Înfiinţarea şi deschiderea muzeului raional din Turda

În toamna anului 1943, inspectorul şcolar Dariu Pop înfiinţa la Turda o societate muzeală. La scurt timp de la acest eveniment, în 22 noiembrie, un grup de 12 intelectuali, în frunte cu doi renumiți istorici, Constantin Daicoviciu și Ioan Berciu, puneau bazele muzeului oraşului şi judeţului Turda. Ceilalţi membri ai grupului ce făceau parte din protipendada orașului erau: dr. Valer Moldovan, dr. Augustin Raţiu, Petre Suciu, Ion Modrigan, Vasile Candrea, Dariu Pop, Bârlea Ioan, Vasile Iluţiu, Albin Moraru şi dr. Iosif Chioreanu.

În şedinţa de constituire, Ion Modrigan (profesor și fost prefect al județului), a contribuit în acest nobil scop cu suma de 100.000 lei, fond necesar începerii lucrărilor de amenajare a instituţiei. Alte sume au donat Cooperativa Turda (50.000 lei), Banca Centrală (20.000 lei) şi Comitetului şcolar al judeţului (20.000 lei). Alte donații au venit din partea unor persoane private şi fabrici din oraş.

În „Gazeta de la Turda” din 21 noiembrie 1943, Dariu Pop semnala importanţa istorică a Turzii şi a vestigiilor existente pe Dealul Cetăţii, dar și importanţa înfiinţării unei instituţii muzeale: Ne-am propus să nu încetăm cu agitarea acestei chestiuni ardente, de a reînfiinţa cel mai de seamă institut al dreptului nostru pe care-l avem aici, la răscruci de drumuri epocale, unde se găsesc, la suprafaţa arăturilor, urme reale de pe vremile de când nu se scria istoria şi tot aşa, urme palpabile de pe vremea strămoşilor noştri dacii şi romani.

Aceeași publicație,  în articolul intitulat „Înfiinţarea Muzeului turdean” informa cetățenii orașului  că cel însărcinat cu strângerea materialului existent şi organizarea muzeului era aceeași persoană care inițiase înființarea societății muzeale, Dariu Pop.

Situaţia economică precară, anii războiului şi instabilitatea politică existentă imediat după preluarea puteri de către comunişti a făcut imposibilă deschiderea expoziţiilor pentru publicul larg. Deschiderea faptică a muzeului turdean s-a făcut abia la 23 august 1951, profesorul Ioan Ţigăra ( de la Liceul Regele Ferdinand din localitate) fiind încadrat pe postul de responsabil al Muzeului Raional. Numirea unui responsabil însărcinat cu organizarea muzeului şi fixarea unui termen pentru realizarea expozițiilor erau decizii care nu ţineau cont de realitatea concretă de la Turda.

Lipsa personalului de specialitate (muzeul avea un singur angajat) a dus la dificultăţi legate de organizarea unui muzeu, într-un oraş cu o bogată tradiţie istorică şi culturală.

Cheltuielile legate de deschiderea, proiectarea şi organizarea expoziţiei, la care se adaugă insuficiența fondurile alocate, au constituit reale probleme în ceea ce privește organizarea acestei instituții.

Toate eforturile şi iniţiativele din perioada interbelică s-au dovedit a fi zadarnice. Nu a existat o voinţă politică în acest sens, iar în plin război era şi mai greu de realizat un astfel de obiectiv cultural mai ales că în toamna anului 1944, tăvălugul războiului s-a abătut cu brutalitate şi asupra localităţii Turda făcând imposibil deschiderea acestei instituţii.

Şapte ani mai târziu, într-un articol din presa vremii se specifica: În aceste zile se apropie de sfârşit lucrările de reorganizare a Muzeului raional de istorie din Turda, în noua sa formă îmbunătăţită, muzeul tinde să prezinte cât mai complet imaginea geografică a raionului. O atenţie deosebită a fost acordată secţiei de construire a socialismului, care prezintă în standuri bogate realizările înfăptuite aici în anii regimului de democraţie populară.

În Turda, înfiinţarea unei instituţii muzeale era poate mai necesară decât în altă parte, deoarece se impunea salvarea de la distrugere şi dispariţie a numeroaselor vestigii istorice prezente la tot pasul. Din lipsa unui muzeu local, multe dintre materialele descoperite au ajuns în diverse colecţii particulare, care apoi au dispărut în cea mai mare parte. Alte obiecte au ajuns în colecţiile altor muzee, precum: Cluj, Alba Iulia, Sibiu, Deva, Blaj, Târgu Mureş, Aiud, Bucureşti, Budapesta, Viena etc.

Deschiderea oficială a instituţiei şi fixarea tematicii expoziţiei, în primii ani după instaurarea

regimului comunist nu a fost o muncă uşoară. Ideologia de formare a omului nou trebuia respectată cu stricteţe, orice greşeală şi abatere de la politica partidului în acei ani putea fi fatală oricărei persoane.

Având un număr restrâns de muzeografi, încă de la înfiinţare s-a pus problema constituirii unui patrimoniu. Deoarece, piesele existente în colecții nu puteau acoperii necesarul expoziţional, singura alternativă a fost începerea unor cercetări de teren şi achiziţionarea unor piese etnografice din satele din jur.

Organizarea pe baze ştiinţifice a muzeului turdean a început, faptic, în 1 octombrie 1950. Arhiva muzeului turdean nu păstrează documente şi însemnări privind activitatea instituţiei înainte de anul 1951, datele deținute sunt prezente începând cu primul trimestru al anului menţionat.

În primul trimestru al anului 1951 s-au alocat 50 de mii de lei pentru achiziţiile de obiecte şi confecţionarii mobilierului necesar expunerii artefactelor. O nouă tranşă, de 97 de mii de lei, a fost virată în 9 mai 1951, fiind destinată amenajării, organizării şi deschiderii muzeului, iar în trimestrul trei alți 100 de mii de lei.

Documentele consultate ne-au permis să luăm la cunoştinţă de munca asiduă prestată pe tot parcursul anului 1951, de persoanele însărcinate cu deschiderea muzeului turdean. Organizarea expoziţiei s-a bazat în mare parte pe voluntariat, cea mai mare parte a celor implicaţi nefiind plătiți pentru munca lor.

Deschiderea muzeului turdean trebuie pusă în legătură cu alte zeci de deschideri de muzee din România comunistă a anilor ’50. Deoarece colecţia muzeului era săracă în artefacte aparţinătoare perioadei preistorice s-a făcut apel la instituţii similare din Cluj şi Aiud, pentru realizarea unui împrumut de piese din perioada istorică amintită.

Muzeul Raional Turda a fost deschis publicului în 23 august 1951. Muzeul, mixt,  era structurat pe cinci secţiuni: arheologie, etnografie, industrie, ştiinţele naturii şi secţia documente. Dintre aceste secții, în 23 august s-au deschis pentru public doar trei: etnografia, lapidarul roman şi industria locală.

Pentru deschiderea celorlalte secţiuni s-au virat, în 14 septembrie 1951, alți 300 de mii de lei. Până la data montării expoziţiei muzeul avea în colecţiile sale aproximativ o mie de piese la secţiunea de istorie, iar alte 146 aparţineau secţiei etnografice. Tot în această perioadă s-au pus bazele bibliotecii muzeului, prin cumpărarea a numeroase cărţi de specialitate.

În organizarea colecţiilor muzeului, personalul implicat a întâmpinat numeroase dificultăţi, o parte din clădire (respectiv două încăperi) fiind ocupată de către un locatar, evacuat patru ani mai târziu.

Nu numai lipsurile materiale constituiau o problemă la acea vreme, ci şi insuficiența personalului de specialitate. Instituţia a funcţionat o perioadă de timp fără director, trimis la Şcoala medie de partid şi fără desenator, acesta fiind concentrat. Ambii au fost repartizaţi ulterior la alte servicii. De asemenea, lipsa spaţiilor de depozitare a pieselor, în contextul creșterii patrimoniului a costituit o reală problemă. Din această cauză piesele s-au păstrat în condiții improprii, prin birouri, în pod şi în beci.

De-a lungul existenţei sale, muzeul turdean a avut 67 de angajaţi de specialitate şi personal auxiliar. Activitatea muzeului de istorie turdean de la înfiinţare şi până în prezent a fost marcată de două perioade istorice distincte: perioada dictaturii comuniste (1951-1989) şi perioada post decembristă (1989 – prezent). Prezentarea acestora va putea fi urmărită de către cei interesați în numerele viitoare ale revistei.