Editorial:   Ecouri, la ceas de bilanț

Motto:

Le spun tuturor că cel mai important este actul cultural în sine, încrederea în oameni și în binele din ei, că totul este posibil dacă începem noi înșine să fim posibili! 

Gabriel Bota, scriitor clujean (cluju.ro)

Odată cu apariția numărului 36, din 24 februarie, revista Ecouri, publicația culturală a Turzii, a încheiat și cel de-al treilea an de ”viață”. Înainte de a face, prin numărul 37, din luna martie, primul pas în anul IV, se cuvine să ne acordăm ”un bob de zăbavă” pentru o privire retrospectivă, deoarece luând aminte la ceea ce s-a făcut, să putem face mai mult și mai bine, de aici înainte.

Revista Ecouri a încercat să ofere articole de calitate prin care publicația să crească de la un număr la altul. Și obiectivul acesta, pe care l-am enunțat încă de la lansarea publicației, când colectivul redacțional și-a propus ca despre numărul 100 să se poată spune că este mai bun decât primul, este certificat de aprecierile la adresa revistei, primite număr de număr. Emitenții opiniilor au remarcat de fiecare dată, la unison, de parcă s-au vorbit dinainte: ”numărul acesta este mai bun decât cel din luna precedentă”. Aceste remarci arată că revista Ecouri evoluează, parcurge un curs fără sincope pe axa valorii. Or evoluția înseamnă mișcare, iar mișcarea reprezintă atributul esențial al vieții.

Așadar, revista Ecouri trăiește. Publicația se menține vie, în ciuda vicisitudinilor vremurilor de azi (fie și numai pandemia de COVID), datorită oamenilor care țin aprinsă, număr de număr, flacăra creației, fără de care se poate spune, printr-o parafrază pe jumătate cultură nu e. Peste 75 de colaboratori au îmbogățit, număr de număr, paleta subiectelor culturale, istorice, artistice sau literare, înfățișate cititorilor publicației spre luare la cunoștință și temeinică chibzuință.

Odată ajunși aci se cuvine o precizare: unele voci au obiectat, în ceea ce privește colaboratorii, ba că ar trebui să scrie la revistă mai mulți turdeni, sau mai mulți tineri. Pentru autorii unor astfel de remarci și pentru cei care le țin isonul, trebuie să se înțeleagă, odată pentru totdeauna, că valoarea nu are vârstă. Așadar, nu vârsta autorului ci valoarea scriiturii propuse spre publicare este criteriul luat în considerare. Cât despre cealaltă propunere, cea a unui grad mai mare de ”turdenizare” a colectivului redacțional, cine are ceva de spus și consideră că se cuvine să o facă prin publicarea de articole în revista Ecouri, o poate face, indiferent de domiciliul stabil sau cel flotant, înscris în actul de identitate. Numai la ”gazetele de perete” din blamatul regim comunist se scria cu ”poruncă de la stăpânire”. Actul cultural, indiferent de forma sa de materializare, presupune respectarea unei condiții ”sine qua non”: libertatea de gândire, libertatea de exprimare. Cultură prin muncă silnică nu se poate face.

Unul din cele mai prețioase, dar și neașteptate elogii a venit din partea profesorului universitar dr. Mircea Popa. La o întrunire desfășurată cu doi ani în urmă la sediul filialei clujene a Uniunii Scriitorilor din România, la care din colectivul redacțional al revistei Ecouri au mai participat scriitorii Ioan Mircea Casimcea, Adrian Țion și Ioan Bembea, exigentul profesor clujean și-a ațintit privirea spre grupul nostru și a  spus că publicația culturală a Turzii sete continuatoarea ”Paginilor literare” revistă fondată de către profesorul Teodor Murășanu, ce a apărut din 1938 până în 1943. Nu consider că revista Ecouri merită titlul de publicație ce continuă tradiția Paginilor literare, publicație editată de Teodor Murășanu, dar ar putea dobândi acest renume. Pesemne distinsul universitar Mircea Popa, care emite sentințe apreciative la un sfert de secol odată, o fi văzut, o fi simțit ceva. Oricum, revista Ecouri se constituie în publicația culturală cu cel mai lung parcurs, dintre cele similare apărute la Turda în perioada postbelică.

Pe lângă ”compartimentul de producție” ce asigură publicației culturale a Turzii un curs fără meandre, pe o traiectorie rectilinie, la menținerea pe linia de plutire a revistei Ecouri a contribuit, decisiv, încrederea autorităților locale, a membrilor Consiliului local, care, an de an, au girat, prin votul lor, continuitatea apariției acesteia, lucru făcut de altfel și de Casa de Cultură din Turda, partener în această întreprindere, prin directorul pomenitei instituții, profesoara Ana Sevan.

Și, cu sprijinul autorităților publice turdene, colectivul redacțional speră să slujească multă vreme, de aici înainte, idealul înscris pe frontispiciul revistei: Verticalitate prin cultură, tradiții și credință.

Potrivit rețetei aplicate încă din antichitate, rezumată în dictonul ”Finit coronat opus” am lăsat la urmă numele primarului Turzii, Cristina Matei, fără de susținerea căruia, revista Ecouri rămânea doar la stadiul de ”idee frumoasă”. Grație ”fericitului joc al întâmplării” numărul ce marchează împlinirea a trei ani de la înființarea revistei Ecouri, publicația culturală a Turzii, apare în 24 februarie, cu o zi înainte ca primarul Turzii să își sărbătorească ziua de naștere. De aceea, colectivul redacțional al revistei Ecouri îi urează: La mulți ani, petrecuți cu mult folos pentru comunitatea turdeană, domnule primar Cristian Matei!