Ecouri, revista culturală a Turzii, a împlinit doi ani de la apariția primului număr al publicației. Câțiva dintre colaboratorii, cititorii și prietenii Ecourilor au ținut să își exprime câteva gânduri în legătură cu acest eveniment. Le mulțumim tuturor!

Redacția

Mircea Ioan Casimcea, scriitor: Ecou la Ecouri

Iată, în prima lună a primăverii anului 2020, se împlinesc doi ani de la editarea întâiului număr al revistei Ecouri, cu apariție lunară, format ziar, cu un constant număr de 16 pagini. Aceasta este a cincea publicație culturală tipărită la Turda în perioada 1933 – 2020, așadar după Abecedar ( 1933 – 1934, adusă de la Brad), Pagini literare ( 1934 – 1943 ), Ogorul Școalei (1934 – 1945) Tour d^Art (2007 – 2008).

Sensul numelui revistei, acceptat de toți membrii redacției, este acela de răsunet, ajuns din paginile tipărite în mintea, sufletul, conștiința prietenului nostru, Cititorul. Publicația se menține tânără, dornică să afle și să transmită, să invite la reflecție și la destindere, să ofere prilejuri de a petrece momente din timpul liber / loisire în plăcută zăbavă, lectura, numită de Miron Costin „cetitul cărților”. Consider această revistă un moment important din prezenta realitate culturală turdeană, diversă și temeinică.

Susținută financiar de Consiliul local și de Primăria municipiului Turda, revista Ecouri se situează consecvent în dimensiunile culturale oferite cu relevanță de principiul așezat ferm pe prima pagină a fiecărui număr, imediat sub titlul publicației: „Verticalitate prin tradiție, cultură și credință”.

La mulți ani, Ecouri! Să rămâi demnă, întocmai antecesoarelor tale.

Prof.univ. emerit, dr. Ioan Mârza (Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca): Revista „Ecouri” – la ceas aniversar. Reverberații la poarta Apusenilor  

„Ecouri” – un titlu liniștit-liniștitor, precum un asfințit de soare într-o zi senină de vară, dar totuși cu semnificație penetrantă, reverberează realitățile sonore, sociale și naturale, ale urbei Potaissa/Turda și ale ariilor limitrofe, ale Munților Apuseni. Publicația oglindește realizările cu semnificații majore ale omului de pretutindeni: istorice, culturale, spirituale, cu accent pe cele locale.

Revista lunară de la Turda entuziasmează pe toți cei care dispun de șansa, de a o avea și citi, deși sub aspectul vârstei corespunde unui prunc de doi anișori (născut la 28 martie 2018). Cu toate acestea, revista culturală turdeană „Ecouri” frapează prin diversitatea tematicii, maturitatea exprimării în integritatea sa (text, ilustrații, ținută). Aceasta certifică ardența cu care a fost dorită, seriozitatea, maturitatea și competența celor ce au conceput și realizat fiecare părticică din întregul de 16 pagini ce compun fiecare număr. Mai semnifică, de asemenea, truda și dăruința sufletească a colegiului de redacție, deopotrivă, atașamentul autorilor, în cea mai mare măsură legați spiritual, într-un fel sau altul, de urbea turdeană și meleagurile sale eterogene reliefal – câmpie, arii pre-montane și montane – datorate structurii geologice diferite.

Primează în coloanele sale personalitățile turdene, ziditorii în cuvinte, literatura și literații, oamenii care lasă „amprente pe zidurile cetății” valorile stratificate, teatrul, în general și pe cel local, renumit, în special, memoria trecutului și multe altele, ce se impun zi de zi „pe răbojul vieții” renumitului municipiu Turda și nu numai, situat la una dintre cele mai importante porți de intrare în cetatea auroasă plină de istorie a Munților Apuseni și chiar de etnogeneză a poporului român.

În toate timpurile existenței Potaissei/Turzii, cu vârstă documentară mai mult decât bimilenară, acestea la unison, reușiseră să coaguleze colectivități umane care să-i făurească trepte istorice tot mai solide și prestigioase, consemnate în cronicile timpului. Iată una din explicații pentru care această urbe a deținut funcții social-istorice importante în toate etapele vieții sale, nu mai puțin în prezent. În contextul social-istoric pomenit, să plasăm și sărbătoritul „Ecouri” al cărui veritabil și esențial rol a fost de-a menține sus steagul și interesele turdenilor, dar și al tulnicăreselor din bazinul aurifer al Arieșului, din Patrulaterul aurifer și din blocul Munților Apuseni, în ansamblu.

Protoistoria turdenilor se află în egală măsură, în protoistoria moților, fiind preromană, romană, și continuată până în zilele noastre. Într-un context similar și unitar, amintim lupta montaniarzilor din Apuseni (Horea, Cloșca și Crișan, apoi Avram Iancu și alții), solidar cu a turdenilor de-a lungul istoriei, pentru dreptate, adevăr și o viață omenoasă.

La moment aniversar adresăm felicitări revistei turdene ”Ecouri” pentru solia cu greutate, lansată de-a lungul vremii în folosul turdenilor și a românilor de prin văile Arieșului, de pe pantele însorite ale Munților Apuseni, și din varii localități transilvane. Memoria timpului păstra-va recunoștință acelora ce și-au adus prinosul, truda și folosul, contribuind la panoplia sa gazetărească cu articole, cu informații, luări de atitudini, cu ilustrații și diverse materiale spre a cinsti, lumina și informarea numeroșilor cititori din țară și chiar din străinătate (Paris, Lille, Linz, Valdemoro).

„Ecouri” se mândrește deopotrivă – nu doar la ceas aniversar -, cu munca harnicului colectiv de redacție, de ieri și de azi, coordonat, de la primul număr și până în prezent, de prestigiosul ziarist versat și om de cultură – redactor șef, Emil Hălăștuan.

P.S. În câteva cuvinte se cuvine a aduce mulțumiri călduroase distinsului domn Petru Suciu, un inimos redactor al lunarului cultural turdean „Ecouri” pentru intermedierea mea cu respectiva prestigioasă publicație, oferindu-mi un neprețuit dar, 20 din numerele revistei, inclusiv numărul de botez (nr. 1 miercuri 28 martie 2018). Când soția mea Doinița a răsfoit două-trei numere a exclamat: „Ce revistă interesantă; numerotează toate numerele pentru a le pune ordonat la locul lor după ce le citim”.      

Profesor Ioan Bembea: Revista  Ecouride doi ani cu fruntea sus!

Era în toamna anului 2017, se apropia Centenarul Unirii, eveniment important pentru neamul românesc; urmau să se împlinească 100 de ani de la întregirea României, fapt istoric de primă mărime, căruia trebuia să i se acorde atenția cuvenită.

Inițiativa a pornit de la primarul Turzii, Cristian Matei, care, deși implicat în multe proiecte constructive, nu neglijează câtuși de puțin cultura, ba dimpotrivă o impulsionează prin tot ce-i stă în putință, și poate mult.

Matei a convocat la Primărie reprezentanții instituțiilor de cultură din Turda; Muzeul de Istorie, Biblioteca Teodor Murășanu, Teatrul Aureliu Manea, Casa de Cultură precum și o serie de persoane implicate în viața culturală a orașului, autori de cărți, ziariști, directori de școli și licee, cărora le-a cerut să vină cu propuneri de activități, cu idei în organizarea Centenarului Unirii. Îmi amintesc de prezența profesorului Valentin Vișinescu, a profesorului dr. în istorie Răzvan Neagu, a profesoarei Olga Elena Morar, doctor în literatură, a preotului Grigore Marchiș, a scriitorilor Mircea Ioan Casimcea și Gabriela Leoveanu, a lui Petre Suciu, filatelist și mare colecționar de fotografii cu valoare istorică.

Pentru început s-a propus ca la următoarea întâlnire, programată peste o săptămână, participanții să prezinte, în scris, proiecte și propuneri de activități. Așa a luat naștere un plan amplu de acțiuni comemorative, evocatoare de personalități ale Turzii, implicate în lupta politică sau în viața culturală.

Rezultatul acestui imbold s-a concretizat în perioada următoare prin apariția mai multor cărți cu conținut istoric din care amintim: Preotul Ioan Opriș martir al neamului, ediția a II-a (îmbogățită) de Ioan Bembea; Municipiul Turda la centenarul Marii Uniri – 1918-2018, de Eugen Gergely; George Mărie, Valer Moldovan și Augustin Rațiu –  reprezentanți ai orașului Turda la Marea Unire persecutați în perioada dictaturii comuniste, de Răzvan Mihai Neagu și Horațiu Groza; Veșmântul iconografic al Catedralei Ortodoxe din Turda, de preot Grigore Marchiș; Legăturile lui Mihai Viteazul cu Turda, de Valentin Vișinescu și Petre Suciu;  Momente culturale, de Mircea Ioan Casimcea; TURDA – 100 de ani de la Marea Unire, antologie alcătuită de scriitoarea Gabriela Leoveanu.

Pe lângă aceste lucrări, ivindu-se condiții favorabile, la propunerea concretă a ziaristului Emil Hălăștuan, în municipiul Turda a luat ființă  o publicație lunară de cultură ce apare cu regularitate de peste doi ani, ceea ce nu e puțin lucru, ținând seama de valoarea și de diversitatea materialelor publicate. Este vorba de revista Ecouri, al cărei plăcut și sugestiv nume a fost propus de prof. dr. Olga Elena Morar. Publicația s-a născut într-un ceas bun, deoarece îl are, ca redactor-șef pe ziaristul Emil Hălăștuan, iar copilot, ori al doilea motor al navei, este neobositul scriitor Mircea Ioan Casimcea. Fac această comparație fiindcă Ecouri de doi ani are stabilitate și zboară la înălțime, cu fruntea mereu sus.

Îi urăm să o țină tot așa!

Col. (r) Liviu Pîrjol (Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul de Interne – filiala Pintea Viteazul, Baia Mare): “Ecouri” cu multe ecouri

Prin toamna anului 2018, pe când mă aflam în vizită la Turda, orasul meu natal, din care, acum 35 ani, am plecat spre alte zări, întâmplător, desi se spune că  ”nimic nu este întâmplător” am văzut revista “Ecouri”. Mânat de o firească curiozitate, am răsfoit-o. Primul aspect, cu care m-a și cucerit, a fost motto-ul publicației: “Verticalitate prin tradiție, cultură și credință”. Surpriza cea mai plăcută am avut-o când am descoperit că  redactorul-șef al acesteia este nimeni altul decât colegul meu de clasă și cartier, de la Școala generală nr.6, din Micro I, Oprisani, Emil Hălăștuan, cu care nu mă mai întâlnisem de foarte mulți ani. În condițiile date revederea devenea inevitabilă. Ardeam de dorința de a mă reîntâlni cu Emil și, mai ales, de a-l felicita, pentru tot ceea ce face și mai ales pentru verticalitatea desăvârșită pe care o dovedește în orice împrejurare. Trebuie să recunosc că ”m-a prins” când mi-a spus că ar vrea să ia legătura cu cât mai mulți turdeni stabiliți în țară și în străinătate, care, prin activitățile și preocupările lor contribuie la consolidarea bunului renume al orașului. Am acceptat cu mare plăcere provocarea lui Emil, și chiar dacă mai “timid” am început o frumoasă colaborare, iar acum “Ecouri” chiar are ecouri și pe plaiurile maramureșene și sătmărene, unde revista face o bună reclamă Turzii.

La ceas aniversar, îl felicit atât pe prietenul meu, Emil Hălăștuan, pentru tot ceea ce face ca această frumoasă revistă să dăinuie, cât și pe membrii colectivului de redacție și pe corespondentii acesteia. Urez revistei “Ecouri” să aibă ecouri pe toate meridianele globului și să ne facă mândri că suntem turdeni!

La multi ani”Ecouri”!

La mulți ani turdeni, oriunde vă aflați!

Aurel Podaru, scriitor (Beclean): În doi ani, 24 de ”Ecouri”

Mă refer la cele 24 de ediții ale revistei ”Ecouri” care împlinește, iată, doi ani de existență. Revistă de cultură, cu larg ecou acasă la ea, la Turda, dar și în alte localități: din zonă, din țară și chiar din străinătate. Dacă nu mă credeți, dați fuga la colecție și numărați-le. Răsfoiți-le și veți afla o revistă de cultură, elegantă și consistentă, numa’ bună de citit. O citesc și eu, de doi ani de zile, cu regularitate și cu bucurie spirituală, aici, la Beclean, județul Bistrița-Năsăud, unde duc dorul meleagurilor turdene, meleagurile mele de baștină.

Grație prietenului meu, bunului meu prieten de-o viață, scriitorul Mircea Ioan Casimcea, citesc lună de lună această revistă tânără și în creștere valorică de la o ediție la alta. Căci revista ”Ecouri” este croită după chipul și asemănarea redactorului șef, Emil Hălăștuan, purtând și amprenta inconfundabilă a excelentei echipe redacționale și a colaboratorilor săi turdeni sau de pe alte meleaguri.

Acum, la ceas aniversar, urez revistei turdene un număr de ”Ecouri” demn de Cartea Recordurilor, dar și  cititori pe măsură. La mulți ani!

Horațiu Groza, muzeograf: Gânduri pentru Ecouri

Îmi amintesc cu drag și plin de speranțe de prima întâlnire a ,,redacției Ecouri”, pe vremea când nici denumirea revistei nu era oficializată. De  atunci au trecut doi ani.  Nu toate au rămas la fel. Era necesar ca municipiul să aibă o revistă axată exclusiv pe cultură astfel încât cetățeanul să poată fi informat în acest domeniu. Orgoliile sigur că s-au manifestat și în acest caz. Puțini dintre cei prezenți atunci la reuniune, vorbesc de cei care s-au angajat să susțină cultural revista, mai scriu astăzi în paginile acesteia. Din perspectiva unui integralist, scriu fără regret aceste rânduri, fiind aproape sigur că unii dintre ei, nici măcar nu au să se obosească să le parcurgă, iar alții vor fi uimiți de faptul că această revistă încă mai apare. Trecând peste aceste aspecte, ca simplu cetățean al municipiului doresc să adresez acum, în prag aniversar un sincer: LA MULȚI ANI ECOURI !

Petru Suciu, colecționar: Continuăm!

Chiar dacă unii au comentat cu scepticism apariția revistei noastre, amintind de numeroasele încercări anterioare nereușite, iată că am împlinit doi ani de la lansarea primului număr al Ecourilor.

Unii intelectuali turdeni, cu o vastă experiență, care ar avea multe de oferit cititorului, nu o fac, din motive de ordin ideologic!!! În compensație, revista noastră nu numai că a fost bine primită și apreciată în multe orașe ale țării, dar se bucură de colaborarea unor importante personalități române. Astfel că în nici un moment nu a fost în pericol apariția revistei „Ecouri” din lipsă de materiale, ba dimpotrivă, în permanență există o listă „în așteptare” ceea ce, din acest punct de vedere, oferă siguranța continuității. Și mai există un motiv care ne încurajează și ne dă speranța viitorului revistei; aprecierile favorabile venite din partea cititorilor. Spre exemplificare, cel mai nou cititor al revistei „Ecouri” profesorul universitar Ioan Mârza, al cărui mesaj aniversar figurează în această enumerare de elogii.

Dar a fost și un intelectual de marcă al Turzii care, ajuns la o venerabilă vârstă, își exprima tristețea, o simțeam în vocea blândă, la telefon, de a nu fi reușit să-și vadă tipărit, în paginile revistei noastre, un articol. Este vorba despre regretatul profesor Valentin Vișinescu. I-am promis că încerc să-l ajut. Când am primit manuscrisul, am înțeles motivul „respingerii” acestuia. Așa cum spunea și părintele Dorin Sas, un alt colaborator și admirator al profesorului, în manuscris „regăseam scrisul său aproape ilizibil, ce dădea multe bătăi de cap … în demersul nostru absolut voluntar de a-i culege textele”. Am transcris articolul cu plăcere, ca o recunoștință pentru ceea ce ne-a oferit tuturor, pentru ceea ce a însemnat pentru orașul nostru și nu numai. Cu aceleași sentimente am continuat să-i preiau materialele pentru a le oferi spre publicare. A meritat acest mic efort și numai pentru fericirea și bucuria pe care i le simțeam în glas, când mă suna ca să-mi mulțumească, după ce intra în posesia revistei în care-și regăsea rodul muncii sale. În ciuda vârstei sale înaintate, la masa de lucru era de neoprit. Bogăția de informații acumulată în timp îi dirija necontenit condeiul, chiar după dispariția sa, în încă două numere ale revistei „Ecouri” cititorii s-au putut  bucura de articolele semnate de profesorul Valentin Vișinescu

Colaborarea la revista „Ecouri” a fost „cântecul de lebădă” pentru literatul și istoricul turdean, Valentin Vișinescu.

Eugen Albu, epigramist, Cluj-Napoca: Doi ani și la mai mulți!

Revista asta chiar de n-are

Decât doi ani de la-nființare,

Pentru turdeni e o-ncântare

Și se impune prin valoare.

 

Nu s-a vândut și nu se vinde

Nici la propriu, nici la figurat

Iar știrile ce le cuprinde

Sunt toate de necontestat.

 

Cu-n conținut de anvergură

În șaișpe pagini abordează

Știință, artă și cultură

Și tot ce ne interesează.

 

Blagoslovit de Dumnezeu

Orașul Turda, prin vechime

Prin tot ce are e-un muzeu

Vizitatori fiind o mulțime.

 

Chiar dacă-i mare sărăcia

Și viața este tot mai dură

În Turda totuși Primăria

Oferă gratuit cultură.

 

„ECOURI” este-o bucurie

Pentru atâția cititori

Iar pentru Turda o mândrie

În el descoperind valori.

 

Nu-i un organ de propagandă

Al vreunuia dintre partide

Și nici n-atacă la comandă

Că nimănuia „nu se vinde”.

 

Blagoslovit de Dumnezeu

Orașul Turda s-ar părea,

E pur și simplu un muzeu

Pe care-ar merita să-l ia

UNESCO sub egida sa.

 

Laudele mele toate

Pe care sincer le-am descris

Rămân întru eternitate

Dar și revista-n mod precis.

 

V-asigur dragilor turdeni

Că vă sunt unul dintre fani,

Vă fac și loby la clujeni

Urându-vă azi La Mulți Ani!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.