Cronică literară: Frumusețea zorilor liniștite

Aroma florilor în zori, sosită pe Aripi de fluturi, se metamorfozează acum în Bucuria zorilor, triumfătoare. În această propoziție complexă unesc titlurile unui număr de trei cărți semnate de poeta clujeană, haijina Gabriela Gențiana Groza, tipărite în ultimii ani la cunoscuta editură Ecou Transilvan. Aceste cărți conțin în exclusivitate poezii în stil nipon, în formă fixă, numite haiku și tanka, alcătuite din trei, respectiv cinci versuri, cu număr fix de silabe. Poetul care scrie haiku se numește haijin, așadar Gabriela Gențiana Groza este o haijină româncă valoroasă, deținătoarea unor premii naționale, dar și a unui loc doi la Concursul internațional de haiku, „Kusamakura” din Japonia. Între obligațiile unui haijin se situează aceea de a sugera cele patru anotimpuri ale anului, cu fenomenele cerești și terestre specifice, dar și alte momente ale vieții.

Cartea la care fac referire în continuare, intitulată „Bucuria zorilor” a fost tipărită în anul 2020, în condiții grafice excelente. În funcție de speciile literare la care apelează scriitoarea, creațiile sunt ordonate în următoarele diviziuni: Poeme haiku și Poeme tanka, iar în proză: Amintiri și Activitate ca haijin.

Poemele haiku urmează cronologia anotimpurilor. Natura se trezește din amorțeala iernii, ne aflăm în prag de primăvară, mai precis în timpul prevernal, cum scrie poeta: Prag de Mărțișor-/ gâștele sălbatice/ caută lacul; peste câteva zile: În zori, în livadă-/ pe o floare de piersic/ un fluture alb. Tot acum mijesc delicatele nervuri ale dragostei: Piersic înflorit-/parfumul trupului tău/ radiind pace. De această dată lipsește anotimpul canicular, însă este prezentă perioada vernală, a primăverii profunde: Fluturii gemeni-/ printre petale aurii/ de floarea soarelui. De fapt, în toate anotimpurile natura este liniștită, uneori fragilă, însă își desfășoară cursul lin.

Vara se topește la propria ei dogoare, de aceea poposim direct în anotimpul autumnal. Zorii de răpciune sunt grabnic alungați de lumina tulbure a zilei, motiv să vedem și să auzim: Cerul înstelat/ în clipe feerice/ concert de greieri. Liniște miraculoasă coboară din cer, când Aromă de nuc-/ aura lunii pline/ poleiază cerul. Tot ea, toamna, acest bogat și frumos anotimp, anunță cu discreție apropierea anotimpului alb, hibernal: Amurg de toamnă-/ magnolia îmbracă/ veșmânt auriu. Totuși, iarna sosește, însă nu albă, cum o știm: Gerar fără nea-/ o pisică toarce/ visând pe o sanie. Transcriu încă două excelente haiku-uri hibernale: Unda râului-/ rațele și pescărușii/ așteptând neaua; Fulgi rari de omăt-/ la fereastră în noapte/ lacrima mamei. Se constată lesne că dorul mamei pentru copilul aflat departe, transformă noblețea sentimentului ei din singurătate într-o lacrimă oferită nopții hibernale.

Afirm mai sus că în această carte, cititorul care prețuiește poezia scrisă în manieră japoneză găsește și cealaltă categorie de poeme cu formă fixă, numite tanka. Spre deosebire de haiku clasic, constituit din 3 versuri, cu 17 silabe total ( 5-7-5 ), tanka este compus din 5 versuri, cu 31 de silabe total ( 5-7-5-7-7 ).

Următoarea diviziune a cărții se numește Poeme tanka și este structurată tot în ordinea evoluției anotimpurilor pe parcursul unui an, începând, firesc, cu anotimpul renașterii naturii. Iată două creații despre primăvară: Un zâmbet de prunc-/ petale de ghiocel/ abia răsărit/ în lumina zorilor/ revărsate peste sat; Primul piuit-/ ghemulețul auriu/ mișcând sub cloșcă/ dimineață de Prier/ în aura florilor. Nopțile senine sunt splendide în orice anotimp: Cer plin de stele-/ cântecul cocoșilor/ poleind zorii/ doar un popas efemer/ în iureșul clipelor.

Vara erupe prin petalele florilor: Corole de maci-/ apărute devreme/ în lan pârguit/ azur de albăstrele/ la marginea viselor. Anotimp, natură, mișcare constituie elementele definitorii ale poemelor haiku și tanka: Peștii aurii/ înoată printre nuferi-/ în lacul limpede/ printre frunze sclipesc/ aripi de libelule. În fine: Calm de Cireșar-/ pieptul muntelui albit/ de turme de oi/ umbra cetinei de brad/ potolind gândurile. După o zi toridă ascult: Susurul apei-/ clipă de visare/ în pragul toamnei/ în lumina amiezii/ foi arămii de castan. Este momentul autumnal, când /…/ la nunta Toamnei/ soarele dantelează alaiul munților.

În ”Iarna” ninge cu bucurie, cu glasuri de colindători, cu nostalgie: Omul de zăpadă-/ apărut peste noapte/ în Ajun de Crăciun/ glas de colindători/ învăluie satul; În faptul serii-/ porumbeii hrăniți/ de-același bătrân/ în căușul inimii/ multă singurătate. În orice anotimp singurătatea este o nepotolită apăsare sufletească, însă în albul hibernal ea devine copleșitoare. Totuși, dominantă devine buna dispoziție. Terra își face cu consecvență mișcarea de rotație în jurul propriei axe, iar de acum își încheie mișcarea de revoluție, începută în urmă cu 12 luni: Ultimul petic/ de omăt în livadă-/ muguri de caiși/ de pe tinere ramuri/ visează primăvara. Spre deosebire de cărțile anterioare, în acest volum autoarea tipărește în final două diviziuni în proză, cum deja am menționat.

În diviziunea denumită Amintiri strălucește chipul bunicului Spiridon, pe linie maternă, grec stabilit în județul Prahova, dotat cu inteligență și spirit negustoresc: Ca o luminiță. În textul cu notație teoretică (Fascinația poemului haiku) poeta oferă câteva detalii cu privire la caracteristicile acestei specii literare. În continuare se află o succintă povestire scrisă cu finețe educativă – O pisică silitoare cu o mamă iubitoare – dedicată, firește, copiilor. În fine, un haibun, intitulat Bătrânul Brumar încheie această diviziune. Menționez că haibun înseamnă o povestire scurtă, finalizată cu un haiku ori cu tanka, aici cu a doua variantă. Scriitoarea descrie cu acuratețe câteva momente ale unei zile autumnale, într-un parc, unde există nu doar arbori, ci și oameni maturi și copii, o veveriță, un câine, cu toții luminați de razele astrului autumnal.

Finalul cărții constă într-o succintă biobibliografie a Gabrielei Gențiana Groza, cu accent pe activitatea sa de haijin. Între altele se face precizarea că haijina româncă a contribuit decisiv la înființarea cercului literar – artistic „Traian Brad” de la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca, și a cenaclului de haiku, Poesis, de la Colegiul Național „George Coșbuc” din Cluj-Napoca, pe care îl coordonează în continuare. Cititorul pasionat de poezie, implicit de poemele scrise în manieră niponă, află că Gențiana Groza este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societății Române de Haiku și a Societății de Haiku din Constanța.

Trebuie să mai precizez, cu admirație, că această carte este creată în familie, exceptând editarea. Mă refer la Ada Groza, nora poetei, și la Teo Groza, fiul Adei și nepotul autoarei. Ambii oferă cititorului ilustrația copertei și ilustrațiile din volum, în plăcute imagini și culori, care izbutesc să comunice delicate mesaje.