Din dosarele Unirii: Omorurile de la Filea de Sus

(articol realizat cu sprijinul dr. arhivist Mirela CĂRĂBINEANU, de la Arhivele Statului Cluj)

Cu cât se apropia clipa dezmembrării Imperiului Austro-Ungar, ce făcea parte din tabăra învinsă în primul război mondial, cu atât mai dur era tratamentul aplicat de autoritățile maghiare românilor din Transilvania. Din seria omorurilor comise de jandarmii unguri în acea perioadă istoria a reținut, cu precădere, uciderea preotului ortodox Ioan Opriș, împușcat, în ziua de 8 noiembrie 1918, sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în fața bisericii sale din comuna Cristiș, azi, cartierul Oprișani din Turda.

Cu patru zile mai devreme, jandarmi de la aceeași unitate dinTurda, ca și cei care l-au împușcat pe Ioan Opriș au săvârșit o vărsare de sânge în, pe atunci, comuna Filea de Sus, azi sat din componența comunei Ciurila. Comandați de căpitanul Vincze Albert, căruia i s-a alăturat, la conducerea cetei, Eckhard Tibor, prim-pretor în Iara de Jos, cei 20-25 de jandarmi și membri ai Gărzii de la Turda, sosiți în Filea de Sus de la Iara, unde ajunseseră cu o zi înainte, au împușcat mai mulți români, drept represalii pentru moartea notarului maghiar din Filea de Jos, de uciderea căruia erau bănuiți câțiva localnici.

I-au împușcat ca pe iepuri

Potrivit procesului-verbal din 17 decembrie 1918, întocmit de Comisia de investigare a evenimentelor petrecute în 4 noiembrie 1918 în Filea de Sus, formată din dr. Reich Jozsef, din partea Senatului Maghiar din Turda, dr. George Pălăceanu, din partea Senatului Român din Turda și notarul Gregoriu Rațiu, jandarmii unguri și gardiștii din Turda, comandați de căpitanul Vincze Albert, au împușcat șapte oameni, dintre care șase au murit în aceeași zi. Trei victime, Vasile Bunea, de 33 de ani, Ioan Popa, de 27 de ani și Nechita Crișan, de 51 de ani, veniseră din Filea de Jos. Dacă împotriva acestora, bănuiți de participare la uciderea notarului maghiar din Filea de Jos, riposta jandarmilor unguri avea o oarecare justificare, cel puțin din punct de vedere emoțional, pe celelalte trei victime, Simeon Lupea, de 45 de ani, Traian Fărcaș, de 17 ani și Ioan Marțiș a lui Petru, de 8 ani, jandarmii unguri i-au împușcat pentru că, pur și simplu, speriați de ceea ce se petrecea, aceștia au fugit dinaintea lor!

Cea de-a șaptea victimă a cetei comandate de căpitanul de jandarmi Vincze Albert, agrișeanul Petru Arion, de 23 de ani, a scăpat cu viață, deși a fost atins de două gloanțe.

”Acum săturatute-ai?”

Vasile Bunea, Ioan Popa și Nechita Crișan, toți din Filea de Jos, împreună cu Petru Arion, din Agriș, însoțiți de încă trei oameni, au sosit în Filea de Sus dimineața și au tras la cârciuma lui Hirsch Ferenc, unde au băut țuică, cu doi oameni din Filea de Sus. ”Cu toții, laolaltă, au petrecut 9 litre de vinars” a precizat crâșmarul în declarația dată comisiei care a investigat cazul din partea Senatului Român și Maghiar din Turda, în luna decembrie a anului 1918. Hirsch Ferenc a menționat că apoi Nechita Crișan a bruscat-o pe soția crâșmarului, căreia i-a mai cerut băutură. ”…a scuturat-o de piept, cerând să-i mai dea vinars. Oamenii din Filea de Jos erau deja beți când au intrat la mine” a adăugat crâșmarul Hirsch Ferenc ”…și când au eșit erau beți în măsură mai mare”. Ceilalți clienți din birt i-au scos afară pe cei nouă recalcitranți.

La 10-15 minute după ce au ieșit cei nouă din crâșmă, în sat au sosit mi multe trăsuri, cu soldați ”și am  auzit tare multe împușcături” și-a încheiat depoziția crâșmarul Hirsch Ferenc.

Soția crâșmarului a declarat că după încetarea împușcăturilor a ieșit afară și s-a îndreptat spre Nechita Crișan, cel care o bruscat-o în birt, pentru că nu i-a mai dat de băut și care acum zăcea pe caldarâm, împușcat: ”Acum săturatute-ai?” l-a întrebat nevasta lui Hirsch pe muribund. Nechita Crișan i-a cerut: Nu mă sudui!”

Când au sosit trăsurile cu jandarmi, Todor Gârbovan, de 27 de ani, din Filea de Sus, cel care i-a poftit la masa unde bea cu cumnatul său, pe cei șapte musafiri din Filea de Jos care au intrat în crâșmă, se afla afară, lângă casa parohială a preotului român, unde se adunau, de obicei, sătenii din Filea de Sus. Iată cum descrie Todor Gârbovan începutul măcelului comandat de căpitanul de jandarmi Vincze Albert, din Turda: ”Unul dintre cei din trăsură s’a așezat aproape de casa lui Vasile Nicoară, față în față cu noi, ceilalți oameni și a întrebat, cu glas înalt, în românește: Ce-i aici?! și imediat au pușcat mai mulți. Eu am văzut, la 8-9 pași în stânga mea, pe Vasile Bunea căzând împușcat. Atunci am fugit spre casa Mariei Gârbovan”.

Nu iese fum fără foc!

Pentru a justifica riposta armată, membrii cetei de jandarmi și gardiști au invocat, în declarații, faptul că au fost întâmpinați de săteni înarmați la sosirea în Filea de Sus. ”Când eram în crâșmă, Ioan Popa a avut la el o pușcă veche (marca Wendel), pentru un glonț și a pușcat din ea. Când am eșit din crâșmă, pușca era goală, căci nu a mai umplut-o. Când s-au întâmplat pușcăturile, arma amintită era la Ioan Popa dar nu am văzut să o fi ținut gata spre cineva, pentru că nu am luat seama la lucrul acesta” mărturisea comisiei Todor Gârbovan. Cum să ia seamă Todor Gârbovan la pușca lui Popa, când, la fel ca și alți martori ai întâmplării, acesta nu voia decât să scape neatins de gloanțele ce țâșneau din puștile jandarmilor unguri. ”Am fugit până ce am ieșit din sat. Am auzit într’una pușcături în urma mea. Pe drum, spre ieșirea din sat, m-am întâlnit cu Victor Lupea” care l-a îndemnat pe Todor Gârbovan: ”Hai să fugim, că ne pușcă!”. Todor Gârbovan s-a întors la Filea de sus numai după ce jandarmii unguri ”s-au dus spre Iara”.

”M-au pușcat de mi-au sărit mațele!”

Nu toți sătenii, oameni pe care jandarmii și membrii Gărzii maghiare din Turda îi vânau ca pe iepuri, au reușit să scape cu fuga. Un episod de un tragism aparte l-a reprezentat împușcarea copilului Ioan Marțiș a lui Petru. Iată cum a zugrăvit această scenă Nastasia Lupea, de 46 de ani, din Filea de Sus, măritată cu Alexandru Marțiș: ”Eram acasă, când fata mea a strigat: Tulai mamă, vin ungurii să ne omoare. Hai să fugim!  Eu am văzut pe drum 5-6 cătane care pușcau într’una. Dinspre casa parohială am văzut că fugea Simeon Lupea, care, deodată, a căzut jos, pe foale, lovit de un glonț. Într’aceea, Ioan Marțiș  a lui Petru, copilul de 8 ani, a strigat: Hai lele la mine, că m-au pușcat de mi-au sărit mațele! Mie mi-a fost frică, nu m-am dus la copil, m-am dus să-mi caut fata. În timpul acesta nu era nici un bărbat pe drum, numai copilul, singur, în fața porții de la casa tatălui său”.

Dacă lelea Nastasia nu s-a îndurat să îl ajute pe copilul împușcat, Anica Marțiș, femeie văduvă, de 32 de ani, a avut mai mult curaj. Sau mai mult suflet… Ea l-a tras pe copil din drum. ”Când am ajuns la mine în curte, cu copilul în brațe, au sosit acolo trei cătane, din care două au îndreptat puștile spre mine și unul a zis: Pe cine aveți în casă, curvelor?!” Anica Marțiș a mai povestit membrilor comisiei care au anchetat, pentru prima dată, întâmplările petrecute la Filea de Sus, în 4 noiembrie 1918, soldate cu șase morți, români din Filea de Jos și de Sus, împușcați de jandarmi unguri din Turda: ”Eu m-am dus la copil, care zăcea în colțul căsii, cu mațele scoase. Am luat copilul în brațe, cu Maria Pop a lui Todor și l-am dus în casă. Copilul a murit în aceeași zi, pe înserate. Când zbieram, de mila copilului, cătanele s-au întors cu fața spre noi și au strigat: Gura, curvelor, că vin la voi și vă împușc!”

În cele din urmă, se pare că prim-pretorul Echard Tibor a oferit 100 de coroane familiei copilului ucis, pentru înmormântarea acestuia.

În ceea ce privește autorul crimei făptuită asupra copilului Ioan Marțiș a lui Petru, de 8 ani, pretorul Iuliu Cadar, din Iara de Jos, turdean de baștină, a declarat, cu ocazia investigării cazului, că un membru al Gărzii din Turda, blond, despre care nu știe cum îl cheamă, dar care locuiește pe strada Barbu Lăutaru și are o soră oarbă, s-ar fi lăudat, față de el și de alți martori (Andrei Bogdan, Aron Frățilă, Iosif Bogdan), că ”a omorât un copil”.

Sătenii din Filea de Sus, preocupați mai mult de gripa spaniolă decât de Revoluția din Ungaria, luați la ochi de ”virusul” Vincze Albert

Deși martorii din ceata căpitanului de jandarmi Vicze Albert au încercat să acrediteze ideea că masacrul din Filea de Sus a reprezentat o ripostă a jandarmilor și gardiștilor unguri, atacați de săteni, ipoteza nu stă în picioare. Ioan Popa, care venise din Filea de Jos, avea o pușcă veche, cu un singur glonț, pe care l-a tras în cârciuma lui Hirsch Ferenc. Dintre cei 20-25 de jandarmi și gardiști din ceata lui Vincze Albert nimeni nu a fost nici măcar rănit, în timp ce dintre săteni au murit șase oameni, din care o victimă avea 17 ani, iar alta, 8 ani! Cu cine s-a războit căpitanul Vincze Albert la Filea de Sus?

Preotul Ilarion Dulău declara: ”Poporul din comuna Filea de Sus, în timpul revoluției din toamna anului 1918 (n.r: În 1 noiembrie 1918 izbucnise revoluția din Ungaria), a fost liniștit. Sătenii nu aveau intenția de a prăda și dărâma. Din contră, căutau a se mântui și pregăti sufletește căci începuse a se ivi cazuri de morb spaniol (n. r: gripă spaniolă). În 4 noiembrie 1918, între orele 2-3 (după amiaza), am ieșit afară (n.r: să-i conducă pe Ioan Popa și Nechita Crișan, din Filea de Jos, care voiau să vorbească cu preotul dar erau prea beți, astfel că acesta le-a recomandat să plece acasă). Când am ajuns la poartă, am văzut vreo 5-6 căruțe încărcate cu ostași înarmați. Veneau cu o repezeală mare. Au stat cu căruțele în loc înaintea casei și ogradei parohiale. Prim-pretorele Echard Tibor, care se afla între ostași, s-a ridicat în picioare în căruță și a strigat ca să puște. După acea comandă ostașii au descărcat armele. La început, 3-4 pușcături. Apoi a urmat o ploaie de gloanțe. Au pușcat peste tot satul. Au cutreierat fiecare ulicioară!”

Brațul legii s-a dovedit atrofiat în cazul omorurilor de la Filea de Sus

După comisia senatorială de la Turda, din al cărei proces-verbal am extras informațiile prezentate până aici, cazul de la Filea de Sus, apreciat drept infracțiune de omor, în Fondul arhivistic al Prefecturii județului Turda-Arieș mai există două procese-verbale, unul încheiat în 1 februarie 1920, iar celălalt în 25 februarie 1922. În ultimul, Eftimie Teodorescu, șeful Centrului de Siguranță Turda, a dispus trimiterea dosarului căpitanului de jandarmi Vincze Albert și a complicilor săi, la Procuratura Turda ”pentru a dispune în consecință”.

Deoarece inculpatul Vincze Albert nu se mai afla pe teritoriul României, șeful Centrului de Siguranță recomanda tragerea la răspundere a complicilor acestuia, care ”neagă și nu voesc să declare adevărul faptelor săvârșite. La aproape trei ani de la săvârșirea omorurilor din Filea de Sus, complicii căpitanului de jandarmi Vincze Albert ”sunt lăsați liberi, fără a fi trași la răspundere” deși ”în cauză este viață răpită mișelește” a conchis Eftimie Teodorescu în procesul-verbal prin care Centrul de Siguranță a dispus trimiterea dosarului la Procuratura din Turda. Nu putea fi tras la răspundere nici prim-pretorul Echard Tibor, repatriat în Ungaria ”singurul om din Iara de Jos care a luat parte la omoruri” după cum preciza Iuliu Cadar. Cu fuga în Ungaria a scăpat de răspundere și Paul Kulcer, din Băișoara, alt cirac de-al lui Vincze Albert.

Din declarația dată de pretorul Iuliu Cadar la Centrul de Siguranță Turda rezulta că printre complicii căpitanului de jandarmi Vincze Albert, acuzat, în final, de omor, se numărau Nicolae Finta, funcționar la Pretură, Kiss Nicolae, librar și Frenkel Jozsef, comerciant, toți din Turda. În declarația sa, Frenkel Jozsef amintește și de un anume sublocotenent Sohansky, un fel de adjunct al căpitanului Vincze. Din gardă, alături de Frenkel Jozsef au mai făcut parte Bala Iosif, Vas Marton, fost funcționar la Judecătoria Turda, Sosontzi Andor, etc. În declarația sa, Kiss Ioan, librar din Turda, 33 de ani, strada Avram Iancu nr. 5, l-a mai amintit și pe Kovaci Dezso, iar Turza Lajos, alt membru al Gărzii din Turda, care l-a însoțit pe căpitanul Vincze Albert, în 4 noiembrie 1918, la ”vânătoarea de oameni” de la Filea de Sus, l-a indicat drept membru al cetei și pe Vesprem Sandor.

N.r: În cele 50 de file cercetate din dosarul aflat în fondul arhivistic al Prefecturii județului Turda-Arieș nu am găsit nicio sentință pronunțată de vreo instanță în acest caz.