Scriu amintiri, fiindcă totul se petrece în comuna Casimcea, județul Tulcea, localitatea în care am văzut lumina zilei. De data asta amintirile se diluează în prezentul viguros.
De câteva decenii locuiesc în numele Casimcea, devenit prin propria-mi voință pseudonim literar. Casimcea! Nume care nu-și trădează originea orientală, încărcat cu muzicalitatea podișului cu același nume, cu susurul celui mai lung râu din Dobrogea, numit Casimcea, care măsoară 91 de kilometri, care nu se varsă în Marea Neagră, ci în lacul Tașaul, cu satul – centru de comună – , binecuvântat acum cu prezența diriguitoare a prețuitului primar, profesorul Gheorghe Țilincă. Am scris de câteva ori despre atenția mea oferită elevilor premiați de la școala gimnazială din localitatea dobrogeană, însă de această dată mă rezum la bucuria spirituală trăită de mine la inaugurarea Muzeului comunal Casimcea. Deschiderea acestei instituții, reprezendativă pentru acea zonă a Dobrogei, constituie un moment cultural de amploare, similar unui eveniment petrecut într-un centru urban de rang superior. De fapt acest muzeu există într-o clădire veche, recondiționată de primărie, care a aparținut familiei Nistor, cu reprezentanți la Casimcea și la București, cel mai recent fiind prof. univ. dr. Gheorghe Vlad Nistor, istoric și cunoscut om politic.
Pliantul tipărit cu acest prilej cuprinde 16 pagini, iar textul și fotografiile sunt așezate în
următoarele relevante diviziuni: Repere istorice și arheologice, cu importante date istorice și documentare; Secolul al XX-lea este reprezentat de clădiri importante, Secolul al XXI-lea este evidențiat cu „ansamblul comunei în 2020”, mai precis cu fațadele primăriei – clădire construită de curând, la inițiativa actualului primar, a căminului cultural, muzeului comunal, a școlii gimnaziale, toate renovate și zugrăvite nu de mult timp; implicit, pe verticală, busturile lui Alexandru Ioan Cuza și al lui Mihai Eminescu, al sculptorului Ion Jalea, dar și al tatălui acestuia, ale regelui Ferdinand și reginei Maria. Clădirile și lucrările de artă reprezintă, simbolic, o parte din istoria Dobrogei, a comunei Casimcea.
La pagina 14 a pliantului există o prezentare succintă a muzeului și al spațiilor existente în clădire, text pe care îl reproduc: Muzeul este organizat în 8 spații generoase, cu posibilitatea extinderii viitoare. Fiecare spațiu evidențiază aspecte importante din istoria și viața comunității. O grijă deosebită s-a acordat familiei, bisericii, școlii, instituțiilor și personalităților din toate domeniile.
Reiterez, iată, numele personalităților pentru care există panouri, expoziții și succinte prezentări, sub genericul Personalități desprinse din rândul comunității: sculptorul Ion Jalea (19 mai 1887 – 7 noiembrie 1983), pictorul Anton Lazăr (5 iunie 1913 – 24 septembrie 1997), scriitorul Mircea Ioan Casimcea (4 noiembrie 1936), scriitoarea Eugenia Vâjiac Frigioiu (30 ianuarie 1938), profesorul univ. dr. Mircea Ciurea (5 octombrie 1941 – 1 martie 2019), profesoara Volumia Sângeorzan (18 iunie 1950).
Penultima pagină a pliantului este dedicată principalilor realizatori ai muzeului. Citez din nou: primar Gheorghe Țilincă dr. Iuliana Titov – tematica expozițională; Eugenia Frigioiu, Cornelia Encica Goșman – colectarea obiectelor; Iuliana Titov, Elena Popa, Cornelia Encica Goșman, Eugenia Frigioiu – machetarea și montarea. În continuare sunt menționați donatorii de obiectelor din patrimoniul muzeului comunal.
Nu cred că există multe comune în România, care să beneficieze de un muzeu polivalent, structurat cu acribie în norme profesionale științifice, motiv pentru care inițiatorii și realizatorii așezământului merită felicitări.
