Întâmplări din județul Turda-Arieș, după unirea Transilvaniei cu România

Deși Austro-Ungaria pierduse primul război mondial, iar popoarele din imperiul defunct se pronunțaseră pentru autodeterminare, în 1919 și în 1920, chiar și după parafarea, prin Tratatul de la Trianon, a unirii Transilvaniei cu Regatul României,  administrația instalată de Consiliul Dirigent în Ardeal trebuia să dea dovadă de vigilență și să vegheze cu ochii în patru. Maghiarii rămași în România visau la Ungaria Mare, deși nu erau deloc adormiți.

Într-un raport înaintat la 7/20 martie 1919 de comanda Companiei de jandarmi din Turda către Biroul de Informații al armatei, de la Sibiu, se preciza că în județul Turda-Arieș ”spionaj străin sau propagandă contra statului și armatei nu s-a observat”. Cu toate acestea, lângă Tureni, cu ocazia arăturilor de primăvară din anul 1919 țăranii au dezgropat o ladă cu 12 puști cu baionetele aferente și 500 de cartușe.

O femeie de etnie maghiară i-a spus unui agent al secției de informații a Companiei de jandarmi din Turda că a primit amenințări cu moartea din partea conaționalilor săi ”fiindcă vorbește cu domni români”.  Aceeași femeie i-a spus agentului că ”maghiarii au multe arme, cartușe și granate (n.r: grenade) de mână” pe care le păstrează îngropate în afara satelor unde locuiesc.

Femeia i-a mai dezvăluit agentului de la secția de informații a Companiei de Jandarmi din Turda, că maghiarii din oraș au pus la cale o revoltă ce trebuia să izbucnească cu ocazia sărbătoririi zilei de 15 martie 1919. Însă, din cauza ”măsurilor stricte luate de armată” mitralierele ce trebuiau să sosească de la Cluj pentru maghiarii din Turda nu au mai ajuns la destinație, ceea ce nu a anulat revolta plănuită împotriva românilor ci doar a amânat-o cu trei-patru săptămâni, după cum spunea sursa agentului de informații de la Jandarmeria din Turda, citată în raportul trimis de comanda companiei la Biroul de Informații al Armatei Române, de la Sibiu.

Potrivit unui raport al Companiei de jandarmi din Turda, întocmit în 21 martie, în comunitatea maghiară din oraș se zvonea că în câteva săptămâni armata română va părăsi Transilvania și armata maghiară îi va lua locul. Pe această informație, ce până la urmă s-a dovedit nereală și-au întemeiat maghiarii din Turda speranțele în reușita unei eventuale revolte împotriva autorităților românești din oraș.

Turdeana de etnie maghiară care a furnizat aceste informații aprecia că ”o ciocnire pe viață și pe moarte între români și maghiari e neevitabilă”. Concluzia femeii: ”Acestea 2 națiuni deocamdată nu pot trăi împreună”.  Sursa îl asigura pe agentul de informații că românii știu numai jumătate din ceea ce se vorbește, la modul defavorabil, despre ei, în societatea maghiară.

Autoritățile românești din Transilvania, implicit și cele instalate la Turda, considerau că  ”elementele cele mai periculoase” care agitau mereu spiritele, proveneau, mai cu seamă, dintre maghiarii fără ocupație, și dintre magistrații și profesorii care au refuzat să depună ”jurământul nou, prescris de Consiliul Dirigent”. Comanda Companiei de jandarmi din Turda recomanda Biroului de Informații al Armatei, de la Sibiu, ca ”în interesul liniștei publice” și pentru ”curățirea țării de indivizi nemulțumitori, periculoși și revoltători” toți maghiarii fără ocupație  ”cari nu sunt cetățeni/aparținători/ din România mare, să fie, în timpul cel mai scurt, puși peste linia demarcațională” dintre România și Ungaria.

Revolta maghiarilor din Turda s-a amânat ”sine die” deoarece, în circa o lună după întocmirea raportului citat, Ungaria se confrunta cu o situație critică, atât pe front cât și pe plan intern. Potrivit unei știri a Agenției Dacia, preluată de ziarul Renașterea română, de la Sibiu, în numărul 79, din 24 aprilie 1919, sub titlul ”Armata maghiară deprimată” din cauza avalanșei refugiaților veniți din celelalte părți ale imperiului, la Budapesta ”situația  devenit neînchipuit de grea”.  Din cauza numărului mare de refugiați, în capitala Ungariei nu se mai găseau adăposturi pentru aceștia. Cazărmile și casele erau ticsite cu refugiați. ”Femeile și copiii dorm pe străzi” se scria în știrea Agenției Dacia, preluată de ziarul Renașterea română (nr. 79, joi, 24 aprilie 1919). Foametea și mizeria își arătau colții la Budapesta. Pe de altă parte, ofițerii și soldații ce se întorceau de pe front susțineau că întreaga armată maghiară era deprimată din cauza victoriilor și progreselor armatei române, care înainta tot mai mult spre vest.

În acele momente de mare cumpănă, nou-născuta Republică Maghiară intra definitiv sub zodia bolșevismului, odată cu numirea lui Kun Bela, fost ”comisar poporal pentru afaceri externe” în funcția de președinte al Oficiului Administrativ – Politic al Ungariei. Într-o altă știre transmisă de Agenția Dacia, din Viena, și preluată de ziarul Renașterea română, se preciza că în ședința de miercuri, 23 aprilie, a Guvernului revoluționar al Ungariei, la care au participat și Karoly Mihaiu (Mihaly) ex-președintele Republicii Maghiare, împreună cu fostul premier, Berinkey Denes, însoțit de toți membrii cabinetului său, conducătorii maghiari au decis să roage puterile aliate ”să se îndure de Ungaria”. Rugămintea a fost transmisă printr-o telegramă expediată la Paris în acest scop.

Cu toate acestea, câteva incidente demne de rubrica ”Faptul divers” se găsesc menționate în rapoartele întocmite de Compania de jandarmi Turda-Arieș pentru Prefectura Turda. Astfel, postul din Zau de Câmpie raporta că în 12 (13) decembrie 1919 ”cineva a tras mai multe focuri de armă din trenul Bistrița-Ludoș”. Dar în mai puțin de zece zile, acel ”cineva” care a tras asupra trenului avea identitate: V.I, din Zau de Câmpie, care furase arma unui militar, era trimis, în 21 decembrie, la Curtea Marțială din Cluj, unde magistrații militari urmau să îl judece pentru fapta sa.

Jandarmii raportau Prefecturii județului Turda că în perioada Crăciunului din anul 1919 nu s-au observat persoane suspecte în perimetrul acestei unități administrative. Dar dacă ”iredentiștii maghiari și-au luat concediu pentru sărbătorile de iarnă” românii nu stăteau cu mâinile în sân. Astfel, în 25 decembrie, prima zi a Crăciunului din anul 1919, trei ofițeri ai armatei române, care călătoreau cu ”trenul de povoară„ de la Turda spre Câmpeni, au coborât în stația Buru și au năvălit în crâșma lui Bota Ferencz, unde au cerut de băut într-un mod mai neobișnuit, prin stricarea ferestrelor birtului. Jandarmii au raportat, cu seninătate, că ”făptașii nu se cunosc!„ Ce ofițeri fără educație! Să nu se prezinte ei, la intrarea în birt?!

A doua zi de Crăciun s-a dovedit una cu ghinion pentru Gheorghe Chicinaș din comuna Micuș. ”Răufăcători necunoscuți” au tăbărât asupra lui Chicinaș, pe care l-au împușcat cu ”un revorver”. Victima, care a suferit răni grave la piept, a fost transportată la Spitalul Județean din Turda, iar oamenii legii au pornit pe urmele răufăcătorilor.

După o distrugere de bunuri și o tentativă de omor, parcă lipsea ceva din tabloul fărădelegilor petrecute în zilele de Crăciun ale anului 1919 în județul Turda. Pesemne, numai pentru a îndrepta această lacună, sergentul C.V i-a furat 12 mii de lei locotenentului N.C, în noaptea de 27 spre 28 decembrie, pe când ambii se aflau în gara Vințu de Sus, După ce a luat banii pe care locotenentul îi păstra într-o geantă, sergentul prădător s-a urcat în trenul de Oradia Mare și dus a fost! Dar potera îi luase deja urma.

Potrivit unui raport înaintat în 22 decembrie 1919 de Compania de jandarmi Turda-Arieș către Prefectura județului Turda, în pragul iernii ”populația suferea mult din cauza lipsei încălțămintei”. Soarta ”pâinii celei de toate zilele” din 1920 stătea sub semnul întrebării în județul Turda, unde, în toamna anului 1919 ”nu s-au putut face semănăturile de toamnă, din cauza ploii și a înghețului. Colac peste pupăză, în acel început de iarnă, dăduse boala și în oi și vite. Cazuri de animale bolnave s-au semnalat la Miheșu de Câmpie.

În acest articol s-au folosit informații din epocă, conținute în documente aflate la Arhivele Statului, obținute cu concursul d-nei arhivist dr. Mirela CĂRĂBINEANU.

Sursa foto:  https://intelligence.sri.ro