Un semnatar al Pronunciamentului de la Blaj – Basiliu Rațiu (1783 – 1870)

Deşi a avut numeroase personalităţi, spre deosebire de alte oraşe mai importante din Transilvania (Braşov, Sibiu, Cluj, Blaj), Turda nu a reuşit să se  situeze în fruntea mişcării de emancipare naţională a românilor transilvăneni în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Existau mai multe cauze și motive care o dezavantajau din acest punct de vedere. Mărimea localităţii, numărul redus al locuitorilor în raport cu alte oraşe și dezvoltarea economică sunt doar câteva dintre impedimentele ce au împiedicat Turda să joace un rol de frunte în mișcarea de emancipare națională a românilor transilvăneni, din veacul al XIX-lea. La acestea se mai adăuga preponderenţa elementului românesc în zonă, existenţa unei societatăţi profund agrare, ce imprima o mentalitate conservatoare, sau chiar și pierderea vechilor privilegii şi implicit a tradiţiei de a găzdui lucrările dietei.  

După înfrângerea Revoluţiei de la 1848-1849, situaţia românilor din Imperiu s-a înrăutăţit. Instaurarea absolutismului a provocat numeroase  nemulţumiri în rândul populaţiei româneşti din Turda şi din jurul localităţii.

Economicul determină politicul

Modificarea structurii sociale, odată cu dezvoltarea vieţii economice şi a “procesului de industrializare” în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, precum şi apariţia unei clase politice româneşti, desprinsă din burghezia locală, a dinamizat activitatea politică la Turda. Nucleul acesteia l-a constituit intelectualitatea românească, ce avea ca și exponenți cîteva familii dintre care s-a distins, mai ales, familia Rațiu. Grupul românesc era format din avocaţi, funcţionari, învăţători, preoţi,  oameni înstăriţi, etc., care au păstrat în permanenţă legătura cu elementul românesc din zonă.

În această perioadă, fruntaşii mişcării naţionale româneşti au iniţiat, întocmit şi înaintat numeroase petiţii şi memorii Curţii de la Viena precum: Memoriul din anul 1866 – cu 1493 de semnături – cu un conţinut protestatar împotriva anulării autonomiei Transilvaniei şi a legislaţiei Dietei de la Sibiu; Pronunciamentul de la Blaj, din 3/15 mai 1868, document politic colectiv în cuprinsul căruia se reînnoia cererea reinstaurării autonomiei Transilvaniei şi a legilor adoptate în cadrul dietei amintite.

Basiliu Rațiu și Pronunciamentul de la Blaj

În cele ce urmează, ne vom îndrepta atenția asupra unei mari personalități turdene – Basiliu Rațiu. Implicat în mișcarea națională a românilor din Transilvania, Basiliu Rațiu s-a numărat printre semnatarii Pronunciamentului de la Blaj din 3/15 mai 1868, act politic deosebit de important pentru românii din Imperiu la acea vreme.

Pronunciamentul, document ce şi-a tras seva şi argumentaţia direct din programul naţional de la Blaj, din luna mai a anului 1848, a reprezentat o declaraţie politică, exprimată deschis împotriva sistemului guvernamental maghiar, coordonat cu cel austriac. Prin Pronunciamentul de la Blaj, românii transilvăneni s-au pronunțat pentru autonomia Transilvaniei și pentru repunerea în vigoare a legilor adoptate de Dieta de la Sibiu în anul 1863: legea privind egalitatea politică și confesională a națiunii române și legea prin care limba română a fost declarată limbă oficială în Marele Principat al Transilvaniei, alături de limbile maghiară și germană.

Prezentat la Blaj, în timpul unei adunări populare la care au participat în jur de 60 de mii de țărani din Transilvania, Pronunciamentul a fost publicat în ziarele românești din Transilvania, din Principatele Unite și din Europa apuseană.

Biserica Română Unită cu Roma din Ardeal a avut parte de numeroşi preoţi şi de conducători energici şi învăţaţi, a căror contribuţie a fost esenţială pentru progresul și iluminarea naţiunii române. Unul dintre aceștia a fost Basiliu Raţiu.

Născut în Turda, la 25 decembrie 1783, Basiliu Raţiu a fost o personalitate de mare anvergură a vremii sale. Intelectual desăvârşit, teolog respectat, dascăl eminent, revoluţionar paşoptist, ctitor de aşezăminte bisericeşti, fondator şi membru  al unor societăți culturale, participant la numeroase evenimente politice şi culturale de la mijlocul veacului al XIX-lea, acesta a militat permanent pentru drepturile românilor din Ardeal.

Basiliu Rațiu – scurtă biografie

Basiliu Rațiu şi-a început studiile la Şcoala Greco-Catolică din Turda. După absolvire a trecut prin şcoala unitarienilor şi apoi a Colegiului Reformat din Aiud, terminând cursurile de gramatică, sintaxă şi filozofie. Apoi Basiliu Rațiu a studiat teologia, la Blaj, unde însuşi marele cărturar Petru Maior, reprezentant de frunte al Şcolii Ardelene, l-a luat sub ocrotirea sa.

La sfârşitul primului an de studiu, Basiliu Rațiu obţinea o bursă la Colegiul Pazmaneum din Viena. În anul 1810 era hirotonisit ca preot la Biserica Sfânta Barbara, iar un an mai târziu, îşi susţinea doctoratul în teologie şi filozofie la Universitatea din Viena. Întors la Blaj, a fost numit profesor de filozofie şi prefect de studii la Seminar, unde a predat, o perioadă scurtă, filozofia, dreptul canonic şi Istoria bisericii.

În anul 1813, Consistoriul Episcopal îl numea pe Basiliu Rațiu preot-paroh în Murăş-Uioara (Ocna – Mureş), unde a pus bazele parohiei. În anul 1819, Basiliu era numit protopop în oraşul natal, funcţie pe care a deținut-o până în anul 1824 cînd s-a reîntors la Blaj, unde datorită notorietății de care se bucura în rândul profesorilor, a fost numit rector al Seminarului Diecesan, funcție pe care a deținut-o între anii 1827 – 1832, 1834 – 1839 şi 1842 – 1845.

Omul politic Basiliu Rațiu

În plan politic, Basiliu Rațiu s-a numărat printre organizatorii Marii Adunări de la Blaj din 3/15 mai 1848 și a făcut parte din delegaţia care urma să prezinte împăratului hotărârile Adunării.

În anul 1868, la 20 de ani de la Adunarea de la Blaj și la un an distanță de la  instaurarea dualismului austro-ungar, fruntaşi ai românilor şi în special ai bisericilor greco-catolice şi ortodoxe din Transilvania, au protestat, printr-un Pronunciament. La vârsta de 85 de ani, alături de ceilalţi semnatari ai Pronunciamentului de la Blaj, Basiliu Raţiu a fost trimis în judecată de către autorități, pentru „ crimă de înaltă trădare” şi ameninţat cu exilul. Cu toate acestea, a afirmat în repetate rânduri: “În Pronunciament nu este decât adevărul. Lege-mă într-o sută de pente, bucuros mor pentru dânsul în temniţă “.

Ctitor de biserică, întemeietor de școală

Meritele sale pe linie bisericească îi sunt recunoscute şi, ca dovadă a acestui fapt, în anul 1853 a fost propus la alegerile pentru funcţia de episcop al Bisericii Române Unite. Din anul 1855 a devenit prepozit al capitalului mitropolitan.

Basiliu Raţiu şi-a continuat activitatea didactică şi administrativă la Seminarul Greco-Catolic din Blaj, scriind totodată şi manuale pentru  tinerii aflaţi la studii. În anul 1854 a publicat lucrările: “Istoria Beserecească” şi “Dreptul Canonic”. Celelalte lucrări ale sale, distruse în timpul evenimentelor revoluţionare de la 1848, nu au văzut lumina tiparului.

Basiliu Rațiu nu a uitat nici de locurile natale. Este considerat ctitorul bisericii greco-catolice (a Rățeștilor), din Parohia Turda Veche, împreună cu sora sa Oana și cu cei șase frați: Indrei, Grigore, Ioan, David, Dimitrie și Matei. Biserica aceasta, sfințită în anul 1839, a beneficiat de donații importante din partea lui Basiliu Rațiu, care a înființat și Eforia Fondului Cultural, pe care a înzestrat-o cu proprietăți imobiliare în centrul orașului Turda. Eforia a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante în lăcașul de cult, precum și să înființeze un fond destinat acordării de burse tinerilor români, pentru a studia în diverse școli din Transilvania și din Imperiul Austro-Ungar.

Basiliu Rațiu, împreună cu dr. Ioan Rațiu, a fondat prima școală confesională românească (greco-catolică) din Turda Veche, edificată în anul 1874 și a cumpărat  teren, atât pentru cimitirul familiei cât şi pentru cel al comunității românești din oraș.

Basiliu Raţiu este considerat părintele sufletesc al familiei Raţiu, “fiind îndrumătorul şi călăuzitorul ei, îndemnând-o să-şi iubească neamul şi să lupte pentru dreptate, cu credinţă în Dumnezeu“.

Canonicul Basiliu Raţiu a încetat din viaţă în 12 decembrie 1870, la Blaj. Nu şi-a uitat niciodată originea şi nici locul în care s-a născut, toată averea sa donând-o în folosul şcolii din Turda.