75 de ani de la instaurarea comunismului în România: Muzeul orașului Turda, în timpul regimului comunist (perioada Nicolae Ceaușescu)

Vizita efectuată în anul 1971 în Asia, de cuplul Ceaușescu, a avut un efect neașteptat pe plan intern, ce a condus la numeroase schimbări pe plan cultural. Grandioasele defilări și manifestările desfășurate în Coreea de Nord, precum și Marea Revoluție Culturală Chineză, au constituit modele demne de urmat pentru Ceaușescu. Reîntors în țară, a adoptat o serie de măsuri prin care a întărit controlul puterii centrale, asupra culturii, educației și mass-mediei, consacrate în celebrele Teze din iulie. A urmat intensificarea propagandei în rândul maselor, organizarea festivalurilor pe teme patriotice, cultul personalității atingând un nivel greu de imaginat.

În anul 1964, înainte de venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere numărul muzeelor din România ajunsese la 210, dintre care 44 cu profil de istorie, iar 61 de muzee cuprindeau şi secţii de istorie.

Evoluția muzeului turdean în toată această perioadă este evidentă. Activitatea instituției muzeale poate fi împărțită în două etape, în funcție de înăsprirea situației politice din România.

Etapa (1964 – 1979): La muzeul din Turda în această perioadă s-au pus bazele expunerii ştiinţifice a obiectelor muzeale. Au fost intensificate, de asemenea, cercetările de teren pentru descoperirea  zonelor cu potenţial arheologic din proximitatea localității și s-au editat numeroase articole științifice și lucrări de specialitate.

Prin cercetările arheologice întreprinse şi ca urmare a descoperirilor rezultate în urma acestor campanii, a crescut considerabil numărul obiectelor muzeale ce au intrat în patrimoniul instituţiei. A fost o perioadă fructuoasă, când patrimoniul instituției s-a îmbogățit considerabil, prin preluarea tezaurelor monetare din argint descoperite întâmplător în mai multe puncte ale regiunii Cluj, precum: Mihai Viteazul, Borzeşti, Moldoveneşti, Iacobeni, Frata, Ploscoş, Turda şi Iara, care alături de descoperirile din Castrul Legiunii a V-a, Macedonica, constituie adevăratele valori ale instituţiei (fig. 1).

Pe baza unui plan bine întocmit, munca de teren a personalului s-a diversificat, iar arheologii au supravegheat cu atenție lucrările edilitare din oraş (fig. 2). Prin alocarea fondurilor necesare pentru cumpărarea a noi obiecte, patrimoniul instituţiei s-a îmbogățit, astfel încât muzeul a reușit să-şi reorganizeze expoziţiile de arheologie şi etnografie, cu piese noi.

În anul 1969 s-a dat în folosinţa muzeului o clădire aflată în curtea interioară a acestuia. Acest corp de clădire a funcţionat ca depozit până în anul 1997, fiind dezafectat la ultimele renovări ale clădirii.

Expoziţia permanentă cuprindea, în anul 1979, şase încăperi şi un hol, unde erau expuse obiectele cele mai reprezentative din colecţia muzeului. Aripa sudică, de la parter, era destinată preistoriei şi epocii romane, aripa nordică expoziţiei etnografice, în holul de la etaj fiind expuse obiecte aparţinând epocii medievale și premoderne. Sala Mare era rezervată obiectelor din epoca modernă şi contemporană.

Patrimoniul instituţiei turdene a fost „prejudiciat” în această perioadă de 18 obiecte ce au trebuit cedate Muzeului Naţional de Istorie al Republicii Socialiste România,  nou înfiinţat. Printre obiectele de mare valoare de la Turda, ce se află astăzi în patrimoniul Muzeului Naţional se numără şi tăbliţa votivă cu reprezentarea lui Liber şi Libera, descoperită în anul 1964 la Turda (fig. 3).

Alte obiecte ce provin de la Turda, îmbogăţesc astăzi diferite muzee din țară. Astfel, prin Decizia nr.327/1966 emisă de Sfatul Popular al Raionului Turda (dând curs cererii. 31/10.03 1966 formulate de directorul Muzeului Turda, Zaharia Milea), s-au cedat 43 de lucrări de artă, muzeului din Zalău. Materialele propuse pentru a fi „transferate” erau tablouri în ulei, cretă, cărbune, tuş, etc., reprezentând diverse teme.

Etapa 1979 – 1989: O primă tentativă de aducere la zi, sub aspect ideologic, a expoziţiilor permanente din muzeele românești a avut loc în anii 80, în urma programului ideologic lansat la Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român. Bilanţul restructurărilor muzeale izvorâte din momentul iunie 1982, este considerat edificator pentru ceea ce se aştepta de la „frontul muzeografic”. Aparentul paradox se explică însă, prin momentul aniversar marcat de anul 1985, anul în care se împlineau două decenii de la venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, iar muzeografia românească trebuia să marcheze din plin acest eveniment în viaţa muzeelor.

Pe de altă parte, această perioadă s-a caracterizat prin agravarea crizei în sistemul socialist, stabilirea cotelor de energie electrică şi gaz, precum şi a realizării indicatorilor planificaţi trimestrial şi anual, toate cu repercusiuni şi în sistemul muzeal..

Pe plan ştiinţific, instituţia turdeană a continuat editarea de articole științifice în revistele de specialitate. Cercetările arheologice la castrul roman au continuat prin campanii anuale de săpături, iar lucrările edilitare din localitate sunt în continuare supravegheate.

Muzeul de istorie Turda se numără printre ultimele muzee din România care au deschis expoziţia de istorie contemporană dedicată realizărilor lui Nicolae Ceauşescu, cu doar două săptămâni înainte de căderea regimului comunist.

Acest segment expozițional prezenta elemente din viața politică, economică și socială, precum și dinamica spațiului locuit în perioada regimului comunist, mai precis din ultimele două decenii ale acestuia (după reorganizarea administrativă din anul 1968). De asemenea, epoca este surprinsă prin „tipologiile” create și adaptate de ideologia regimului comunist: șoimii patriei, pionierii, precum și prin reprezentarea specifică a unor categorii socio-profesionale, precum muncitorii și a realizărilor acestora.

Cu toate neajunsurile acestei perioade, nu trebuie să ne raliem ideii că tot ceea ce s-a realizat în perioada comunistă a fost greşit, situaţia muzeelor din România cuprinzând şi aspecte pozitive. Un punct forte îl reprezintă: numărul mare de muzee înfiinţate, crearea unei bune părți a legislaţiei în domeniu, măsuri luate în vederea creşterii numărului specialiştilor şi a perfecţionarii acestora, modernizarea instituţiilor muzeale în special după 1968, etc. Nu trebuie să omitem însă aspectele negative dintre care se distinge clar, implicarea şi controlul exercitat de factorul politic.