Turda – Descrierea orașului

Urmare a unei cereri adresate Primăriei Turda de Camera de Comerț și Industrie Arad,  prin care se solicita un istoric al Turzii, ce trebuia inclus în Almanahul Comercial și Industrial al României Mari, jurisconsultul orașului, dr. Eugen Mezei, alcătuia, în anul 1925, lucrarea ”Turda –Descrierea orașului”. Lucrarea, al cărui manuscris se păstrează în  Fondul arhivistic al Primăriei Orașului Turda, nr. 6003/27 august 1925, înfățișează Turda, așa cum era acest oraș în 1925, anul înființării județului Turda – Arieș.    

Turda – Descrierea orașului

compusă de dr. Eugen Mezei, jurisconsult

cu adnotări de: Emil HĂLĂȘTUAN și arhivist dr. Mirela CĂRĂBINEANU

La începutul lucrării, autorul, dr. Eugen Mezei, descrie împrejurimile Turzii, exact așa cum acestea se înfățișau privirilor unui călător care sosea cu trenul în această parte a Transilvaniei.  

”Abia părăsim cu trenul linia principală București-Oradea Mare-gara Feldioara-Războieni deodată ni se deschide larg înaintea ochilor vestita Câmpie istorică a Turzii, înconjurată jur împrejur cu o cunună de înălțimi pitorești. La marginea de apus a Câmpiei se văd deja mărețele coșuri fumegătoare ale multelor fabrici situate la intrarea de către gară a orașului Turda, iar în fund se despică romantic zidurile de stâncă ale grandioasei Chei a Turzii.

Linia principală o leagă o linie laterală de 12 km cu Turda, de unde se continuă o linie îngustă pe pitoreasca vale a Arieșului în sus până în creerii Munților Apuseni, la Abrud.

Județul Turda /-Arieș/ cuprinde aproape toți Munții Apuseni apoi jumătate din Câmpia Ardealului. Cum la mijlocul județului lungăreț este așezată Turda, reședința județului, pe malul stâng al Arieșului, în o vale largă, ascuțită de vânturile reci, ce suflă dinspre munți, prin o cunună de coline, ale căror coaste sunt sădite cu vii bogate. Prin faptul că gara și aproape toate fabricile sunt situate pe malul drept al Arieșului, în timpul recent orașul începe să se dezvolte și înpopula de-a binelea și pe malul drept al Arieșului.

Hotarul orașului în extindere de 20.340 jug. cat. (N. r: 1 iugăr transilvănean = 0,5775 hectare. Definiția iugărului: Suprafața arată de doi boi într-o zi) întrece binișor măsura obicinuită a hotarelor localităților ardelene.

În căutarea comorilor lui Decebal

Peșterile din Cheile Turzii și Cheia Copandului au servit ca locuințe acomodate și adăpost foarte bun omului preistoric. Multe obiecte și unelte ce s-au găsit și se găsesc în aceste peșteri și în jurul lor ne dau dovada despre existența și evoluția omului pe aceste plaiuri, începând de la epoca de piatră până la apariția metalelor /aramă, bronz/.

Situația centrală pe de o parte, – zăcând în inima Ardealului – iar de altă parte așezat fiind la marginea Câmpiei mănoase, servind totodată ca poartă Munților Apuseni atât de bogați în metale și posedând mine foarte bogate de sare, localul acesta a fost destinat parcă de la natură ca să ducă un rol foarte mare în istoria Ardealului.

Cursul vieții istorice însă abia romanii îl pornesc. Legendele populare care încă știau despre comorile lui Darie împărat și ale lui Decebal, date aceste le căutau la Cheia Turzii. Ochiul ager al romanilor cuceritori a văzut însă degrabă, că aceste se găsesc în dealurile de sare ale Turzii și jur și în nisipul Arieșului, scoțând regina lumii Roma impozitul din pământ și nu de pe popor.

Popoarele ce s-au părândat în cursul istoriei, ca să-și afle o patrie în Ardeal, au fost ademenite de două bogății ale acestuia: aurul și sarea. În Europa, Ardealul este patria adevărată (a) acestora.

Așa s-a zămislit micul sat Potaissa – Turda de acum de către cuceritorul Traian, ca în scurt timp să devie cel mai important punct strategic și cea mai mare tabără/ castrum stativum/ a Daciei, unde erau concentrate douăzeci și șase de divizii. Deasupra porții principale a municipiului devenit colonie stătea falnica statuă puternică a Minervei, zeița științelor și artelor. Sub scutul acestei zeițe stăteau arhitecții și cioplitorii de piatră, sculptorii, fabricanții de arme și vase de artă, meseriașii, comercianții etc. din Turda de atunci.

O zeiță, răpusă de vitregia vremilor

Dar imediat ce Roma, în anul 274, a lăsat Dacia în voia sorții și și-a revocat legiunile și din Potaissa, s-a stins viața zgomotoasă de oraș și munca pacinică (pașnică) a câmpului. Goți, huni, gepizi și avari s-au luptat după aceea aici mai mult de 500 ani pentru moștenirea romanilor. Minervei de pe poarta castrului îi era indiferent cum intră aici și cum ies iarăși de aici. Ea privea rece și nepăsătoare puhoiul barbarilor, așteptând reintegrarea moștenitorilor legitimi. Nu a avut noroc: la sfârșitul veacului XVII dispare fără urmă mândra zeiță după ce pe o clipă se-nsenină văzduhul de sclipirea spadei lui Mihai, ucis apoi mișelește la 1601 în văzul zeiței întristate.

Stabilitate numai după aceea a putut vedea în jurul său, că au ocupat maghiarii cetatea și orașul. Cetatea și comitatul Turda deja pe timpul Sfântului Ștefan devine teren important din punct de vedere militar și economic, dar ceața ce-i acoperea istoria abia după năvălirea tătarilor se desface, când Ștefan V. reclădește orașul nimicit de tătari și-l ridică la grad de municipiu în 1269. Orașul capătă drept de târg de țară și săptămânal, pe aici se desface comerțul spre orient, pe drumurile indicate de romani.

Turda ”cantonament pentru pregătirea meciurilor cu turcii”

De aici pleacă Joan Hunjadi în 1456 ca să fugărească la Belgrad pe Mohamed distrugătorul Imperiului Bizantin, aici s-a pregătit și regele Matia împotriva turcilor în anul 1462. Aici se făurește independența Ardealului prin organizarea guvernului ardelean în aii dunarea națională din 1542, aici se alege cu trei ani mai târziu primul principe al Ardealului în perioada lui Joan Szigmund, fiul lui Joan și a soției sale polone Izabella.

În dieta ținută la Turda în 1557 se decretează prima dată în Europa libertatea confesională și importanța acestui act nu-l putem diminua nici acum, că au trecut 1600 de ani de când s-a dat creștinismului libertate religioasă de către împăratul roman Constantin cel Mare.

Între anii 1288-1759 ardelenii au ținut 127 de diete în Turda și conacul princiar clădit în 1588 și care azi e transformat în casa culturală, adese a fost localul hotărârilor de importanță pentru întreaga Europa.

Ungurii, tătarii și danezii au slobozit urgii asupra Turzii

În veacul XVII începe decăderea orașului. La începutul veacului îl devastează armata trădătorului Basta, iar în 1658 îl fac praf și cenușă tătarii. Principii Ardealului încearcă să-l refacă, îl colonizează, dar își pierde importanța avută, rolul conducător îl preia Clujul. Târgul-Mureș, Alba Iulia. Cea mai mare catastrofă îl ajunge la 1706, când regimentele daneze ale împăratului îl distrug în înțelesul strict al cuvântului și-i împrăștie locuitorii, care numai după pacea de la Sătmar încep a se strecura îndărăpt.

Elementul autohton suprimat pătrunde anevoie aici, se așează timid și abia tolerat, pe la marginile orașului (unde s-au stabilit) câteva familii române de servitori, iobagi și jeleri. Excepție fac câteva familii nobile, dintre care își menține naționalitatea familia Rațiu de Nagylak și ajunge la importanță istorică prin marele său fiu Dr. Joan Rațiu, care a organizat Partidul Național Român și a dus o luptă înverșunată pentru desrobirea poporului român din Ardeal. Familiile intelectuale române băștinașe sunt înrudite cu această nobilă familie.

Renașterea turdeană

La începutul veacului XIX, Turda sub conducerea marilor săi fii începe din nou a prospera, se construiește renumitul pod de lemn, acoperit, peste Arieș, se clădește clădirea Primăriei /azi (n.r: 1925) Tribunal/, dar regimul maghiar de după Unirea Ardealului cu Ungaria o neglijează și abia în timpul din urmă îi dă ceva atențiune, clădind Liceul grandios, construind podul nou de fer peste Arieș și conducând gazul metan (n.r: 1912, conducta de gaz Sărmaș-Turda, prima din Europa), prin care fapt se începe industrializarea orașului.

Regimul român a fost mașter până acum cu acest leagăn al românismului; nu a clădit, nu a întreprins nimic monumental și românizarea merge foarte anevoios. Cu toate aceste au pătruns câteva firme românești și în piață, s-au făcut cei dintâiu pași pentru creșterea meseriașilor români și în curând se va clădi în loc de frunte biserica monumentală ortodoxă.

Ceva început s-a făcut și pentru eternizarea memoriei marelui Voevod Mihai, doar osemintele celui mai viteaz român reclamă încă îndurerate recunoștința și datorința neamului desrobit.

Români, maghiari, germani, ovrei și străini

După ultimele date, populația orașului Turda e de 17.245 locuitori (n.r: în 1925). Din aceștia sunt 5290 români, 10573 maghiari, 355 germani, 610 ovrei, 496 streini.

Locuitorii Turzii au fost în 1910: 13.455, din aceștia 9000 maghiari și 3000 români.

În Turda sunt următoarele confesiuni: ortodocși cu 1 biserică, gr(eco)-catolici cu 2 biserici, romano-catolici cu 2 biserici, reformați cu 2 biserici, unitari cu 1 biserică, lutherani cu 1 biserică și izraeliți cu 1 sinagogă.

 Autorități, oficii

1. Prefectura județului Turda /-Arieș/
2. Subprefectura cu toate oficiile județene subalterne
3. Primpretoratul plasei Turda
4. Primăria orașului Turda
5. Tribunalul
6. Judecătoria mixtă cu secția cărților funciare
7. Parchetul tribunalului
8. Notariat public
9. Baroul avocaților
10. Siguranța
11. Poliția de Stat
12. Consilieratul Agricol
13. Administrația Financiară
14. Poșta-Telefon-Telegraf
15. Ocolul silvic
16. Compania de jandarmi
17. Casa cercuală a ocrotirilor sociale
18. Revizoratul școlar
19. Protopopiatul greco-catolic, ortodox, romano-catolic, unitarian și reformat
20. Spitalul județean cu secție chirurgicală modernă

Școli

1. Liceul „Regele Ferdinand” clădire impozantă modernă cu 8 clase intern, naționalizat 1919. 21 profesori, 540 elevi
2. Școala medie de fete „Principesa Ileana” edificiu modern cu 4 clase și 250 eleve
3. Școala primară de stat Turda-veche, cu secție maghiară, 8 învățători
4. Școala primară de stat Turda-nouă cu secție maghiară, 10 învățători
5. Școala Inferioară de Agricultură și Viticultură în legătură cu „Ferma Statului”
6. Școala Inferioară de Horticultură și o grădină de 70/80 jc
7. Școala de Arte și Meserii, înființată în 1923-24, 106 elevi
8. Școala de Ucenici
9. Grădina de copii
10. Școala Medie reformată pentru fete, local nou din 1922
11. Școala primară romano-catolică.
12. Școala primară lutherană
13. Școala primară izraelită

Societăți și reuniuni

1. „Reuniunea Femeilor române”
2. Societatea „Principele Mircea”
3. Reuniunea „Mariană”
4. Reuniunea Meseriașilor Români, are un „Consum” și o „Casină”
5. Despărțământul „Asociațiunii”
6. „Societatea Corală”
7. Societatea Vânătorilor
8. Societatea „Amicii Artelor”
9. Societatea Femeilor Maghiare fondată în 1844
10. Societatea Femeilor Izraelite
11. Fanfara Muncitorilor de la fabrici
12. Societatea Corală Maghiară
13. Casina Română
14. Casina Maghiară
15. Casina meseriașilor Români
16. Clubul sportiv T.S.C.
17. Clubul sportiv „Törekvés”
18. Casina Meseriașilor Maghiari

 Muzee

1. Muzeul Téglás. Conține multe obiecte de preț din epoca romană, precum și de mai încoace.
2. Muzeul din Casa Culturală. În palatul principilor ardeleni. Un început de muzeu cu o frumoasă galerie de tablouri, bibliotecă și arhivă de diplome familiare maghiare, precum și o colecție etnografică în legătură cu viața maghiarimii din jurul Turzii
3. Muzeul liceului conține o bogată colecție de minerale, plante, insecte, animale umplute.

 Ziare

„Aranyosvidék” gazetă săptămânală. Apare din 1892.

 Alte instituții publice

1. Teatrul orașului. Clădire impozantă modernă pentru reprezentanții teatrale și cinematograf.
2. Căminul ucenicilor
3. Casa Culturală, fostul „Conac Princiar” naționalizat și predat „Asociațiunii” cu destinația unei case naționale.

Bănci

1. Banca Centrală – Filiala Turda
2. Erdélyi Bank – Filiala Turda
3. Egyesült Kisegitö és Takarékpénztár
4. Vármegyei Takarékpénztár

Mina de Sare

În marginea de nord a orașului se găsește una dintre cele mai vechi și mai prețioase bogății ale Turzii: mina de sare. Până în vremile mai noui avea un rol important între minele de sare din Ardeal, dar în timpul din urmă și-a cedat locul de frunte altor mine și sub imperiul român nu se mai pune nici un pond pe ea, abia se mai exploatează ceva, se sbate parcă în agonie.

Lacurile de apă sărată

În nemijlocita sa apropriere Turda are două locații pentru băi sărate: 5 lacuri în liber și „Băile Minei” o instalațiune de băi din timpul mai nou.

Lacurile în aer liber au o poziție foarte interesantă, vrednică de vizitat, conțin foarte multă sare, unul din ele iod, iar altul pucioasă cu o putere de a vindeca rheumatismul legendară. Locuitorii orașului le au foarte dragi, se scaldă cu miile aici începând din aprilie până în toamnă târziu. Luând în considerare marea lor putere vindecătoare la multe boli, ar fi de dorit să se întreprindă aici ceva în stil mai mare sau din partea Statului sau din inițiativă particulară pentru exploatarea civilizată a acestor lacuri miraculoase.

Stațiunea balneară „Băile Minei” este așezată la o distanță de 2 km de Turda pe un platou pitoresc patrunghiular în extensiune de vreo 40 jug. cat. închis jur împrejur de coline sădite cu pădurici fermecătoare, vii și grădini cu pomi. E un adevărat raiu mic, scutit total de vânturi, cu un aer saturat întotdeauna, cu sare, cu lacuri dulci, cu hotel pentru oaspeți cu 26 camere, restaurant, terasă, cu terenul îngrădit al „Clubului Sportiv”. Cu aerul acestei stațiuni, credem că nu se poate compara aerul de nicăieri, scriitorul acestor rânduri a avut ocaziunea să se convingă personal despre efectul miraculos al acestui aer la mulți pacienți cu plămânile și organele de respirație slabe. Și aici e păcat că nu se găsește cineva să investeze milioane și să ridice această localitate la rangul ce se cuvine: la renume mondial.

 Industria – ”proporții aproape americane”

Industria a fost întotdeauna bine reprezentată în Turda. Bresle puternice avem aici ciobotarii, tăbăcarii, dar se găsiau și alte specii de meseriași în toate timpurile, ceea ce arată că au fost colonizați aici sași în mase, care s-au maghiarizat în urmă aproape toți, dar a rămas ca reminiscență a ființei lor biserica lutherană și câteva familii mai conservative, care acum în România încearcă un început de viață națională mai vie, având o succrescență bogată în muncitorii coloniști recrutați de multele fabrici de prin Austria, Cehoslovacia și Germania.

Cu introducerea gazului metan industria ia proporții aproape americane. Pe lângă fabrica de bere mai veche, ca din pământ răsar pe malul drept al Arieșului grandioasele fabrici de var, de ipsos, de butoaie și parchet, fabrica ceramică de case, 2 fabrici de piele, 2 fabrici de mașini și turnătoare, iar în interiorul orașului se află o fabrică de mobile, una de ciocolată și una chimică, dând ocupații la mii de muncitori și muncitoare.

Produsele de fabrici înlocuiesc rând pe rând produsele industriei manuale, (care) cu toate acestea nu se lasă încă bătută, ceea ce se vede din numărul destul de considerabil al meseriașilor din Turda unde se găsesc în număr rotund: 150 pantofari și ciobotari, 30 cojocari, 20 tăbăcari, 20 măcelari, 30 croitori, 20 tâmplari, 15 bărbieri, 5 olari, 15 zidari, 6 pălărieri, afară de aceștia o mulțime de meseriași ca funari, rotari, fierari, vopsitori, bărdași, mecanici, lăcătuși, tinichigii etc. Produsele speciale ale orașului Turda sunt friptura de porc și turtele de Turda.

Comerțul

O parte mai slabă a vieții orașului Turda din trecut a fost comerțul. Acesta până mai ieri-alaltăieri a fost restrâns mai mult la vânzarea produselor locuitorilor, ca cereale, vite, zarzavaturi, articole industriale.

După răsboiu însă, deodată cu pornirea vieții febrile de fabrici și comerțul începe a ieși din cadrele strâmte de până acum, se deschide magazin după magazin, în piață nu mai încap deja, încep a impopula străzile principale și străbat până în cele mai ascunse colțuri ale orașului. O circulație neînchipuită se desface pe străzile orașului atât de liniștit înainte de răsboiu, casele scunde cu magazinele lor primitive dispar și abia mai recunoști piața cu multele clădiri nouă, pompoase, cu magazinele multe strălucitoare. Orașul ca atare nu a putut ținea pas cu desvoltarea puternică a vieții din ultimii ani, canalizarea și pavajul modern se impun ca chestii primordiale pentru conducerea orașului, care să îneacă în pulverea produsă de circulația instituită și modernă pe cele două șosele sistem vechiu „macadam” ce duc de-a lungul orașului.

Din produsele locale se exercită pe o scară mai întinsă comerțul cu vite, porci și vin. Din vite și porci se face export la Budapesta, Viena, Cehoslovacia. Comerțul cu cereale și furaj încă e destul de animat, dar satisface mai mult cerințele locale și din jur. Cerealele produse pe Câmpia Ardealului gravitează mai mult spre Ludușul de Mureș.

Se face însă un comerț foarte întins cu lemnele de lucru aduse aici „ de la Munte” din Valea Ierii, Câmpeni, Abrud.

Magazine de modă și manufactură sunt cam 20, iar de coloniale și băcănii cam 50.

N.r: Intertitlurile aparțin redacției Ecouri

Acest articol este ilustrat cu lucrări de grafică din creația Constanței Abălașei-Donosă