La Turda: Biserica ctitorită de familia Rațiu a împlinit 180 de ani  

În anul 2019 Biserica Răţeştilor din Turda, cu hramul Adormirea Maicii Domnului aniversează 180 de ani de existentă. Importanţa acestui lăcaş de cult în istoria oraşului Turda este una deosebită, gândindu-ne numai la faptul că vorbim despre prima biserică românească din zona centrală a urbei arieşene. Ctitorirea unei biserici româneşti în Turda a fost un act de mare curaj, în contextul istoric al primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, în care a fost ridicată de către familia Raţiu.

Această veritabilă dinastie intelectuală românească este una dintre cele mai vechi şi importante familii româneşti din Transilvania, cu rădăcini până în secolul al XIV-lea. Ramura turdeană se trage din Ştefan Rácz de Nagylak, care în 1625 a fost înobilat de principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Membrii familiei Raţiu s-au implicat în viaţa comunităţii româneşti din Transilvania, contribuind decisiv la progresul şi ridicarea spirituală şi materială a românilor din Turda. Răţeştii au fost personalităţi cunoscute şi recunoscute la nivelul Transilvaniei, iar din punct de vedere confesional, ei au fost greco-catolici. Destinul familiei Raţiu este legat de biserica pe care membrii săi au ctitorit-o şi care a fost şi este un martor al istoriei oraşului de pe Arieş. Această biserică, precum şi altele, nu înseamnă doar zidurile şi materialele din care este construită; o biserică înseamnă comunitatea care o frecventează, rugăciunile înălţate la tronul ceresc, preoţii care au slujit şi slujesc la altarul său, dar mai presus de toate biserica este Casa Domnului.

La 15 august 1839, lucrările fiind finalizate, Biserica Răţeştilor din Turda a fost sfinţită, în

prezenţa ctitorului Baziliu Raţiu (1783-1870). Despre acesta se poate afirma că a fost un distins intelectual român de confesiune greco-catolică, discipol al corifeului Şcolii Ardelene, Petru Maior, care s-a format la şcolile româneşti ale Blajului. Baziliu Raţiu şi-a completat studiile la Universitatea din Viena, unde a învăţat între 1808-1810 şi unde, în 1811, a devenit doctor în teologie şi filosofie. El şi-a început cariera pastorală la Ocna Mureş, apoi între 1819-1825 a fost protopop de Turda. În 1824 a devenit canonic la Capitelul Catedralei din Blaj. Ulterior, datorită pregătirii sale intelectuale excepţionale, Baziliu Raţiu a condus Seminarul Teologic din Blaj, ca director, în trei mandate (1827-1832; 1834-1839; 1842-1845). Din fondurile sale şi datorită unui profund ataşament faţă de Turda, Baziliu Raţiu a ctitorit Biserica Răţeştilor, pe care a înzestrat-o cu casă, grădină parohială şi teren. De asemenea, ctitorul a pus bazele primului cimitir românesc din Turda. Prin testament, Baziliu Raţiu a lăsat suma de 12 mii de florini pentru edificare unei şcoli româneşti în Turda, care şi-a deschis porţile după moartea sa, în 1873. Aprig luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, Baziliu Raţiu a participat la cea de-a doua adunare naţională de la Blaj din mai 1848, unde pe Câmpia Libertăţii, românii au strigat, noi vrem să ne unim cu ţara, a fost membru fondator al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română si Cultura Poporului Român (1861). În 1866, Baziliu Rațiu a pus bazele Eforiei Bisericii Greco-Catolice din Turda Veche, asociaţie cu rol caritabil, iar în 1868 a semnat Pronunciamentul de Blaj, document care critica formarea monarhiei dualiste (Austro-Ungaria) şi anexarea forţată a Transilvaniei la Ungaria.

Cel mai mare om politic român din Transilvania secolului al XIX-lea a fost avocatul turdean Ioan Raţiu (1828-1902), apropiat şi discipol al marelui erou al moţilor, Avram Iancu. Raţiu a studiat dreptul la Viena şi Pesta, devenind un eminent avocat, doctor în drept (1857). În 1861 a fost ales vicecomite de Turda, iar între 1863-1864 a fost deputat în Dieta românească de la Sibiu. Ioan Raţiu a fost preşedinte al Partidului Naţional al Românilor din Ungaria şi Transilvania, în două mandate (1889-1890 şi 1892-1902). Numele său este profund legat de mişcarea memorandistă, fiind sufletul acesteia, iar în cadrul procesului de la Cluj din 1894, el a rostit celebrele vorbe cu valoare perenă de testament: ”Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă”. La nivelul oraşului Turda, dr. Ioan Raţiu a fost cel care s-a ocupat de deschiderea primei şcoli româneşti în anul 1873, îndeplinind astfel dorinţa testamentară a unchiului său, Baziliu Raţiu, a creat Reuniunea Meseriaşilor Români în 1883 şi Banca Arieşana, în 1887. El a purtat o grijă deosebită Bisericii Răţeştilor.

Cel mai reprezentativ preot care a slujit la Biserica Răţeştilor timp de 29 de ani a fost Nicolae Portos Raţiu (1856-1932). Născut în Turda, el s-a format ca intelectual la şcolile Blajului. În anul 1883 a fost sfinţit preot, păstorind la începutul carierei la Petreştii de Sus, Cluj şi Tritenii de Sus. În anul 1903, a fost numit paroh de Turda Veche, păstorind acolo până în anul 1932. Între 1903-1906, el a administrat protopopiatul greco-catolic de Turda. Nicolae Portos Raţiu a avut o relaţie deosebită de prietenie şi colaborare cu protopopul ortodox al Turzii, Iovian Mureşan. De asemenea, el a fost membru al ASTRA, în cadrul căreia a ţinut numerose conferinte, precum şi membru al Congregaţiei generale a comitatului Turda-Arieş, unde a apărat, cu o deosebită vigoare, drepturile românilor. El a fost membru al Partidului Naţional al Românilor din Ungaria şi Transilvania, dar şi apărător al şcolii româneşti în faţa legislaţiei Apponyi din anul 1907. În timpul Primului Război Mondial, Nicolae Portos Raţiu a organizat şi condus numeroase acţiuni caritabile în sprijinul răniţilor din cele patru spitale turdene. Distinsul preot a participat la Marea Unire de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, cel mai important moment al istoriei românilor. Ulterior, Nicolae Portos Raţiu a contribuit decisiv la organizarea oraşului şi judeţului Turda pe baze româneşti. În perioada interbelică a fost consilier judeţean şi preşedinte al Consiliului judeţean Turda. În vremea păstoririi sale, mai exact în 9 iunie 1930, de la Biserica Răţeştilor s-a plecat în procesiune, în frunte cu episcopul Iuliu Hossu, pentru dezvelirea statuii memorandistului Ioan Raţiu. În 1927, Nicolae Portos Raţiu a fost numit de către Ordinariatul Arhidiecezan de la Blaj, protopop onorific.

În anul 1948, Biserica Răţeştilor a trecut la comunitatea ortodoxă, după ce în urma unei decizii arbitrare venită pe filiera Moscovei, Biserica Greco-Catolică a fost suprimată abuziv de statul român. Această biserică face parte integrantă din identitatea românească a oraşului Turda, fiind un martor tăcut al istoriei.