20 august 1970 – 20 august 2020, jubileul recordului național de înălțime la salturi cu parașuta

Adaptare după texte de Valentina BAȘTAN și

Eugen-Dorin SPĂTARU

Despre ”parașutiștii din stele”

Cu 50 de ani în urmă, în dimineața zilei de 20 august 1970, ora 9,45  de pe aeroportul Otopeni decola, în direcția Buzău, aeronava AN 24T – YR AMU, ce transporta  echipaje de parașutiști militari care  aveau să stabilească două recorduri de grup, la saltul cu parașuta,  dar și pe temerarul colonel Grigore Baștan, care, după Smaranda Brăescu  și Traian Dumitrescu Popa, avea să stabilească un nou record național de înălțime, prin saltul de la 10mii de metri.

Pentru eroismul, devotamentul și pasiunea cu care au luptat pentru progresul și imaginea Armatei Române, înregistrând recorduri greu de depășit, parașutiștii au devenit modele  de viață, iar faptele lor îi  situează în  paginile de istorie a aeronauticii românești. Parașutiștii militari, indiferent de structurile în care se află, sunt mândri de înaintașii lor, pe care îi omagiază  de fiecare dată.

Despre ceea s-a întâmplat acum 50 de ani povestește, într-un articol, Eugen-Dorin Spătaru, cel care a scris și biografia lui Grigore Baștan, primul general parașutist din istoria militară a României.

Sărbătorirea jubileului recordului de înălțime la saltul cu parașuta a fost concepută, inițial, într-un format  mult mai amplu, ce prevedea cu participarea unor structuri din cadrul Ministerului Apărării, dar evenimentul nu s-a mai putut desfășura, din cauza pandemiei de COVID-19.

Trecerea unui jumătate de secol de când recordul generalului Baștan rezistă, a marcat-o filatelistul turdean Petru Suciu, prin emiterea unui set de cărți poștale semi-ilustrate, obliterate cu o ștampilă specială. Trebuie amintit că tatăl lui Petru Suciu, sergentul parașutist Petru Suciu, a fost coleg cu Grigore Baștan, la prima scoală de parașutiști militari, înființată la Băneasa, în timpul celui de al doilea război mondial. ”Atât cărțile poștale cu figura generalului, înfățișat în ipostaze remarcabile din activitatea sa, așa cum se menționează pe fiecare fotografie, cât și medalia aniversară emisă cu această ocazie de Fundația ”General Grigore Baștan”  se constituie în mărturii ale acestui eveniment  istoric. Poate că de acolo, din stelele în care sunt, ne îndrumă pașii și ne unesc, pentru a ține vie imaginea  parașutiștilor militari” speră Valentina Baștan, fiica generalului Grigore Baștan, președinte a unei fundații ce poartă numele tatălui său.

Au trecut 50 de ani …

Activitatea de paraşutare desfăşurată în cursul anului 1970 i-a adus colonelului Grigore Baștan cele mai mari satisfacţii şi o mare împlinire profesională. A efectuat un număr total de 42 de salturi de antrenament, tactice şi de recepţie. A sărit din avioane tip Il – 14, Li – 2 şi An – 24.

Colonelul Baștan avea 48 de ani și ajunsese un nume recunoscut în armată, dar şi în spaţiul public românesc al acelor ani. Era considerat modelul de urmat pentru tinerii paraşutişti militari şi sportivi. Dar parcă era prea puţin. Simţea că putea mai mult şi de aceea şi-a pus la punct planul de doborâre a recordului naţional la saltul de mare altitudine. Ideea i se înfiripase în minte cu mult timp în urmă dar, acum, mai mult ca oricând avea posibilităţi mult mari de a o realiza. Ofițerul era un visător incorigibil. În urmă  cu peste un deceniu, a cerut să i se aprobe pregătirea pentru a participa la zborurile intergalactice. Atunci nu s-a putut! Acum, era ceva pe plan național și trebuia să se poată! Pentru a-şi duce la îndeplinire acest vis avea nevoie, pe lângă curaj şi de o sănătate de fier şi de echipamentul necesar.

A inovat, după planuri proprii, o paraşută în care avea mare încredere şi pe care o considera aptă pentru salturile de la mare altitudine. Avea nevoie de un costum de salt specific zborului la mare altitudine. În acest sens, pe baza bunelor relaţii pe care le avea cu cadre din Comandamentul Aviaţiei Militare, a făcut rost de un astfel de combinezon de zbor folosit de piloţii de vânătoare pentru zborul în stratosferă. Cu ajutorul unor oameni de mare încredere l-a modificat şi adaptat pentru nevoile sale, având în vedere că pe el trebuiau prinse materialele de desant. O altă problemă a reprezentat-o găsirea unei aeronave de transport capabile să se ridice până la altitudinea maximă admisă. Cu ajutorul unor oameni de mare valoare profesională şi spirituală a reuşit să primească aprobarea folosirii unei astfel de aeronave şi care a suferit unele mici pregătiri, având în vedere condiţiile şi altitudinea la care urma să ajungă.

În acest context, a efectuat un număr tot mai mare de salturi de la diferite altitudini, atât pentru verificarea echipamentului de zbor (costum de salt, mască de oxigen, etc.) şi a materialului de desant, pentru verificarea diferitelor probleme de aerodinamică, dar şi pentru obişnuirea organismului propriu cu marea altitudine, cu frigul extrem şi aerul tot mai rarefiat. S-a pregătit intens, sub toate aspectele.

Odată rezolvate, aceste probleme nu mai prezentau riscuri majore. Astfel că Grigore Baștan şi-a pus în aplicare măreţul plan de a încerca doborârea recordului naţional la saltul cu paraşuta de la mare altitudine. Într-o frumoasă şi senină zi de 20 august 1970, colonelul Baștan a executat un salt de la peste 10 mii de metri, cu cădere stabilizată de 7 mii de metri şi cu o deplasare pe o traiectorie oblică de cca 11 km, stabilind astfel recordul naţional de înălţime, record omologat de Aeroclubul Central Român şi pentru care, în anul 1971, a primit titlul de „Maestru emerit al sportului”.

Saltul s-a executat dintr-un avion An – 24 T, înmatriculat YR – AMU, folosind paraşuta creaţie proprie, BG – 7 şi cu folosirea măştii de oxigen. Aterizarea s-a făcut fără incidente, în zona poligonului de antrenament şi bombardament al aviaţiei militare, de lângă localitatea Ulmeni, judeţul Buzău. Echipajul aeronavei care i-a fost alături, la stabilirea recordului național de înălțime, a fost compus din: colonelul aviator Mihai Iacob – pilot prim, la acea dată comandantul Regimentului 99 Aviație de transport, locotenent-major Mircea Maierzet – pilot secund, maior Genone Bratu – navigator, locotenent-major Petre – mecanic de bord, plutonier adjutant Constantin Costache – radiotelegrafist, locotenent-major Dumitru Pârvu – al doilea navigator și căpitan inginer Florin Bejan – inginer de bord.

Cu acest prilej a fost doborât recordul naţional de altitudine, de 7.250 m, deţinut din anul 1951 de către un alt mare paraşutist român, Traian Dumitrescu-Popa, unul dintre primii instructori ai primei subunităţi de paraşutişti militari, acesta fiind unul dintre primii care l-au felicitat pe Grigore Baștan pentru stabilirea unui nou record. Putem afirma că, meritat, elevul şi-a depăşit profesorul. Stabilirea recordului naţional de altitudine a avut un impact major pe plan sportiv, dar şi militar, fiind prezentat pe larg în presa vremii, colonelului Baştan aducându-i-se elogii deosebite pentru această reuşită.