Glorie eternă martirilor și eroilor neamului: După 75 de ani de la masacrele comise de militari horthyști asupra populației românești, în toamna anului 1944    

Hărcana

În 24 septembrie 2019 s-au împlinit 75 de ani de când militari din trupele horthyste, instigați de civili maghiari din cătunul Hărcana, au ucis 18 civili români, în majoritate femei și copii, care s-au adăpostit sub un pod de cale ferată, unde sperau să scape de atrocitățile armatei ungare, despre care se dusese vestea în Transilvania.

Duminică, 6 octombrie, preotul Grigore Marchiș, de la Catedrala Ortodoxă Română din Turda a oficiat o slujbă de pomenire în memoria celor 18 martiri uciși în 24 septembrie 1944 în apropierea cătunului Hărcana.

La ceremonia religioasă desfășurată la monumentul înălțat în anul 1995, pentru cinstireamemoriei ”Martirilor de la Turda” amplasat pe malul drept al Văii Racilor, în apropierea Catedralei Ortodoxe Române din centrul istoric al Turzii, au participat primarul localității, Cristian Matei, câțiva consilieri locali, șefi ai unor instituții, precum Bogdan Bobic, directorul general al Companiei de Apă Arieș, managerul Spitalului municipal, dr. Ovidiu Stănilă, directorul Poliției locale, Valer Moldovan și adjunctul acestuia, Vasile Mănăilă. La parastasul oficiat în memoria celor 18 martiri de la Hărcana, în majoritate femei și copii, au asistat câteva zeci de turdeni.

În capitolul al IX-lea al cărții ”Podul de sânge” apărută în anul 1996 la editura clujeană Carpatica, istoricul dr. Gheorghe I. Bodea a descris masacrul de la Hărcana. În ziua de 24 septembrie 1944, localnici unguri, îmbrăcați în uniforme ale armatei horthyste, i-au condus pe militarii dintr-un detașament maghiar, la primul pod de cale ferată de pe direcția Cluj, situat în apropierea stației CFR Câmpia Turzii. Acolo, horthyștii au găsit 18 civili români, din care majoritatea femei și copii, adăpostiți sub pod de frica bombardamentelor și a tirului de artilerie. Horthyștii i-au împușcat pe toți cei 18 civili români și apoi i-au aruncat într-o groapă, i-au stropit cu petrol și le-au dat foc.

În Registrul de Decese din Turda, la anul 1944 se află consemnate numele a 16 dintre cele 18 victime ale horthyștilor, enumerate astfel de către dr. Gheorghe I. Bodea, în cartea sa ”Podul de sânge”: Lucreția Costea – 36 ani, Vasile Costea – 5 ani, Victoria Costea – 5 ani, Ana Forgaci – 22 ani, Ioan Forgaci – 2 ani, Ioan Lascău – 35 ani, Frasina Lascău – 32 ani, Maria Lascău – 18 ani, Ioan Lascău – 10 ani, Ana Lascău – 9 ani, Frasina Lascău – 7 ani, Susana Lascău – 5 ani, Ana Lascău – 2 ani, Carolina Sălăgean – 33 ani, Maria Sălăgean – 8 ani, Grigore Sălăgean – 5 ani și Ana Sălăgean – 3 ani. Celălalt martir, al cărui nume nu figurează în Registrul de Decese de la Turda (1944) unul, respectiv Ionuț Forgaci, avea 7 luni!

După retragerea armatei horthyste, rude și consăteni ai martirilor le-au îngropat trupurile în cimitirul cătunului Hărcana, precizează dr. Gheorghe I. Bodea, citat de către col. (r) Vasile T. Suciu în articolul ”Podul de sânge” publicat în nr. 10 (131) din 9 mai 1997 al Revistei Jandarmeriei. În 1984, la mormântul martirilor s-a ridicat o cruce de lemn, cu următoarea inscripție: ”Aici odihnesc în Domnul, părinții, copii, frații, surori și rudenii, omorîți mișelește de horthyști în ziua de duminică, 24 septembrie 1944 lîngă podul de cale ferată. Parastasul din 1990 de la mormântul ”Martirilor de la Turda” organizat de Primăria Câmpia Turzii a fost primul după 45 de ani.

Deși, potrivit uzanțelor internaționale, crimele de război nu se prescriu niciodată, autorii masacrului de la Hărcana au scăpat nepedepsiți. Procuratura Regiunii Cluj a întocmit, în această speță, dosarul penal nr. 213, din 13 aprilie 1962, dar procurorul care a instrumentat cazul a dispus neînceperea urmăririi penale. Motivația acestei decizii a rămas necunoscută, după cum precizează istoricul Gheorghe I. Bodea în cartea sa ”Podul de sânge”.

Procuratura regiunii Cluj

Cabinetul de Criminalistică

Dosar 213/1961, din 26 IV 1962

Către

Procuratura raionului Turda

Vă comunicăm că dosarul nr. 193/1960 privind masacrele comise în anul 1944 sub un pod de cale ferată, de lîngă Cînepiște, a fost reținut definitiv de noi, cauza soluționîndu-se în această unitate de procuratură.

În consecință, veți proceda la scăderea dosarului din evidențele dvs.

Procuror șef al regiunii:

Gheorghe Turei                                                 Criminalist șef:

                                                                                  s.s Iuliu Andrei

(text reprodus din cartea Podul de sânge, de dr. Gheorghe I. Bodea, Editura Carpatica Cluj-Napoca  – 1996) 

 Atrocitățile comise de horthyști la Hărcana au fost precedate de alte fapte asemănătoare, la care s-au dedat jandarmii maghiari, în timpul ofensivei din Transilvania, declanșate de armatele maghiare și germane la începutul lunii septembrie 1944. Astfel, jandarmii horthyști au atras prin vicleșug 41 de bărbați în vârstă, laolaltă cu copii și susținători de familie din satul Rediu și i-au mânat, ca pe vite, până la Auschwitz. Cei deportați astfel au lăsat în urma lor zeci de văduve și 117 copii orfani. Doar 11 persoane dintre cele deportate s-au întors după eliberare din ”lagărul morții”. După ocuparea Turzii, în ziua de 5 septembrie 1944, horthyștii au deportat circa 300 de civili români.

În ceea ce s-ar putea numi ”holocaustul românesc” din 1940 până în 1944, horthyștii

au ucis peste 160 de mii de români, în mai mult de 150 de localități din Transilvania de Nord-Vest, cedată Ungariei, prin Diktatul de la Viena,  impus de Germania hitleristă și de Italia fascistă.

Primarul Turzii, Cristian Matei și-a încheiat cu un îndemn discursul rostit duminică, 6 octombrie la Monumentul Martirilor de la Turda, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la atrocitățile săvârșite de horthyști în cătunul Hărcana: ”Să nu permitem ca asemenea atrocități să se mai repete vreodată asupra românilor!”

Moisei

de col. (rezervă) Liviu PÎRJOL

La 14 octombrie 1944 trupele horthyste aflate în retragere pe Valea Izei au ucis, în mod samavolnic, 29 de români, în două case de lemn, situate la periferia localității Moisei. Aceștia erau țărani ardeleni, care au fost internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de „trădare de patrie” de patriotism românesc ori partizanat. În contextul apropierii liniei frontului, mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, cu scopul de a se întoarce în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste.
La data de mai sus, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militarii unguri într-un camion și transportați la Moisei, localitatea fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn si împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă, apoi au fost uciși și ceilalți români. După comiterea masacrului, în aceeași noapte, militarii unguri au incendiat satul, arzând si vreo 300 de case. Cadavrele intrate deja în putrefacție, au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor. Deasupra gropii comune s-a înălțat o troiță de lemn, înlocuită după câțiva ani de un obelisc din piatră.
În 21 octombrie 2019, in prezenta prefectului județului Maramureș, a oficialităților  județene și locale, a unui sobor de preoți, a nenumărați localnici, a urmașilor martirilor și a unui detașament de onoare, s-a oficiat o slujbă de pomenire și s-au depus coroane de flori la obelisc. După ce garda a prezentat onorul, ceremonia s-a încheiat cu defilarea detașamentului de militari ce a participat la acest eveniment.
La comemorarea martirilor de la Moisei au participat și membri ai Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, filiala Pintea Viteazu-Maramureș, din Ministerul Apărării Naționale, filiala Alexandru Ioan Cuza -Maramureș și ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” filialele Mureș și Maramureș.