Comemorarea ”Martirilor de la Turda” la 75 de ani după atrocitățile săvârșite de horthyști în cătunul Hărcana

În 24 septembrie 2019 s-au împlinit 75 de ani de când militari din trupele horthyste, instigați de civili maghiari din cătunul Hărcana, au ucis 18 civili români, în majoritate femei și copii, care s-au adăpostit sub un pod de cale ferată, unde sperau să scape de atrocitățile armatei ungare, despre care se dusese vestea în Transilvania.

Duminică, 6 octombrie, preotul Grigore Marchiș, de la Catedrala Ortodoxă Română din Turda a oficiat o slujbă de pomenire în memoria celor 18 martiri uciși în 24 septembrie 1944 în apropierea cătunului Hărcana.

La ceremonia religioasă desfășurată la monumentul înălțat în memoria ”Martirilor de la Turda” ce se află pe malul drept al Văii Racilor, în apropierea Catedralei Ortodoxe Române din centrul istoric al Turzii, au participat primarul localității, Cristian Matei, câțiva consilieri locali, șefi ai unor instituții, precum Bogdan Bobic, directorul general al Companiei de Apă Arieș, managerul Spitalului municipal, dr. Ovidiu Stănilă, directorul Poliției locale, Valer Moldovan și adjunctul acestuia, Vasile Mănăilă. La parastasul oficiat în memoria celor 18 martiri de la Hărcana, în majoritate femei și copii, au asistat câteva zeci de turdeni.

În capitolul al IX-lea al cărții ”Podul de sânge” apărută în anul 1996 la editura clujeană Carpatica, istoricul dr. Gheorghe I. Bodea a descris masacrul de la Hărcana. În ziua de 24 septembrie 1944, localnici unguri, îmbrăcați în uniforme ale armatei horthyste, i-au condus pe militarii dintr-un detașament maghiar, la primul pod de cale ferată de pe direcția Cluj, situat în apropierea stației CFR Câmpia Turzii. Acolo, horthyștii au găsit 18 civili români, din care majoritatea femei și copii, adăpostiți sub pod de frica bombardamentelor și a tirului de artilerie. Horthyștii i-au împușcat pe toți cei 18 civili români și apoi i-au aruncat într-o groapă, i-au stropit cu petrol și le-au dat foc.

În Registrul de Decese din Turda, la anul 1944 se află consemnate numele a 16 dintre cele 18 victime ale horthyștilor, enumerate astfel de către dr. Gheorghe I. Bodea, în cartea sa ”Podul de sânge”: Lucreția Costea – 36 ani, Vasile Costea – 5 ani, Victoria Costea – 5 ani, Ana Forgaci – 22 ani, Ioan Forgaci – 2 ani, Ioan Lascău – 35 ani, Frasina Lascău – 32 ani, Maria Lascău – 18 ani, Ana Lascău – 9 ani, Frasina Lascău – 7 ani, Susana Lascău – 5 ani, Ana Lascău – 2 ani, Carolina Sălăgean – 33 ani, Maria Sălăgean – 8 ani, Grigore Sălăgean – 5 ani și Ana Sălăgean – 3 ani. Dintre ceilalți doi martiri, al căror nume nu figurează în Registrul de Decese de la Turda (1944) unul, respectiv Ionuț Forgaci, avea 7 luni!

După retragerea armatei horthyste, rude și consăteni ai martirilor le-au îngropat trupurile în cimitirul cătunului Hărcana, precizează dr. Gheorghe I. Bodea, citat de către col. (r) Vasile T. Suciu în articolul ”Podul de sânge” publicat în nr. 10 (131) din 9 mai 1997 al Revistei Jandarmeriei. În 1984, la mormântul martirilro s-a ridicat o cruce de lemn.

Deși, potrivit uzanțelor internaționale, crimele de război nu se prescriu niciodată, autorii masacrului de la Hărcana au scăpat nepedepsiți. Procuratura Regiunii Cluj a întocmit, în această speță, dosarul penal nr. 213, din 13 aprilie 1962, dar procurorul care a instrumentat cazul a dispus neînceperea urmăririi penale. Motivația acestei decizii a rămas necunoscută, după cum precizează istoricul Gheorghe I. Bodea în cartea sa ”Podul de sânge”.

În ceea ce s-ar putea numi ”holocaustul românesc” din 1940 până în 1944, horthyștii au ucis peste 160 de mii de români, în mai mult de 150 de localități din Transilvania de Nord-Vest, cedată Ungariei, prin Diktatul de la Viena,  impus de Germania hitleristă și de Italia fascistă.

Primarul Turzii, Cristian Matei și-a încheiat cu un îndemn discursul rostit duminică, 6 octombrie la Monumentul Martirilor de la Turda, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la atrocitățile săvârșite de horthyști în cătunul Hărcana: ”Să nu permitem ca asemenea atrocități să se mai repete vreodată asupra românilo