Cine l-a văzut pe Moș Nicolae?

Da, da, v-am mai spus, eu cred în magia sărbătorilor și nimic nu poate să-mi schimbe părerea. Cu mult timp în urmă, pe când eram proaspătă școlăriță, am fost și eu tentată să mă îndoiesc de existenta Moșului, fiindcă auzisem tot felul de zvonuri de la copiii de la școală. Mi-am informat părinții despre ceea ce se vorbea despre Moș Nicolae. Ei n-au părut deloc mirați de ceea ce le spuneam eu și, imediat, mama (ea era cea care avea mereu explicațiile pregătite) , mi-a spus că Moș Nicolae nu vine decât la copiii care cred cu adevărat în el! Atunci, mi-a venit ideea strălucită, așa cum sunt de obicei ideile mele, să demonstrez că Moșul chiar există! Le-am comunicat ce am de gând și cum altfel trebuia să demonstrez decât dacă îl surprindeam pe Moș când punea cadoul în ghete.

-N-o să reușești fiindcă el vine doar când copiii dorm și intră pe geam atât de ușor încât nu-l simte nimeni, m-a asigurat mama.

-Am să închid toate geamurile, chiar si pe cel de la baie și Moș Nicolae vă fi obligat să bată frumos la ușă și voi o să-i deschideți, iar eu voi putea să îl văd!

-Ai grijă că poate Moș Nicolae va considera că tu nu ai încredere în el și nu îți mai aduce nimic! Sau poate nu îți dorești nimic, mi-a mai spus mama.

-Cum să nu vreau nimic, aș vrea o plasă cu banane și portocale și, dacă s-ar putea și o ciocolată cu lapte!

-Atunci vezi ce faci, m-a atenționat mama.

Eu mi-am urmat planul întocmai, am verificat ușa si ferestrele, însă mi-am lăsat cizmulițele curate în hol. Ca ultimă măsură de siguranță am băgat hârtie mototolită în gaura cheii.

Dimineața, m-am trezit cu greu când a sunat ceasul (părinții mei plecau la serviciu) și am alergat la ghetuțe, însă în ghetuțe nu era nimic. Aproape plângând, m-am îmbrăcat să merg la școală, fiindcă îmi era ciudă că Moș Nicolae a înțeles greșit ceea ce am făcut. Am coborât scările, sărind câte două odată și, la parter, ce să vezi, dau nas în nas cu vecinul veșnic nemulțumit de comportamentul copiilor din bloc, pe care îl poreclisem Nixon (era și președintele blocului). Am zis in grabă ,,Sărut mâna!” și mă pregăteam să fug și bineînțeles, să trântesc ușa, că să-l enervez puțin, când îl aud că zice:

-Servus, dar unde ați umblat azi noapte?

-Nu am fost plecați nicăieri, i-am răspuns fără chef.

-Cum nu, că toată noaptea a verificat Moș Nicolae și ușa și geamurile voastre și tot închise au fost. Mi-a lăsat mie punga asta cu banane și portocale să ți-o dau, fiindcă zicea că dacă o lasă la alt apartament poate o iau copiii.

Era să leșin de fericire! Am luat punga, Nixon a strigat după mine :,, Mulțumesc” fiindcă eu am uitat să zic, dar eu eram în drum spre școală, cu ceea ce trebuia demonstrat!

Dar povestea mea nu se termină așa repede!

Acum vreo patru-cinci ani, fiica mea a considerat că fiica ei este destul de mare pentru ca să își curețe și să își pregătească ghetele pentru Moș Nicolae. După o bună bucată de timp, mama a mers să verifice lucrarea. Ghetele erau împodobite superb.

-Ana, de ce ai împodobit ghetuțele, a întrebat fiica mea?

-Cum să nu le împodobesc? Când o să vină Moș Nicolae eu o să dorm și poate nu mă vede și să nu creadă cumva că sunt băiat, a venit răspunsul Anei!

Atunci am văzut iarăși că celor care nu se îndoiesc de existența sa, Moș Nicolae le aduce cadouri deosebite.

Celor care nu cred în el, Moș Nicolae poate să la pună în ghete un cartof, un morcov, o ceapă și nelipsita nuia, numai așa să le bată obrazul!!!!

Cu zâmbetul blând,

În albastrele-i straie

Veni-va-n curând

Blândul Moș Nicolae.

În ghetuțe să-ți lase

Cadouri frumoase

Și nici o nuia, nu-i așa?