Cercetări arheologice la Biserica reformată Turda Veche – campania din 2018

Așa cum am precizat în articolul din numărul trecut primele cercetări arheologice efectuate la Biserica reformată Turda veche, au avut loc în anii 2006 și  2010, ultimele dintre ele fiind efectuate în contextul întocmirii unui proiect de restaurare a edificiului. Scopul principal al acestei cercetări fiind acela de a furniza echipei tehnice informaţii despre structura şi starea fundaţiilor dar şi despre evoluţia nivelelor de călcare de-a lungul timpului.

La sfârșitul anului 2018 a fost realizat un nou sondaj arheologic, de data aceasta în interiorul bisericii, într-o zonă stabilită împreună cu proiectantul și executantul, pentru a delimita  eventuale complexe funerare  sau alte structuri zidite ce ar fi putut exista.

Unitatea de săpătură executată pe latura sudică a navei bisericii, la interior a avut suprafața de aproximativ 10 mp.  Cercetarea a dus după cum ne și așteptam la identificarea unor structuri zidite şi a mai multor morminte comune și individuale de inhumaţie.

Spațiul restrâns în care s-a realizat investigația, nu a permis cercetarea integrală a  fundaţiei navei bisericii astfel încât talpa acesteia nu a putut fi descoperită pe această zonă. În structura fundației, nu a fost identificat alt material de construcție decât piatra brută de carieră de dimensiuni medii. Liantul folosit a fost  mortarul de var de o bună calitate, de culoare alb-gălbuie.

În interiorul navei au fost identificate numeroase niveluri de călcare, cel medieval constând dintr-o pardoseală realizată din mortar și piatră mărunțită, deranjat însă de construcția unui complex funerar construit ulterior. Au mai fost identificate și alte nivelele de călcare strâns legate de ridicarea construcţie şi renovarea acesteia de-a lungul istoriei sale seculare.

Printre materialele arheologice descoperite în nivelul de demolare a bolților gotice ale bisericii, amintim prezenţa unor fragmente de vitralii și a unor fragmente de ancadramente din piatră de uși și ferestre, chei de boltă gotice , etc..

După renovările ce au urmat devastărilor petrecute în secolul al XVII-lea și începutul secolului al XVIIIlea, nava edificiului a fost pavată cu lespezi mari din piatră (ce se mai păstrează pe alocuri), așezate pe un strat gros de circa 20 cm de nisip și moloz mărunțit. Sub acest strat de susținere al pardoselii, se află un strat de pământ amestecat cu moloz și fragmente din piatră, provenit cel mai probabil de la umplutura criptelor ce au fost construite în interiorul bisericii între secolele al XVI-lea și cel mai târziu al XVII-lea.

O importantă descoperire a fost cea a unui complex medieval târziu orientat est-vest adosat pe zidul sudic al navei bisericii. Cripta a cărei lungime nu a putut fi determinată cu exactitate din motive obiective (continuă în profilul estic), are formă rectangulară și este construită din piatră de dimensiuni medii, legată cu  mortar de var de culoare alb-cenușie.

Pereții criptei sunt amenajați din zidărie mixtă, cu blocuri fasonate de calcar și piatră spartă de carieră ce alternează cu asize de cărămidă și tegule romane și susțineau o boltă din cărămidă ce nu s-a mai păstrat.

Cripta descoperită în cercetare era deranjată fiind profanată cel mai probabil în secolul al XVII-lea, un singur mormânt comun (adult și copil), înhumat ulterior profanării fiind găsit nederanjat. Înmormântarea defuncților s-a făcut în același sicriu, din care s-au păstrat câteva fragmente. Peste mormânt a fost pus un pavaj improvizat din cărămizi și țigle romane. Tot atunci au fost aranjate pe latura de vest a criptei o parte a craniilor defuncților deranjați de săparea gropii mormântului.

Cercetarea arheologică a continuat cu golirea criptei, operațiunea ducând la descoperirea unui număr de 21 de schelete umane. Înălțimea totală a criptei este de 2 m, iar lățimea acesteia de aproximativ 1 m. Cripta a cărei intrare nu am identificat-o, era pavată cu material roman refolosit, adus cel mai probabil din castrul Legiunii a V-a Macedonica, edificiu situat în proximitatea orașului. Pavajul a fost realizat din țigle și tegule romane așezate pe un pat din nisip de aproximativ 3 -5 cm. Deși în umplutura criptei au fost descoperite fragmente ale unor pietre tombale inscripționate (pietre funerare), nu am reuşit să identificăm cine a ridicat construcția. De asemenea nu am putut stabili nici persoanele înmormântate în acest complex funerar.

În exteriorul criptei, au fost descoperite câteva morminte de inhumație orientate est-vest. Dintre acestea, două sunt morminte comune și conțin patru, respectiv trei indivizi înmormântați în același coșciug. Celelalte morminte descoperite în cercetare sunt individuale și au fost cercetate.

Un alt mormânt individual ce era acoperit cu un strat consistent de var nu a mai fost cercetat. Cel mai probabil toate aceste persoane au murit din cauza unor epidemii care sunt atestate documentar începând cu secolul al XVII-lea. Înhumările efectuate în exteriorul criptei descoperite în cercetare s-au făcut în sicrie din lemn, fiind datate anterior construcției acesteia.

Stratigrafia interiorului bisericii este răscolită de morminte, înhumările transformând-o într-o umplutură uniformă. Scheletele sunt în poziția decubit dorsal (întinse pe spate) cu braţele în general de-a lungul corpului sau aduse spre bazin. După umplutura gropilor se deosebește un singur orizont de înmormântări, cu o umplutură  ce conține urme de mortar și resturi de materiale de construcţie care ne duce cu gândul la multitudinea renovărilor ce au avut loc de-a lungul istoriei edificiului. Cercetările viitoare din interiorul bisericii ar trebui să cuprindă zone mai extinse, care  vor putea oferi indicii noi referitor la multe aspecte care să  conducă atât la cunoașterea istoriei acestui monument cât și a fazelor de construcție al acestuia.  Un alt aspect foarte important ar fi și identificarea  orizonturilor de înmormântare făcute în interiorul edificiului.

Inventarul mormintelor descoperite este sărac, aproape inexistent am putea spune. Au fost descoperite doar două închizători de tip moș și babă din bronz ce pot fi încadrate cronologic în secolul al XVI-lea.

Materialul arheologic descoperit în cercetarea efectuată în anul 2018, constă din fragmente ceramice și cahle de teracotă, diverse obiecte metalice (majoritatea de uz casnic), fragmente din inscripții, sticlărie, și numeroase monede moderne, ultimele fiind descoperite în straturile superioare.

Datorită caracterului cercetării arheologice și necesităților de a nu interveni asupra derulării activităților de restaurare aflate în curs, la acest moment nu pot fi date răspunsuri clare cu privire la cronologia absolută a fazelor de evoluție a monumentului. Din aceste motive susținem realizarea în continuare a unor sondaje în interiorul și exteriorul bisericii pentru a încerca elucidarea problemelor legate de cronologia și etapele de construcție a monumentului.

Lucrările la care au participat patru voluntari (enoriași ai bisericii), au avut loc în perioada 3-12 decembrie 2018, fiind coordonate de către arheologul Horațiu Groza de la Muzeul de Istorie Turda. Dat fiind faptul, că în unitatea de cercetare au fost descoperite structuri zidite și numeroase morminte comune s-a apelat și la ajutorul arheologului Paul Chiorean, angajat al  aceleiași instituții mai sus menționate.