puse de către dr. Augustin Raţiu, încă din anul 1933.

În acest sens, Augustin Rațiu și-a asigurat sprijinul Comisiunii Monumentelor Istorice care a înaintat președintelui ASTREI cererea sa cu privire la înființarea unui muzeu la Turda. Comisiunea Monumentelor Istorice specifica în recomandarea trimisă președintelui ASTRA că artefactele expuse ”ar constitui o frumoasă icoană a trecutului şi prezentului neamului nostru în regiunea Turdei”.

Pregătirile și demersurile înființării acestui muzeu au început din toamna anului 1932. La acel

Casa de Cultură a Turzii, în perioada interbelică, actualul Muzeu de Istorie

moment, Augustin Rațiu o informase pe Felicia Rațiu, fiica memorandistului, despre intenția deschiderii unei expoziții dedicată memoriei tatălui său, idee împărtășită și acceptată cu entuziasm și de către Uniunea Avocaţilor din România. În cadrul Reuniunii avocaților, desfășurată la Cluj în toamna aceluiași an, Augustin Rațiu a organizat o excursie la Turda. Printre obiectivele propuse spre vizitare figura și Casa Culturală, ce se dorea a fi sediul viitorului muzeu. ”…După şedinţa festivă am mers la Casa Culturală instalată în vechiul conac princiar, unde am arătat odaia în care vreau să instalez, cu ajutorul tău (Felicia Rațiu – n.n) şi a familiei tale, un muzeu în cinstea lui Dr. Ioan Raţiu. Despre toate aceste s-au dat şi publicat rapoarte detaliate în ziarul Dimineaţa din Bucureşti, în numărul din 14 septembrie 1932 şi în ziarul Universul din Bucureşti din aceeaşi zi la pagina Ardealului. La Turda am publicat în gazeta locală tot ce s-a întâmplat, având pe pagina 1 fotografia statuiei lui Dr. Ioan Raţiu”.

La începutul anului 1933, Felicia Rațiu, trimitea, din Sibiu la Turda, mai multe obiecte personale ale părinților săi, ce au permis începerea organizării expoziției de bază a muzeului. Astfel, la Turda au ajuns, pe această cale, diverse piese de mobilier, tablouri și obiecte personale ale familiei.

Înfiinţarea unui muzeu la Turda presupunea însă mult mai mult decât aducerea câtorva obiecte. Pentru amenajarea sălilor de expoziție era nevoie de fonduri băneşti consistente, greu de obţinut într-o perioadă confruntată cu o criză financiară mondială acută, resimțită și în România.

Printr-o scrisoare, trimisă de Augustin Raţiu primarului Turzii, se solicita ajutor financiar, Primăria contribuind în acest sens cu suma de 1000 de lei și cu promisiunea unei subvenții ce urma a fi acordată ulterior înființării muzeului, pentru întreţinerea acestuia. Aprobarea acestei subvenții urma să fie discutată într-o şedinţă de buget.

Alte fonduri au fost strânse de la Asociaţia Cultul Eroilor. Printr-o adresă a Baroului Avocaţilor din Turda, se cerea acestei asociaţii o subvenţie anuală care să fie destinată Muzeului Dr. Ioan Raţiu din Turda, suma virată de această asociație fiind de 3.200 lei. ”Prin Adresa nr. 1633/30 iunie 1933, trimisă de Asociaţiunea „Astra” decanului baroului avocaţilor din Turda, Augustin Raţiu, suntem informaţi că sus numita asociaţie a virat în contul înfiinţării unui muzeu la Turda, suma de 1.000 de lei. Un alt ajutor financiar, vine din partea Parlamentului, Camera Deputaţilor depunând în acest scop nobil suma de 600 de lei”.

Prin apelul nr. 125/6 iulie 1933, oamenii de bine din localitate sunt rugaţi să-şi aducă sprijinul la îmbogăţirea colecţiilor Muzeului Dr. Ioan Raţiu din Turda.

Începând cu luna iunie 1933, muzeul a început să fie amenajat. Pe holul de la intrare au fost expuse diverse tablouri. Lucreţia Mureşan, soția protopopului Iovian Mureșan, împreună cu membrele din Reuniunea Femeilor din Turda a donat muzeului un tablou ce o înfăţişează pe Emilia Raţiu şi au amenajat în Casa Culturală, într-una dintre încăperile de la parter, o odaie ţărănească cu portul popular românesc din zonă.

Prin apelul din 29 august 1933, adresat Ministerului, s-au cerut noi ajutoare. Astfel, s-a solicitat ajutor material, sub forma unor donații de opere de artă pentru împodobirea interioarelor clădirii Casei Culturale. Comisiunea Monumentelor Istorice promitea sprijin și asistență în organizarea acestui muzeu.

Începând cu primăvara anului 1933, au fost angajaţi specialişti pentru curăţatul mobilei. Toate cheltuielile legate de deschiderea Muzeului Dr. Ioan Raţiu şi toate chitanţele au fost păstrate şi notate de către Augustin Raţiu într-un caiet, iar în vederea deschiderii muzeului au fost cumpărate diverse albume ce conţineau fotografii de familie.

Stadiul actual al cercetărilor nu ne-a permis să aflăm, cu exactitate, perioada de funcționare a acestui muzeu. Ceea ce se ştie, cu certitudine,este că, în anul 1939, muzeul era deja închis. Începând cu anul 1937, descoperirile arheologice de pe teritoriul Turzii ce erau depozitate la Casa Culturală, iau drumul Clujului pentru că ”…vechiul muzeu arheologic din Turda, din Casa Culturală, e în totală dezorganizare şi pe cale de dispariţie”

Nu se știe dacă muzeul şi-a îmbogăţit colecţia prin actul testamentar intitulat sugestiv Ultima mea dorinţă, Felicia Raţiu a lăsat instituţiei alte numeroase obiecte: ”altarul, ceasul pendulă Luize XI, masa de scris a neuitatei mele Mame, paravanul japonez, tăviţa de bilete cu ornamente în bronz , caseta cu mănuşi cu aceeaşi decoraţiune – obiecte ce au aparţinut iubiţilor mei părinţi şi caseta neagră care a fost a iubitei mele bunici Revia Orghidan”. Pe actul testamentar se mai aflau trecute numeroase cărţi cu dedicaţie, dintre care amintim: Mein Peusterwinkel de Carmen Silva, Viforul şi Apus de Soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea, Acţiunea diplomatică a României de Viorel Tilea, etc..

Felicia Rațiu a lăsat Muzeului Dr. Ioan Raţiu din Turda și numeroase tablouri: Vandalismul de la Turda, Generalul Panaitescu pe podul din Budapesta, Revia Orghidan, Emilia Raţiu, Dr. Ioan Raţiu în costum naţional, precum şi diverse lucrări plastice ce îi reprezentau pe membrii familiei Raţiu: Aurel, Dorina, şi Emilia, cu soţul Octavian, picturi ajunse în custodia executorului testamentar – dr. Augustin Raţiu. Nu deţinem informaţii ulterioare cu privire la soarta acestor obiecte. Muzeul Dr Ioan Raţiu se pare că a funcţionat o perioadă destul de scurtă, spaţiul destinat acestuia fiind revendicat în perioada interbelică de mai multe societăţi culturale din oraş.

N.R: Fotografiile folosite pentru ilustrarea acestui articol fac parte din colecția Muzeului de Istorie din Turda

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.