- 20 august 2019
Gabriela Gențiana Groza: Aripi de fluturi
Cu un an în urmă, am recenzat cartea cu haiku-uri intitulată Aroma florilor în zori, semnată de scriitoarea Gabriela Genţiana…
Cu un an în urmă, am recenzat cartea cu haiku-uri intitulată Aroma florilor în zori, semnată de scriitoarea Gabriela Genţiana Groza şi tipărită la editura clujeană Ecou Transilvan, în condiţii grafice deosebite. De data aceasta, în anul 2018, aceeaşi editură tipăreşte o nouă carte a scriitoarei, cu creaţii în stil nipon, adică haiku şi tanka, poeme în formă fixă, alcătuite din trei, respectiv din cinci versuri. Cartea anterioară a fost pentru mine o surpriză cu totul deosebită, iar recentul volum îmi sporeşte convingerea că poeta se situează între valoroşii autori de haiku din literatura noastră.
Poetul care scrie haiku se numeşte haijin, în japoneză. Aşadar, haijina româncă Genţiana Groza izbuteşte să-l încânte pe cel care se hotărăşte să citească şi să recitească aceste recente creaţii, tipărite în paralel şi în engleză, traducerea fiind semnată de autoare însăşi. În Cuvânt înainte, intitulat Apropierea de lirica niponă, poeta afirmă că, pentru un haijin, izvorul de inspiraţie „este natura, cu florile și gâzele, dar şi relaţia omului cu acestea, în ascensiunea celor patru anotimpuri.” Prin urmare, haiku-urile sunt ordonate în succederea anotimpurilor: Primăvara în haiku, Vara în haiku, Toamna în haiku, în fine, Iarna în haiku. Finalul cărţii este rezervat poemelor tanka.
Din primul anotimp poeta preferă două luni: Haiku în Florar şi Haiku în Cireşar, frumoase şi bogate intervale de timp. În împărăţia florilor cititorul priveşte extaziat O barcă pe lac- / pribegind printre nuferi/ sub cerul purpuriu, iar mai târziu ascultă În toiul nopţii- / cântecul cocoşului/ în parfum de florar. Parfumul activ degajat de Florar cu dărnicie, devine în Cireşar floare, fruct, pasăre, iar Soarele, Pământul şi ploile, împreună, îşi etalează roadele: Mulţime de raze-/ amintiri pe banca/ roind de fluturi, altundeva Piersic în floare-/ parfumul trupului tău/ radiind pace.
Lunile trec grabnic, odată cu anotimpurile, de aceea Vara aduce Farmecul clipei-/ aripi de libelule/ oglindite pe lac, omul împăcat cu sine aude cum în Liniştea nopţii-/ înfloresc sânziene/ sub stele sclipind. Cel mai mănos anotimp, Toamna, se statorniceşte negrabnic, îşi etalează cu mândrie roadele: Soare tomnatic/ luminând strugurii copţi-/ foşnet de vânt, dar şi capacitatea creatoare: Toamna târzie-/ dantelează pe ramuri/ flori de castan. Se pare că Iarna este favorită, fiindcă poeta oferă haiku-uri întregului anotimp alb, apoi, separat, lui Făurar. În parcul albit apare din neant O veveriţă/ în cetina bradului-/ neaua peste tot, iar în Unda Someşului/ raţe şi pescăruşi /caută hrană. În albul optimism pe care îl degajă imaculata zăpadă se depune pentru moment uşoară melancolie: Fulgi mari de omăt-/ la fereastra în noapte/ lacrima mamei.
Despre singurătate, poetul latin Tibul afirmă că este strădania ca tu însuţi„ să-ţi ţii loc de mulţime” iar altcineva susţine că singurătatea devine „una din formele suferinţei”. Gabriela Genţiana Groza oferă acestei forme a suferinţei o diviziune aparte: Singurătate în Haiku: Singur bunicul-/ un gând risipit/ la ţărmul mării, cum de altfel Bastonul bătrânului/ lângă perete-/printre licurici. Oricum, această aspră trăire este anunţată din pragul Toamnei prin următorul tristih: În prag de toamnă-/ glasul singurătăţii/ se-ascunde-n priviri.
În ultima parte a cărţii cititorul găseşte Poeme tanka, încărcate cu mister, cu gingăşie, cu simplitate scânteietoare: La casa veche/ prin ierburi doar nucile/ căzute demult-/ de când e păianjenul/ în aşteptarea gazdei şi încă o exemplificare: Sunetul ploii/ şiroind la fereastră/ în miez de noapte-/ numai gândul pribegind / la fiul dus departe.
Prin volumul ”Aripi de fluturi” haijina clujeancă probează încă o dată, valoarea creaţiei sale şi reaminteşte celor interesaţi, în textul premergător poemelor, că, în anul 2000, a câştigat premiul al doilea la concursul internaţional de haiku Kusamakura, din Japonia și că, de curând, a primit o menţiune specială la un concurs internaţional din Canada. Prestigiul scriitoarei se completează fericit cu strădania de fondare a cenaclului de haiku Poesis, al elevilor de la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Cluj-Napoca, dar şi de coordonare a cenacliştilor. Cartea este creată oarecum în familia Groza, deoarece fermecătoarea copertă întâi constituie rodul imaginaţiei lui Teo Groza, nepotul preadolescent al scriitoarei. Ilustraţiile din carte redau desfătătoare peisaje şi delicate corole, descoperite cu aparatul de fotografiat de însăşi haijinaTrige, recte autoarea Gabriela Genţiana Groza, acestea oferind poemelor sporită splendoare.