Încă un simbol al culturii turdene, plecat pe drumul Eternității: Profesorul Petru Potârniche

Pe venerabilul profesor Petru Potârniche l-am cunoscut în urmă cu aproape 11 ani. Este cu neputință a reda taina vieții unui om în cuvinte. Cu toate acestea, ceea ce rămâne în amintire sau în documente exprimă lucrarea vizibilă a persoanei, remarcată  de cei din jur.

Petru Potârniche s-a născut în 15 noiembrie 1929 în comuna Nădușita (azi Gribova), raionul Soroca, Republica Moldova. Clasele primare le-a făcut la Școala de Aplicație de pe lângă Școala Normală Vasile Lupu, din Iași. Deși se afla departe de casă a fost foarte conștiincios la învățătură și, astfel a intrat ca elev la Școala Normală din Iași. Împreună cu unul dintre frați a cunoscut vitregia refugiului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. S-a stabilit la Craiova, dar din cauza bombardamentelor americane s-a mutat în localitatea Pocruia din județul Gorj şi a fost repartizat la Școala Normală din Caransebeș. Mai târziu a ajuns la Școala Normală din Cluj-Napoca, iar din  1950  a urmat Conservatorul de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj. Pentru a se putea întreține a muncit în timpul liber. După absolvirea Conservatorului a fost repartizat la  Liceul „Mihai Viteazul” din Turda. Astfel, între anii 1956 și 1979 i-a îndrumat pe elevii de la școlile din Turda în tainele muzicii.

În decembrie 1961, Petru Potârniche s-a căsătorit cu Maria Podaru, iar în 1964 s-a născut fiul lor, Ciprian. A reușit să se întoarcă în Republica Moldova abia în anul 1968, pentru a-și revedea familia.

Din anul 1979 s-a transferat la Școala Ioan Opriș din Turda, de unde, în anul 1991, s-a pensionat.

Înainte de anul 1989 profesorul Petru Potârniche a dirijat Corul Sindicatului Învățământului  din Turda și corul școlii, cu care susținea concerte la sfârșitul anului școlar

Cu ocazia sărbătoririi centenarului Independenței României în 1977, a condus corurile reunite din Turda într-un program muzical-patriotic de mare ținută.

La începutul anului 1989, Corul Catedralei din Turda rămânea fără dirijor. Preotul Gheorghe Gotea a făcut demersuri pe lângă autoritățile comuniste spre a-i permite profesorului Petru Potârniche să preia conducerea corului. După obținerea acordului tacit al autorităților, profesorul a dirijat timp de câteva luni corul, apoi a fost ”sfătuit” să renunțe. Din 1990, Petru Potârniche a revenit la pupitrul Corului Catedralei.

Întotdeauna era prezent înaintea tuturor coriștilor la biserică și îi aștepta pe ceilalți. Era îmbrăcat pedant și aducea cu sine atmosfera vremurilor trecute, cu eleganța lor neprefăcută. Dincolo de toate acestea se întrevedea chipul dascălului de „cântări”. Fiind la cârma Corului Catedralei, din anul 1992, le-a îndrumat și pe fetele din Corul ”Simbol” întemeiat de vrednicul de pomenire, preot Octavian Băieșu. Împreună cu fetele din acest cor a făcut mai multe excursii în țară și străinătate.

Toți cei ce l-au cunoscut pe profesorul Petru Potârniche au putut remarca prezența sa luminoasă, generozitatea și eleganța care-l însoțeau tot timpul.

Din 2017, slăbindu-i puterile, n-a mai putut dirija corul. Îmi mărturisea odată că „a veni la biserică pentru cor era rațiunea vieții lui” asta îi dădea un motiv să trăiască. L-am vizitat ultima dată în luna martie, anul acesta, împreună cu un grup de coriști. A fost tare încântat, a depănat amintiri și ne-a spus că n-a renunțat la gândul de a mai veni, cel puțin odată, să dirijeze corul. În gând repeta mereu cântările Sfintei Liturghii, seara, înainte de culcare.

Dumnezeu i-a îndeplinit dorința și l-a chemat, în 29 mai a.c să cânte la Liturghia Cerească alături de înaintașii săi. Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții Săi!

Vă mulțumim, domnule profesor, pentru toată jertfa și osteneala pusă în slujba Bisericii și a Neamului!