Iată, acum, în preajma sorocului la care ziarul clujean ”Făclia” va împlini 30 de ani de la prima apariție, fapt consemnat în 22 decembrie 1989, am primit ”sarcină” de la Cosmin Puriș,  redactorul-șef ”la zi” al celui mai longeviv cotidian clujean, să scriu un articol în care să expun opiniile mele despre publicația la care am lucrat aproape 14 ani, din 1 decembrie 2003, până la sfârșitul lunii februarie a anului 2017.

Și, întocmai ca un soldat conștiincios, că până la urmă ziaristul este un combatant pe frontul informației, deși ”trecut în rezervă” de aproape trei ani, m-am conformat fără ezitare: Câte caractere?.  ”Emile, să scrii un material de 2500-3000 de semne” a cerut Puriș. Încerc să mă conformez, precum odinioară. Numai că acum nu mai am de țesut în urzeala slovei scrise niscaiva informații de interes public, sau din cele ce interesează o categorie sau alta a cititorilor Făcliei. Acum trebuie să îmi pun sufletul și gândurile mele în urzeală de slovă. Grea sarcină am primit, dar ”dacă-i ordin, cu plăcere!”

Adevărul de Cluj a însemnat pentru mine o nouă provocare. Eu, jurnalist de săptămânal, trebuia să mă adaptez ritmului cerut la un cotidian. La o publicație cu apariție zilnică știrile sunt mult mai perisabile, ce s-a petrecut azi trebuie să apară în ziarul de mâine, că altfel știrea ”s-a răcit” și nu mai face nici doi bani. Presa online  a stricat și această bună rânduială, dar asta-i altă poveste.

Pentru mine ”Făclia” a însemnat Ilie Călian! ”Șeful” a urcat cea mai longevivă publicație a Clujului postrevoluționar de la postura de ziar la cea de stare de spirit. Devenise un reflex pentru clujenii rămași fideli presei clasice să asocieze imaginea ziarului cu cea a ”comandantului” acestuia, redactorul-șef Ilie Călian. Erudiția  șefului, absolvent de Filologie la Babeș-Bolyai, prin anii cincizeci și ceva ”când școala era școală” s-a răsfrânt din belșug asupra Adevărului de Cluj, devenit apoi Făclia. Tactul dovedit de Ilie Călian în relațiile interumane i-a permis acestuia să păstreze, de-a lungul celor peste 27 de ani în care a păstorit ”Făclia” o redacție mereu funcțională, cu toate fluctuațiile de personal inerente în întreprinderile de presă, unde se ciocnesc orgolii și caractere de o duritate surprinzătoare pentru un neavizat, mai des decât în multe alte domenii de activitate.

”Făclia” a mai însemnat pentru mine mândria de a-mi regăsi numele în paginile ziarului alături de cele ale unor Ilie Călian, Valer Chioreanu, Cosmin Puriș, Demostene Șofron și mulți încă alții, pe care nu-i mai pomenesc pentru că s-a împlinit suma de semne hotărâtă de Puriș, tocmai acum, când m-am așternut bine la vorbă.

Acolo, pe strada Napoca, apoi pe strada Clinicilor, unde se află acum redacția ”Făcliei” mi-am îmbogățit și sipetul cu amintiri. Unele din cele mai frumoase amintiri pe care le-am agonisit în peste 21 de ani de presă, din care două treimi pot spune că i-am dăruit ”Făcliei” ziarul care, în schimb, mi-a oferit putința de a cunoaște oameni de mare valoare, oameni cu suflet ales. Tuturor le mulțumesc!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.