• 21 mai 2021

Corespondență din Franța: Acasă!

Plecat în Franța din 1990, profesorul universitar Theodore Bucur, care locuiește la Lille, a rămas cu sufletul acasă. Rădăcinile sale,…

 Corespondență din Franța:  Acasă!

Plecat în Franța din 1990, profesorul universitar Theodore Bucur, care locuiește la Lille, a rămas cu sufletul acasă. Rădăcinile sale, adânc împlântate în locurile din jurul Turzii, trimit mereu spre meleagurile franceze sevă pentru astâmpărarea dorului de casă. Dar, cum-necum, dorul crește, mai ales în condițiile în care pandemia de COVID-19 a îngreunat mult libera circulație a persoanelor în spațiul Uniunii Europene. În speranța unei reîntoarceri cât mai grabnice cu putință pe meleagurile natale, Theodor Bucur își ”cântă” dorul spre astâmpărarea nerăbdării sufletului său de român neaoș. (n.r)

O ţară am şi’o Turdă ce le numesc acasă; ca ele nu-i alta mai frumoasă. Mi-e dor, în fiece zi, de’ai noştri Carpaţi, de mare, Deltă, de codri şi câmpii; Mi-e dor de urbea si de casa noastră ascunsă (între blocuri şi parcuri) de lume; De pită’n cuptor, de caş, de ciorbe, ceapă, slană, fripturi şi varză ca la ţară.

Cu amintiri în gând: Potaissa, LMV, ștrand, biserici, cimitir, piață, pruni înfloriți. De’oi reveni, străduţele, potecile din Chei şi din Băi am să le bat în lung şi’n lat. Oraşul Turda îl am în suflet: îi spun acasă, căci acolo aveam un colţ de masă. N’aveam de toate, comuniştii ne’au umilit, ne’au lăsat, în suflet şi’n vis, săraci.

De’aia viaţa ne’a împins înspre Ocean, unde nu’i neauă nici în plină iarnă; Nici ceaţa alburie de pe dealurile noastre, prin care m’ascundeam de toate EU! Mi-e dor de plaiul turdean românesc, de graiul neaoş strămoşesc; De ochii mamei mele cu speranţe, mi’e dor să-mi iau tăticu’mi în braţe.

Mai e puţin, emoţii am (ce’i drept), îmi tremură şi’mi saltă inima în piept, fiindcă mă imploră să o las pe’afară, să verse şi ea lacrimi pentru ţară. Fiindcă o ţară am … o soră, un frate, neamuri, buni prieteni, un întreg popor; Sunt silit demult să’i plâng pe toţi, printre străini, cu amar, în marele meu dor.

Mă poartă doar mândria că sângele’mi e pur … de Turda şi de România.

(răstălmăcire personificată à la Theo, după o poezie de’a lui Mihăiţă Macoveanu)

În imaginea reprezentativă: Vedere din Turda (foto: Marius Romilă – MediaCom.ro)