Doctorand la Universitatea Angelicum, Facultatea de Științe Sociale, ieromonahul Maxim Morariu a petrecut perioada claustrărilor și a privațiunilor impuse de pandemia de Covid-19, la Roma, în Italia ”epicentrul” cutremurului sanitar, economic și social ce s-a propagat, din Asia în Europa, la sfârșitul iernii anului 2020.
Dar, pentru Maxim Morariu perioada de carantină, de izolare cvasitotală, pe care a petrecut-o în Cetatea Eternă, s-a constituit într-un alt prilej de efervescență intelectuală pentru prolificul scriitor și cercetător ce se dovedește a fi Maxim Morariu, un tânăr de o erudiție atipică pentru generațiile mileniului III. Conform propriei al mărturisiri, într-o Romă supusă claustrărilor dictate de virusul SARS Cov-2, ieromonahul Maxim Morariu a găsit timp și energie nu numai pentru activitățile pastorale, la care s-au adăugat cele școlărești și de cercetare, ci și pentru ”lucruri pentru suflet”.
Acestea s-au concretizat în cartea Gânduri de pandemie publicată de Editura clujeană Renașterea, în anul 2020. Sigur, faptul că Maxim Morariu a ales să petreacă perioada de carantină din Roma la familia părintelui protopop Nicolae Strugaru, în compania preotului și a familiei acestuia, alcătuită din presbitera Petronela şi a micuţului Efrem, pe care-i numește ”gazdele mele în vremuri de pandemie” s-a constituit într-un catalizator benefic valorificării ”lucrurilor sufletești” prin scrierea cărții Gânduri de pandemie.
”Starea de carantină generalizată a fost decretată, pe meleagurile italiene, la data de 6 martie (n.r: 2020). Până atunci, se vehiculaseră însă multe veşti şi prognoze ce nu prevesteau nimic bun. Nu ştiam nici ce presupunea un astfel de demers, nici care vor fi urmările în plan apropiat sau îndepărtat. Ca şi restul lumii, şi eu aveam să mă adaptez din mers. Momentul m-a găsit adăstat la părintele protopop Nicolae Strugaru, care a ținut mult să nu petrec acele momente în singurătatea apartamentului oferit de fundația catolică ce-mi asigura condiții de studiu în Cetatea Papilor. A fost providențial pentru mine acest fapt. Am evitat cu certitudine multe potențiale stări de depresie şi am avut parte de un context care m-a stimulat să lucrez şi să progresez pe multe planuri, redescoperindu-mi vocația de autodidact” a explicat Maxim Morariu, în ”cuvântul autorului” temeiurile ce i-au creat starea sufletească propice așternerii pe hârtie, în slovă scrisă, a Gândurilor de pandemie.
Cartea, prefațată de Menuț Maximilian, cuprinde trei părți: Gânduri de carantină; Meditații dedicate Săptămânii Mari și un calup de Interviuri. În Gânduri de carantină autorul, după o serie de constatări prin care încearcă să zugrăvească zdruncinăturile sufletești provocate de ”cutremurul COVID-19” (Am fost chemaţi să ne reinventăm singurătatea, sau Iubirea aproapelui fără wi-fi, skype, whatsapp sau alte aplicaţii” adresează un îndemn: Să aşternem neliniştea şi singurătatea noastră la picioarele Domnului. Deși în anii trecuţi L-am aşezat în coada listei, acum Hristos este singurul oaspete ce va veni în casele noastre, îi asigură ieromonahul Maxim Morariu pe credincioșii creștini. Autorul face această recomandare cu toate că, așa cum i-au dezvăluit gândurile ce l-au încercat în carantină La ceas de pandemie, credinţa este o provocare.
”Să folosim aceste momente pentru a curăţi negura răutăţii de pe sufletele noastre Dumnezeu nu intră cu cizme în sufletul nostru. Oare noi facem la fel cu cei din jur? Dacă-I vom cere să-L vedem, Hristos va face să cadă solzii păcatelor de pe pleoapele inimii. În vremuri de pandemie, singurătatea a produs la nivel sufletesc multe daune, precum virusul”. Astfel încheie Maxim Morariu enumerarea Gândurilor de carantină izvorâte în răstimpul petrecut izolat în Cetatea Papilor.
Între Meditațiile dedicate Săptămânii Mari ieromonahul Maxim Morariu a așezat la ”loc de cinste” constatarea potrivit căreia în suferinţă, omul caută responsabili. Din acest punct de vedere, nimic nu-i nou sub Soare, nici măcar faptul că oamenii uită mereu, cu o consecvență demnă de scopuri mai înalte, că, în schimb, Hristos nu reproşează nimănui nimic. De luat aminte: Pacea şi delicateţea sufletească a Maicii Domnului și Hristos, prin Cina cea de taină, sădesc germenii speranței în inimile noastre. Cine are urechi de auzit, să audă, cine are ochi de văzut, să ia aminte, s-ar traduce mesajul subînțeles transmis de autor prin cartea Gânduri de pandemie.
Ieromonahul Maxim Morariu recomandă, pentru vindecarea racilelor spiritului provocate de pandemie o terapie rezumată simplu și concis prin îndemnul Să închidem uşile caselor şi să le deschidem p cele ale sufletelor.
În ultima parte a cărții autorul prezintă Confesiunile emoţionante despre coronavirus ale unui preot bistriţean din Italia, a căror concluzie intervievatul o exprimă prin enunțul: Toate sunt în mâna Domnului! Fie voia Lui!
Ieromonahul Maxim Morariu își încheie călătoria prin gândurile sale cu recomandări practice, ce scot la iveală trăsătura științifică și aplecarea spre cercetare: Omul în fața pandemiei – provocări și soluții.
