În Ajunul Crăciunului – colinde vechi

Colindatul începe în Ajunul Crăciunului. În unele zone ale țării (Suceava), copiii pornesc la colindat înainte să se lumineze de ziuă, pentru că Nașterea Domnului s-a petrecut în taina nopții. Fecioara Maria a născut în ieslele unui grajd, vegheată de  animale, de stele, de păstori și de îngeri.
De obicei se merge cu colinda în seara Ajunului de Crăciun. Mai devreme pornesc copiii, după aceea vine rândul flăcăilor mai răsăriți (16-18 ani) apoi al adulților. În unele părți din Transilvania colindul începe după Sfânta Liturghie din prima zi de Crăciun și se desfășoară între 25 și 27 decembrie, pe parcursul celor trei zile de sărbătoare.
Se colindă la poartă, în curte sau la fereastră. Prin unele locuri este primit în casă să colinde oricine ar veni. Copiii din Sălaj și Hunedoara colindă la fereastră, iar tinerii și perechile căsătorite colindă în casă. În cele mai multe sate ale țării, de obicei necunoscuții colindă în curte sau la fereastră, iar rudele și prietenii în casă.
Ca răsplată pentru vestirea Nașterii Domnului, colindătorii primesc diferite daruri: colaci, mere, nuci sau bani. Colindătorii flăcăi sau adulți sunt erviți și cu băuturi alcoolice.
Indiferent de momentul și grupul cu care se merge la colindat, este importantă participarea, deoarece mulți cred că dacă vor colinda (ei sau măcar cineva din casă) le va merge bine tot anul. În aceeași măsură se crede că cei care primesc colindători vor avea parte de un an bogat și de sănătate. Există credința că atât de Crăciun cât și de Anul Nou prima persoană care intră într-o casă este bine să fie un bărbat. Atunci, gazdelor le va merge bine tot anul ce urmează după sărbătorile de iarnă.

(sursa: www.traditii.ro)

La fântâna Soarelui

La fântâna Soareluiu

La fântâna Soareluiu,

Bună sara lui Crăciun!

Negură s-a slobozâtu,

Negură s-o slobozâtu.

Bună sara lui Crăciun!

Din negură ce-o ieșitu,

Din negură ce-o ieșitu,

Bună sara lui Crăciun!

Maica sfântă pe Pământu,

Maica sfântă pe Pământu.

Bună sara lui Crăciun!

C-un șiuț micuț în brață,

C-un șiuț micuț în brață,

Bună sara lui Crăciun!

Șiul plânge, stare n-are,

Șiul plânge, stare n-are.

Bună sara lui Crăciun!

Taci șiule, taci dragule,

Taci șiule, taci dragule,

Bună sara lui Crăciun!

Că maica ție ț-a dare,

Că maica ție ț-a dare.

Bună sara lui Crăciun!

Două mere, două pere,

Două mere, două pere,

Bună sara lui Crăciun!

Și cheile raiului,

Să deschizi cerul cu ele,

Să deschizi cerul cu ele.

Bună sara lui Crăciun!

Și-un mănunchi de măturele,

Și-un mănunchi de măturele.

Bună sara lui Crăciun!

Să mături cerul de stele,

Să mături cerul de stele.

Bună sara lui Crăciun!

Și Pământul de multe rele,

Și Pământul de multe rele.

Bună sara lui Crăciun!

Colindă culeasă de la Anișoara Guță (sat Răzoare, comuna Miheșu de Câmpie, județul Mureș)

n.r: șiu = fiu

Hristos nouă, pă pământ

Hristos nouă, pă pământ,

Lui Iuda i-o fost urât.

Iuda, iubitor de bani,

L-o vândut l-a săi duşmani,

Cu trizăci şi doi de bani.

Când banii în mână i-o pus,

Luatu-l-o şi l-o dus

Pă dealu Golgotii-n sus.

Acolo dac-o ajuns,

Pă cruce de brad l-o pus,

Cu suliţa l-o străpuns,

Mult sânje şi apă-o curs.

Luna s-o-mbrăcat în sânje,

Stelele-o-nceput a plânje.

Găzdoaie, cu două căs’,

Ieşi afară şi ne vez’

Că suntem vo douăzăci

Şi suntem vo două fete

Şi ni-i da măieran verde.

Şi suntem vo doi feciori

Şi ni-i da vo două flori.

De la Gheorghe Godja, 82 de ani, Văleni, Maramureș, 2003 (Memoria ethnologică, nr. 60-61, iulie-decembrie 2016, an XVI)

Maica Sfântă încet plângea…

Dimineata m-am sculat

Și-n grădină-am alergat

Să culeg vreo două flori

De Sfintele sărbători.

Și văzui cerul deschis

Și două făclii arzând.

Și doi îngeri le păzea

Maica Sfântă încet plângea.

De ce plângi, măicuța mea

Te-a supărat cineva?

Așternutul nu ți-e bine?

Ori ai visat ceva de mine?

Așternutul mi-e chiar bine,

Dar am visat ceva de tine:

Am visat: te răstigneau,

Cu piron te pironeau!

Dormi Iisuse

Dormi Iisuse cald si lin

Îngerași din ceruri vin

Vin cu mieii lângă tine

Ca să-ți fie cald și bine.

Când Isus micuț  plângea

Maica Sfântă-l legăna

Taci puiule nu mai plânge

Că mama ție ți-o da

Două mere aurele

Să te joci puiuț  cu ele

Și cheile raiului

În rai tu că să domnești

Lumea să o stăpânești .

Nașterea Domnului nost

Nașterea Domnului nost

Știm cu toții cum o fost:

N-o fost in pat pe perină

Nici în casă de hodină.

Că-n ieslea dobitocească

Vrut-a Domnul să se nască,

Să se nască și să crească

Pe noi să ne mântuiască.

Bună seara lui Crăciun

Scoală…(aici se spune numele gazdei) din pătuț

Ca să-mi dai un colăcuț

Colăcuțu-atât de mare

Cât pătuțu-dumnitale!!!

 (Colinde din Ceanu Mic, județul Cluj, culese de Emilia Adriana Neag)

Colinde din cartea ”Colinde din Transilvania” – Editura Cuget Românesc – 2006

(prin bunăvoința preotului Grigore Marchiș, ostenitor întru Domnul, la Catedrala Ortodoxă Română ”Sfinții arhangheli Mihail și Gavriil) din Turda. Mulțumirile redacției revistei Ecouri, părintelui Grigore Marchiș, pentru icoanele ce ilustrează aceste colinde)

Ce minune se-ntâmplară

Ce minune se-ntâmplară

Cu o tânără fecioară!

Când nu se aștepta

La așa ceva,

Un îngeraș venea.

”Bucură-te, o Marie!

C-am venit să-ți vestesc Ție.

Vei naște un prunc,

El va fi Iisus,

Fii cu bucurie!”

Atunci Fecioara curată,

Smerită, răspunde-n dată:

”Cum se va împlini

Ce mi-ai spus aici,

Că-s nemăritată?”

Atunci, îngerul grăiește:

”Duhul Sfânt când te umbrește,

Domnul e cu tine,

Nu-ți fie rușine,

Vei naște într-o iesle!”

Atunci Maria vorbește:

”Facă domnul ce voiește,

Eu sunt serva Lui,

Roaba Domnului,

Domnul mă păzește!”

Când vremea se-mpliniră,

Precum îngerul vestiră:

Iisus s-a născut,

Păstorii au văzut

Și îl preamăriră.

Trebuie să se-mplinească

Și Mesia să se nască,

Domnul nost Iisus,

Ce-a venit de sus,

Să ne mântuiască.

El e Domnul din vecie,

De la tronul de domnie,

La noi a venit,

Căci mult a venit,

Căci mult ne-a iubit,

Slavă-n veci să fie!

Culeasă de Pavel Rătundeanu-Ferghete, în 19 septembrie 1993, de la Ana-Morica Găvruș, născută Pop, de 67 de ani, din satul Mosoi, județul Cluj

La umbruța unui brad

La umbruța unui brad

Leru-i Doamne (refren)

La umbruța unui brad

Șade Ion mort de beat.

Nu știu, mortu-i, or beteag,

Că moartea-i cântă la cap,

Cucu-i cântă la picioare

Și moartea-i înșelătoare.

Zâs-o moartea cătră cuc:

”Hai să-nștimbăm glasurile!”

Zâs-o cucu cătră moarte:

”Du-te moarte-n sărăcie,

Că tu pe un te duci,

Iei maicile de la prunci,

Da io pă un mă duc,

Văd plugurile arând

Și voinicii fluerând,

Mândrele-n frunză zicând”.

Culeasă în 30 septembrie 1974, de la Anica Lăpușan (68 de ani), din satul Berindu, județul Cluj

Veniți frați, să alergăm

Veniți frați, să alergăm,

Cu jale să colindăm,

C-am ajuns jalnic Crăciun,

Lacrimi și jale amară,

Au intrat la noi în țară,

Căci porunca de-mpărat,

La bătaie ne-a chemat.

Soț de soț se despărțesc,

Pe feciori mame-i jelesc,

Rămân pruncii mititei, Se duc tații de la ei.

Colindă, colindă copii

Și nu-i aud părinții,

Că-și petrec iarna pe-afară,

Nu știu, mai veni-vor iar,

La ai lor îndepărtați,

La părinți, surori și frați.

Dă-le Doamne, bucurie

Și celor din bătălie,

Să se-ntoarcă-nvingători,

La dragi căsuțele lor,

Să fie liniște-n țară

Și alt Crăciun vesel iară.

Culeasă în anul 1974, de la Maria Aștilean (40 de ani) din Berindu, județul Cluj

Să luară Maica Sfântă

Să luară Maica Sfântă

Pân-țarină întraurită,

Pă la umbra plopilor,

Pă la ieslea cailor

Și la ieslea boilor.

Când trecură Maica Sfântă

Pă la umbra plopilor,

Șede jos să hodinească

Și pă Fiul Sfânt să nască.

Când pă Fiul Sfânt năștea,

Frunza-n plopti să trămura,

Maica Sfântă cuvânta:

”Șire-aț voi, plopti, blăstămaț!

Nici pe vânt, nici pă răcoare,

Frunza din voi n-aibă stare!”

Să dusără Maica Sfântă

Pă la ieslea cailor.

Șăde jos să hodinească

Și pă Fiul Sfânt să nască.

Când pă Fiul Sfânt năște,

Caii tare fornăie

Cu pticioarele zvârle,

Maica Sfântă așa zâce:

”Șire-aț voi, cai blăstămaț!

Ca să n-aveț nici un saț,

Numai-n ziua lui Ispas

Și atunci numai-un ceas.”

Să luară Maica Sfântă

Pă la umbra mărului,

Mărului rotundului,

Măru-din ramuri pleca,

Pe maic-o acoperea,

”Șire-ai binecuvântat,

Să șii, mărule-ncărcat!

Trandafir floarea să-ț șie,

Merele, o bucurie!”

Să luară Maica Sfântă,

La tulpina grâului,

Grâului, aurului,

Grâul din spice pleca

Și pe maic-o acoperea;

Maica Sfântă-așa zâcea:

”Șire-ai, grâule, alduit!

Șire-ai grâu, într-aurit,

An de an să șii rodit!”

Să luară Maica Sfântă

Pă la ieslea boilor.

Șezu jos să hodinească

Și pe Fiul Sfânt să nască.

Când pă Fiul Sfânt năștea,

Boii suflu cald sufla

Și Maica să hodini

Și din gură așe grăi:

”Șire-ați voi, boi, alduiți

De mine, de Fiul meu,

De mâna lui Dumnezău

Tătă ziua să araț,

Num-o dată-n zî să staț

Și atunci să vă săturaț!”

Culeasă de Teodor Groza – Sânpetru-Almașului, 1973

Plânje Maria la cruce

Plânje Maria la  cruce,

Dimineața lui Crăciun,

După fiul ei cel dulce,

După fiul ei cel dulce,

Dimineața lui Crăciun.

L-or duce la răstignire,

L-or duce la răstignire,

Dimineața lui Crăciun,

Pentru a noastră mântuire,

Pentru a noastră mântuire,

Dimineața lui Crăciun.

L-or pune pe lemn de bradu,

L-or pune pe lemn de bradu,

Dimineața lui Crăciun,

Pentru a lui Adam păcatu,

Pentru a lui Adam păcatu,

Dimineața lui Crăciun.

Mori fiule, învie iară,

Mori fiule, învie iară,

Dimineața lui Crăciun,

Nu mă lăsa de ocară,

Dimineața lui Crăciun.

Da-ntr-a cui casă mă lași?

Da-ntr-a cui casă mă lași?

Dimineața lui Crăciun,

Într-a năcazului pustiu,

Într-a năcazului pustiu,

Dimineața lui Crăciun.

Culeasă în 15 august 2001, de la Vârvara Pop, 70 de ani, Osoi, comuna Recea-Cristur, județul Cluj

Nicio sărbătoare-n lume

Nicio sărbătoare-n lume,

N-are mai frumos nume,

Ca Nașterea lui Hristos

În Viflaimul cel frumos.

Multe mame și orfani

Au rămas de-atâția ani.

Copilași micuți întrabă:

”De ce plângi, măicuță dragă?”

”O fiule, cum n-oi plânge,

Dacă tată-tu-i în sânge

Și pe noi pe toți ne-o lăsat.

Și scaunul și masa lui

Pe fața pământului.

La Iisus de ne-om ruga

Multe și bune ne-o da.”

Culeasă în 17 decembrie 2001, de la Mihai Turcu, Osoi, comuna Recea-Cristur, județul Cluj.  

În această noapte sfântă

În această noapte sfântă

Lumea creștină colindă.

Umblă colindând,

Umblă întrebând,

De împăratul cel sfânt.

Umblă colindând,

Umblă întrebând,

De împăratul cel sfânt.

După colindare

Și condus de-a stelei zare

Și noi l-am aflat

Pe sfântul împărat

În iesle culcat.

Și noi l-am aflat

Pe sfântul împărat

În iesle culcat.

Deși El, împărat mare,

Leagăn ca El nimeni n-are.

El doarme tăcut

În al său așternut

Ce-i din fân făcut.

El doarme tăcut

În al său așternut

Ce-i din fân făcut.

Îngeri străjuiesc,

Cântă Și-L preamăresc

Și noi să-L iubim

Și să-L preamărim

De-acum și în veci amin!

Și noi să-L iubim

Și să-L preamărim

De-acum și în veci amin!

Culeasă în 17 decembrie 2001, în Osoi, comuna Recea-Cristur, județul Cluj, de la  Victoria Turcu (62 de ani), născută Unguraș, în satul Bezded, județul Sălaj.

Sus la dalba o răsărit

Sus la dalba o răsărit

Maria Domnului (refren)

Este-un pom mândru-nflorit,

Pe la poală-mpodobit,

Pe la mijloc leagă mere,

Pe las vârf le culejere.

Jos la umbra pomului

Scrisu-i patul Domnului,

Dar în pat cine-i culcat?

Fiul Sfânt îi adormit,

De-aseară nu S-a mai trezit.

Vine-un stol de rândunele,

Cu glasuri de feciorele,

Îl cântară, Îl descântară,

Nu-L putură deșteptară.

Jos la mare se lăsară

Apă-n clonțuri își luară,

Cu apa l-o răurit,

Cu pietrele-o zbângăit,

Fiu Sfânt de s-o trezit.

”Fire-ați, păsări, alduite

De mine, de Dumnezeu,

Mai tare de Fiul meu,

Să vă faceți cuiburile

În podu-românilor,

Deasupra slăninilor,

Să vă bată fumurile,

Ca pă feciori gândurile,

Gândurile de însurat,

Pă fete de măritat.

Culeasă în 8 iulie 1984, de la Mărioara Borz (68 de ani) din satul Pustuță, județul Cluj

Coborât-o, coborât-o!

Coborât-o, coborât-o,

Florile dalbe de măr (refren)

Și Iisus pe acest pământu,

P-o scară dalbă de ceară,

Jos la pământ s-aplecară.

Jidovii de El o dat

Și L-o prins și L-o legat

Și L-o dus la Țiligrad

Și-a strigat de la fereastră:

”Răstignește-mi-L, Pilate,

Că de nu-L-i răstigni,

Nouă împărat nu ni fi!

Pilat rău s-a supărat,

Că n-o fost vinovat.

Mâneci albe-o suflecat,

Pălmi păstă obraz i-o dat,

Obrazu tare-o roșit,

Sângele L-o năpădit

Și-n pahar L-o sprijinit.

La Hristos i-o fost cam greu,

Știindu-l din trupul Său.

La Iisus i-o fost cam greață,

Știind că-i din a Lui față.

Soarele s-a-ntunecat,

Luna-n sânge s-a-mbrăcat,

Stelele începură-a plânge!

Stele, stele, mănănțele,

Începură mai cu jele.

Voe bună ș-o colindă

Ie colacu de pe grindă

Și ni-l unge cu unsoare,

Să trăiască lelea Floare!

Culeasă în 28 iulie 1982, de la Ioan Lăplăcan (62 de ani), sat Pustuța, județul Cluj