Gânduri la o aniversare: Făclia, la 30 de ani

Iată, acum, în preajma sorocului la care ziarul clujean ”Făclia” va împlini 30 de ani de la prima apariție, fapt consemnat în 22 decembrie 1989, am primit ”sarcină” de la Cosmin Puriș,  redactorul-șef ”la zi” al celui mai longeviv cotidian clujean, să scriu un articol în care să expun opiniile mele despre publicația la care am lucrat aproape 14 ani, din 1 decembrie 2003, până la sfârșitul lunii februarie a anului 2017.

Și, întocmai ca un soldat conștiincios, că până la urmă ziaristul este un combatant pe frontul informației, deși ”trecut în rezervă” de aproape trei ani, m-am conformat fără ezitare: Câte caractere?.  ”Emile, să scrii un material de 2500-3000 de semne” a cerut Puriș. Încerc să mă conformez, precum odinioară. Numai că acum nu mai am de țesut în urzeala slovei scrise niscaiva informații de interes public, sau din cele ce interesează o categorie sau alta a cititorilor Făcliei. Acum trebuie să îmi pun sufletul și gândurile mele în urzeală de slovă. Grea sarcină am primit, dar ”dacă-i ordin, cu plăcere!”

Adevărul de Cluj a însemnat pentru mine o nouă provocare. Eu, jurnalist de săptămânal, trebuia să mă adaptez ritmului cerut la un cotidian. La o publicație cu apariție zilnică știrile sunt mult mai perisabile, ce s-a petrecut azi trebuie să apară în ziarul de mâine, că altfel știrea ”s-a răcit” și nu mai face nici doi bani. Presa online  a stricat și această bună rânduială, dar asta-i altă poveste.

Pentru mine ”Făclia” a însemnat Ilie Călian! ”Șeful” a urcat cea mai longevivă publicație a Clujului postrevoluționar de la postura de ziar la cea de stare de spirit. Devenise un reflex pentru clujenii rămași fideli presei clasice să asocieze imaginea ziarului cu cea a ”comandantului” acestuia, redactorul-șef Ilie Călian. Erudiția  șefului, absolvent de Filologie la Babeș-Bolyai, prin anii cincizeci și ceva ”când școala era școală” s-a răsfrânt din belșug asupra Adevărului de Cluj, devenit apoi Făclia. Tactul dovedit de Ilie Călian în relațiile interumane i-a permis acestuia să păstreze, de-a lungul celor peste 27 de ani în care a păstorit ”Făclia” o redacție mereu funcțională, cu toate fluctuațiile de personal inerente în întreprinderile de presă, unde se ciocnesc orgolii și caractere de o duritate surprinzătoare pentru un neavizat, mai des decât în multe alte domenii de activitate.

”Făclia” a mai însemnat pentru mine mândria de a-mi regăsi numele în paginile ziarului alături de cele ale unor Ilie Călian, Valer Chioreanu, Cosmin Puriș, Demostene Șofron și mulți încă alții, pe care nu-i mai pomenesc pentru că s-a împlinit suma de semne hotărâtă de Puriș, tocmai acum, când m-am așternut bine la vorbă.

Acolo, pe strada Napoca, apoi pe strada Clinicilor, unde se află acum redacția ”Făcliei” mi-am îmbogățit și sipetul cu amintiri. Unele din cele mai frumoase amintiri pe care le-am agonisit în peste 21 de ani de presă, din care două treimi pot spune că i-am dăruit ”Făcliei” ziarul care, în schimb, mi-a oferit putința de a cunoaște oameni de mare valoare, oameni cu suflet ales. Tuturor le mulțumesc!