Cartea de istorie: Silviu Dragomir –  Avram Iancu, o viață de erou

Cu ocazia comemorării a 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu (n.r: 10 septembrie 2022), editura Școala Ardeleană, din Cluj-Napoca a publicat, într-o ediție aniversară, textul integral al monografiei revoluționarului ardelean din 1848-1849, scrisă de Silviu Dragomir. Cartea, un proiect editorial concretizat la 150 de ani de la trecerea în eternitate a lui Avram Iancu și la 60 de ani de la cea a autorului monografiei, lui Silviu Dragomir, apărută sub egida Academiei Române, Institutului de Istorie George Barițiu, Centrului de Studii Transilvane, Fundației Transilvania Leaders, Centrului de Studii Interdisciplinare Silviu Dragomir, Societății Cultural-Patriotice Avram Iancu, din România și Asociației Școala Ardeleană, de Editare și Promovare a Cărții, s-a pus în vânzare cu începere din 6 septembrie.

Îngrijitorii ediției din 2022, respectiv Ioan Bolovan și Sorin Șipoș, consideră că această carte conține textul monografiei, publicat așa cum ”și-a dorit autorul să fie tipărit” adică integral, ceea ce constituie o premieră. (Notă asupra ediției).  Profesorii Ioan Bolovan și Sorin Șipoș au păstrat în ediția de acum și o parte din adnotările lui Silviu Dragomir (n.r: la ediția din 1965), cu trimitere la clasicii marxismului ”tocmai pentru ca lectorul de azi să observe imixtiunile ideologicului în scrisul istoric” (sursa citată anterior).

”Alte modificări ale textului, față de ediția din 1965, se referă la folosirea noțiunii Ardeal, în loc de  Transilvania, așa cum figurează în manuscris ”iar termenul/conceptul de popor, introdus de editorul din 1965, l-am readus la forma națiune, folosită de Dragomir. Am înlocuit cuvinte sau expresii din prima ediție cu cele din manuscris (cete –> gloate, lagăr –> loagăr, atenție –> atențiune, considerație –> considerațiune, concesie –> concesiune ș.a.) și am păstrat formele vechi ale substantivelor în cazul dativ/genitiv (națiunei, limbei, reacțiunei ș.a.), precum și scrierea numelor românești și a localităților (Papiu Ilarianu, Ilie Măcelariu, Târgul Mureșului, Abrudsat ș.a.), pentru a reda parfumul unor formulări din fondul vechi al limbii române” mai precizează Ioan Bolovan și Sorin Șipoș în Nota asupra ediției.

Silviu Dragomir – biografie

”Făurar împătimit al unirii Transilvaniei cu România, decisă la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia și apoi încarcerat de către comuniști pentru crima  de a fi fost un patriot român” (Ioan- Aurel Pop), istoricul Silviu Dragomir s-a născut la 1/13 martie 1888, în comuna Gurasada, din județul Hunedoara. Silviu Dragomir și-a finalizat studiile elementare la școala din Ilia, comună învecinată cu locul nașterii sale. În clasele ciclului elementar a învățat Dragomir limba maghiară, ce se folosea pentru predarea în școlile de stat, lucru ce i-a folosit în cercetările istorice viitoare. După finalizarea studiilor elementare, în toamna anului 1897, Silviu Dragomir era înscris la gimnaziul românesc din Blaj. După șase clase urmate acolo, în 1903 Silviu Dragomir a fost transferat la liceul sârbesc din Novi Sad, ca bursier al Fundației Gojdu.

Student la Cernăuți și la Viena. Doctorat la Cernăuți

Din toamna anului 1905, ca urmare a demersurilor întreprinse de Ioan Mețianu, mitropolitul orașului Sibiu, viitorul istoric devenea student al Facultății de teologie din cadrul Universității de la Cernăuți. În 31 iulie 1909, la doar câteva săptămâni de la încheierea studiilor în urma cărora primise absolutoriul de teologie, Silviu Dragomir se prezenta la examenul riguros din disciplinele biblice-istorice, primul din cadrul doctoratului. În 8 octombrie 1909, Silviu Dragomir s-a înscris, grație unei burse primite de la Fundația Trandafil, administrată de Consistoriul Mitropolitan din Sibiu, la  Facultatea de Filozofie a Universității din Viena. În paralel cu studiile de la Viena, în 21 martie 1910  Dragomir a susținut cel de-al doilea examen riguros la Cernăuți, unde a obținut titlul de doctor în teologie.

După doar un an de studii la Viena, probabil din lipsa mijloacelor financiare, Silviu Dragomir a solicitat Consistoriului Mitropolitan din Sibiu un stipendiu din partea fundației Trandafil, necesar pentru a  urma cursurile Academiei Teologice din Moscova. Deși Silviu Dragomir a primit un ajutor de 1 mie de coroane, pe an, nu există dovezi ce ar putea certifica urmarea, de către acesta, a unor cursuri la Academia din Moscova.

Cariera profesională: De la profesor suplinitor, la șef al Biroului de presă al consiliului dirigent din Transilvania

Silviu Dragomir și-a început cariera profesională ca profesor suplinitor la Institutul Teologic din Sibiu. Acolo Silviu Dragomir a lucrat până în 1919, cu excepția anului școlar 1916-1917, când, din cauza războiului, secția teologică a institutului din Sibiu a fost mutată la Oradea, iar cea pedagogică la Arad.

În 1918 Silviu Dragomir a participat la acțiunile desfășurate de românii din Transilvania pentru unirea cu România. Astfel, împreună cu Nicolae Bălan și cu Ioan Broșu, fost coleg la Cernăuți, Silviu Dragomir a întemeiat și a condus Gazeta Poporului,  ziar ce apărea la Sibiu. Delegat oficial, silviu Dragomir a reprezentat presa românească din Transilvania la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. La conferința preliminară, desfășurată în 30 noiembrie, Silviu Dragomir a arătat că românii transilvăneni aveau de urmat o singură cale: ”unirea necondiționată cu cei de dincolo de Carpați”. Silviu Dragomir a fost ales printre cei șase notari-secretari ai conducerii Marelui Sfat al Națiunii, alcătuit din 212 membri, aleși la 1 Decembrie 1918, în aceeași zi în care s-a desfășurat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Până spre sfârșitul anului 1919, Silviu Dragomir a deținut și funcția de șef al Biroului Presei, ce funcționa în cadrul Consiliului Dirigent. Ulterior, Silviu Dragomir a îndeplinit funcția de director al învățământului superior, din cadrul Ministerului Instrucțiunii, Cultelor și Artelor.

Profesor la Universitatea Daciei Superioare

Apoi, Sextil Pușcariu l-a propus pe Silviu Dragomir pentru angajarea ca profesor-agregat pentru istoria popoarelor din sud-estul Europei, la Catedra de Istorie din cadrul Facultății de Filozofie și Litere a Universității Daciei Superioare, din Cluj-Napoca, unde tânărul profesor universitar a susținut prelegeri de istoria popoarelor slave, a românilor balcanici precum și cursul despre Revoluția de la 1848. Silviu Dragomir a predat la universitatea clujeană până în 1947, când a fost pensionat abuziv, din motive politice, înaintea împlinirii vârstei legale de pensionare, fixată pe atunci la 65 de ani. Când a fost eliminat din învățământul superior, Silviu Dragomir avea 59 de ani.

Pensionat cu șase ani înainte de vreme, eliberat din pușcărie cu cinci ani după vreme

Arestat în 1 iulie 1949, la Cluj, profesorul Silviu Dragomir a primit o pedeapsă de 6 luni de închisoare corecțională și o amendă, de asemenea corecțională, de 2,6 milioane de lei, preschimbată ulterior într-un an de închisoare. Silviu Dragomir era condamnat pentru delict la Legea băncilor. Așadar, arestat în iulie 1949, Silviu Dragomir, condamnat de Curtea din Apel Cluj, în 6 noiembrie 1948, la un an și șase luni de închisoare corecțională urma să fie eliberat în 27 decembrie 1950. (Citat în ”Silviu Dragomir – repere biografice, de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș, din autobiografia autorului, păstrată la Arhivele Naționale, Direcția Județeană Hunedoara, Fond Silviu Dragomir, dosar 4). Dar Silviu Dragomir a stat după gratii până în 9 iunie 1955, când a fost eliberat din închisoarea de la Sighet! (sursa citată).

Angajat la început colaborator extern, apoi cercetător științific permanent, după eliberarea din închisoare, Silviu Dragomir și-a reluat activitatea științifică în 1955, la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj. Silviu Dragomir s-a stins din viață în 23 februarie 1962.

* * *

Silviu Dragomir: Avram Iancu, o viață de erou

Ediție aniversară. Text integral, 464 pagini
Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca – 2022

Colecția ”Istorie contemporană” coordonată de prof. univ. dr. Vasile Pușcaș

Ilustrația copertei: Teodor Bogoi

Cuprins:

Cuvânt de prețuire, de Ioan-Aurel Pop; Avram Iancu în Panteonul românesc, de Liviu Maior;
Studiu introductiv. Silviu Dragomir și elaborarea biografiei lui Avram Iancu: etape și implicații ideologice, semnificații istorice, de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș;

1. Silviu Dragomir – repere biografice; II. Cercetările lui Silviu Dragomir despre Avram Iancu, din anii 1955-1962; III. Monografia Avram Iancu; IV. Concluzii; Notă asupra ediției, de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș
   Cuvânt înainte; Capitolul I – Leagănul eroului; Adolescenţa; Zori de libertate; Capitolul II –

Primăvara lui 1848; Tribunul poporului; Capitolul III – Unica soluţie: revoluția; Prefectura din munţi – Cele dintâi lupte; Capitolul IV – Prietenul făţarnic; Victoria revoluționarilor maghiari; Cetatea din munţi; Capitolul V – Misiunea deputatului Dragoş; Iancu şi Hatvani; Drama lui Dragoş; Înfrângerea lui Hatvani; Moartea lui Buteanu; Capitolul VI – Iancu și Kemény Farkas; Fântânelele; Oastea moţilor şi comandanţii săi; Capitolul VII – Iancu şi Kossuth; Bălcescu, Iancu şi Kossuth; Sfârșitul revoluţiei ungare; Capitolul VIII – Românii din Transilvania şi împăratul; Biruinţa austro-rusă; Capitolul IX – Lupta împotriva reacțiunei; Iancu şi împăratul; Capitolul X- Umbra; Sfârşitul

N.r: În imaginea reprezentativă, Silviu Dragomir. Sursa foto: www.activenews.ro