Despre alegerea marelui mitropolit Andrei Șaguna în sinodul de la Turda

Vremurile tulburi, deloc ușoare pentru românii ortodocși trăitori după anul 1700 în Transilvania, au fost și mai mult îngreunate prin desființarea Mitropoliei Transilvaniei în anul 1701. Timp de 60 de ani românii din Transilvania nu au avut episcop fiid nevoiți să meargă în Țara Românească sau în Moldova pentru se școli și a fi hirotoniți preoți. Autoritățile din Transilvania, străine de neamul românesc și de credința creștin-ortodoxă le recunoșteau statutul de preoți după mulți ani de repetate stăruințe.
Ca urmare a petițiilor preoților și ale poporului, precum și a răscoalelor țărănești izbucnite din acest motiv, Curtea de la Viena a aprobat reînființarea Episcopiei, nu a Mitropoliei Transilvaniei. Au numit episcopi, însă episcopi de neam sârbesc, pentru a avea un impact cât mai redus în rândul poporului. Aceștia, deși străini de neamul nostru, și-au luat foarte în serios misiunea făcând vizite pastorale în tot Ardealul, tipărind cărți, organizând învățământul confesional și susținându-l.

După trei episcopi sârbi, Dionisie Novacovici, Sofronie Kirilovici și Ghedeon Nichitici, trecut la cele veșnice în 1796, autoritățile au amânat 14 ani organizarea alegerii de episcop ortodox pentru români. Abia în 26 mai 1810, împăratul a aprobat organizarea și desfășurarea alegerii de episcop în orașul Turda. A fost ales, la biserica numită azi „dintre români”, Vasile Moga care a păstorit Biserica Ortodoxă din Ardeal până în 1845.
Tot la biserica sus-pomenită a fost ales și Andrei Șaguna, marele mitropolit și sfânt pe care îl pomenim în fiecare an la 30 noiembrie. De la el avem o relatare despre modul în care s-a organizat procesul electoral la Turda în decembrie 1847. Această descriere a fost publicată în volumul II al Istoriei Bisericii Ortodoxe Răsăritene Universale, istorie alcătuită de către Șaguna însuși. Cartea a fost publicată în 1860 în limba română, dar cu litere chirilice. Pentru a surprinde atmosfera acelor zile și frumusețea limbii folosite, redau, în transcriere cu litere latine, câteva din aceste însemnări:
„Consistoriul au încunoștiințat pre protopopii eparhiali despre rezolvarea alegerii de episcop, și despre sorocul ei… s- au adunat partea cea mai mare a protopopilor la orașul Turda încă în 17 (29) noiembrie, și înțelegând, că domnii comisari în ziua viitoare 18 (30) noiembrie înainte de prânz au să sosească la Turda, la propunerea vicariului ( Andrei Șaguna -n.n.) s-au denumit o reputație de șase protopopi cu vicariul în frunte, care să iasă spre întâmpinarea comisarilor. Deputăția s-au dus până la hotarul Copalului ( Copandului -n.n.), și acolo vicariul au binecuvântat pe domnii comisari în numele clerului… . Alegerea se va putea ține a doua zi în 2 decembrie cal. (n.r: calendar) nou, și că adunarea se va ținea în sala cea mare a magistratului orășenesc la 10 ore înainte de prânz. Vicariul au înștiințat pe părinții protopopi despre aceasta făcând și rânduiala, ca dimineața la ziua alegerii de episcop să se țină slujba dumnezeiască cu chemarea Sfântului Duh… la care au slujit trei protopopi fiind de față ceilalți protopopi cu vicariul și mulțime de preoți și creștini încă și de alte religii și nații, s-au adunat în casa magistratului toți protopopii și un număr mare de privitori.

Într’ aceea comisarii sosind în sala adunării, corul protopopesc i-au întâmpinat cu „să trăiască” de repețite ori… . După aceste, comisarii au descoperit, că fiecare votizant va avea trei voturi pe țedulă, și așa cu totul va fi numărul voturilor 126… . După ce toate țedulele s-au tras din lădiță, și însemnarea de nume, ce au făcut dl. Comisariu Iștvanfi și cei patru protopopi s-au conferat, și s-au aflat de o potrivă, atunci s- au aflat că Ioan Moga protopopul Sibiului I. au căpătat 33 voturi, – Moise Fulea, protopopul Sibiului II. 31. – Vicariul 27… .
Președintele Comisariu Contele Ladislau Lazăr, după ce în prezența adunării, au ars țedulele de votizație, au vestit adunării complăcerea sa pentru rândul cel bun, ce s-au observat la acest act solemn, și au încredințat’o că actul alegerii îl va așterne înaltului guvern al țării, de unde apoi va urma reprezentația către Maiestatea Sa pentru urmânda denumire a episcopului.”( Istoria…, vol. II, p. 205-209).
Precizez că au fost 11 candidați și am redat doar numele primilor trei dintre ei. Aceste nume au fost înaintate Curții de la Viena. După obiceiul pe care și-l formase, Curtea a ales pe cel ce primise mai puține voturi, pe Andrei Șaguna vicarul episcopiei. El nu era originar din Transilvania, fiind fiul unor negustori aromâni din Miskolc. Așa nădăjduiau stăpânitorii să limiteze cât mai mult acțiunea episcopului român, însă s-au înșelat. Dumnezeu a lucrat prin ei, fără voia lor, spre ridicarea și luminarea poporului român din Transilvania.
M-am gândit să scriu aceste rânduri pornind de la faptul că anul acesta, prăznuirea patronului spiritual al Turzii, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, s- a organizat și desfăsurat la biserica „dintre români”. M-am folosit de exemplarul din Istoria lui Șaguna, exemplar ce a aparținut unui martir al Marii Uniri, părintele Ioan Opriș, împușcat de jandarmii unguri pe treptele bisericii din Cristiș, cartierul Oprișani de astăzi.