(corespondență din Chișinău – Republica Moldova)

de Valeriu DULGHERU

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850. Este fiul căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Eminovici, fostă Iuraşcu. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu. Între 1858-1866 urmează şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care face două clase de gimnaziu. 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti” în care apare şi poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată M. Eminoviciu. La 25 februarie debutează în revista „Familia„, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea„. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu.

Între 1869-1872, este student la Viena. Urmează, ca auditor extraordinar, Facultatea de Filosofie şi Drept. Activează în rândul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici, o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la „Convorbiri literare„; debutează ca publicist în ziarul „Albina” din Pesta. Între 1872-1874 este student „ordinar” la Berlin. Între 1874-1877 îndeplinește funcția de director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iaşi. Continuă să publice în Convorbiri literare. Devine bun prieten cu Ion Creangă, pe care-l determină să scrie şi-l introduce la Junimea„.

În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef (1880) la ziarul Timpul. Activitatea publicistică intensă îi ruinează însă sănătatea. În această perioadă, Mihai Eminescu scrie marile sale poeme: Scrisorile , Luceafărul, etc.

Creaţia literară a lui Mihai Eminescu este una vastă, impresionantă, cuprinzând, de la poezie la traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice. Aparţinând unui romantism literar relativ întârziat, opera sa poetică a fost influenţată şi de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de marile sisteme de gândire ale romantismului, dar şi de teoriile lui Arthur Ca un element insolit, potrivit World Records Academy, „Luceafărul” lui Mihai Eminescu este cel mai lung poem de dragoste. „Poemul poate fi simplu descris (pentru generaţia YouTube de astăzi…) drept o combinaţie între „Pe aripile vântului/ Gone with the Wind” (dramă romantică), Star Trek (conţine divertisment SF) şi Love Story (poemul este unul dintre cele mai romantice şi se încheie cu o dramă) – toate amestecate, ceea ce înseamnă că este un poem romantic, dar şi unul modern, al mileniului al treilea, notează cei de la WRA.

În calitate de ziarist, Eminescu a scris despre marile nelegiuiri ale demnitarilor. Ghimpoasele sale articole publicistice rămân mereu de actualitate.

În iunie 1883, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu. În decembrie 1883, îi apare volumul Poezii cu prefaţă şi texte selectate de Titu Maiorescu. Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889, în casa de sănătate a doctorului Şuţu. Moartea geniului a venit prea crud și prea devreme, la vârsta de doar 39 ani. Este înmormântat la Bucureşti, în Cimitirul Bellu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.